Monștrii din tufe – animale ciudate

O sa las câteva fotografii aici, un fel de duș rece pentru cei care admiră doar animăluțe pufoase și drăgălașe. De ce să ne mințim că natura are doar pufoșenii? Cine dorește să aibă o bună înțelegere a naturii și a echilibrelor naturale trebuie să accepte și acele animale care nu arată deloc cum ne gândim noi la un animal… în sens idilic.

[O pereche de scorpioni galbeni balcanici (Mesobuthus gibossus), unele din cel mai puțin înțelese animale de pe planetă, fotografiați pe marginea unei autostrăzi în apropiere de Atena]

Mai jos, câteva din cele mai ciudate animale care mi-au trecut prin fața aparatului de fotografiat în ultimii ani în excursiile mele prin Europa.

Cu o lungime totală ce poate depăși 75 cm (cu coadă cu tot), acest gușter mare iberic (Timon lepidus) este un monstru în lumea sa. Poate mânca șoareci adulți sau alte prăzi de talie similară.

Acest șarpe orb (Blanus vandellii) este de depate una din cele mai “spooky” apariții, dacă aveți curaj să-l priviți îndeaproape. Ochii sunt resorbiți după naștere, iar viața sa se desfășoară aproape integral în subteran, unde se hrănește cu larve de furnică.

Un șarpe cu mânuțe? Asta e prea de tot. De fapt este o șopârlă, un scincid, înrudit cu șoprîrlița de frunzar de la noi. Chalcides striatus duce o viață fosorială (predominant subterană, în găuri sau sub covorul de vegetație, fie frunzele moarte, fie irbă și tufe din zonele stâncoase unde poate fi găsit).

O altă categorie de animale deloc înțelese sunt căpușele. Această căpușă (Dermacentor sp.) nu poate fi determinată la nivel de specie fără o analiză a organelor genitale, la microscop, fpcută de un specialist. Cum numai microscop nu căram după mine pe coclauri, m-am bucurat să o văd și să o fotografiez înainte să ajugă de pe pantaloni pe piele.

Călugărițele sunt niște mașinării de ucis. Din fericire nu ne ucid pe noi, dar dacă ar fi de talia noastră, nu am vrea să dăm nas în nas cu ele prin pădure. Eu, unul, prefer ursul. În imagine, o specie de călugăriță din Sicilia, Empusa fasciata.

Păianjenii săritori sunt iarăși niște apariții bizare. Cu 4 ochi dispuși frontal, aceste creaturi arată ca desprinse dintr-un Mad Max cu insecte. Aici puteți “admira” femelă din familia Salticidae. (ma rog, nu sunt chiar atât de sigur că puteți… admira :D)

Greierii borțoși (Bradyporus dasypus) nu sunt doar niște arătări ciudate, dar te mai și împroască, în caz de pericol, cu hemolimfă (un lichid galben-maroniu cu miros puternic), după ce îsi ridică pronotumul (placa dorsală, chitinoasă, ce protejează toracele insectei).

Scolopendrele sunt alte ființe cu aspect ciudat, provocand repulsie pentru mulți cetășeni și mai alese cetățene. Scolopendra cingulata este un nevertrebrat cu corp segmentat, cu multiple picioare, dotat cu clești puternici ce pot injecta un venin ce provoacă dureri destul de suărătoare, motiv pentru care nu este bine să le atingeți.

Ultimul nevertrebrat din această selceție este un croitor, mai exact croitorul cenușiu (Morimus funereus). L-am găsit într-o dimineață cu rouă, în Măcin, iar portretul acestuia m-a ajutat să sperii de-a lungul timpului multe persoane dornice să vadă “ceva drăguț” fotografiat în ultima vreme, ori știți că mereu sunt pus pe farse.

Închidem lista cu doua mamifere. Primul este un chițcan (Crocidura suaveolens), o specie insectivoră (în ciuda asemănării cu șoarecii, acesta nu consumă materii vegetale, fiind carnivor – consumă preponderent insecte și alte nevertebrate) găsit într-o capcană antropică. L-am scos de acolo, nu înainte de a-l fotografia, pentru a vedea și voi botul lung, ciudat, folosit pentru a localiza prada în covorul vegetal sau în sol, dotat cu multiple mustăți care pot avea jumătate sau chiar mai mult din lungimea capului.

Ultimul cadru este înfricoșător de-a dreptul, dar est eun banal rozător care, la fel cu celelalte specii subterane prezentate mai sus, nu mai are ochi, aceștia fiind resorbiți după naștere. Orbeții nu sunt înrudite cu cârtițele (care sunt insectivore), ci sunt specii de rozătoare, dinții proeminenți fiind o bună și vizibilă dovadă în acest sens. În acest cadru este prezentat orbetele mic (Nannospalax leucodon).

Pe final: o rugăminte. Este absolut de înțeles că ați putea scuipa în sân și ați putea să vă rugați să nu vă întâlniți cu aceste animale. Dar la fel de bine ați putea să încercați să le înțelegeți, pentru că au rolul lor în natură și fiecare astfel de specie contribuie la păstrarea echilibrelor naturale. Așa că eu încerc să le iubesc și pe ele, așa ciudate cum sunt, și vă provoc să vă înfrânați și să luptați cu instinctele voastre de supraviețuire și să arătați curiozitate și chiar simpatie, de ce nu pentru astfel de creaturi.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

3 Comments »

  1. Liviu Micu said,

    23 aprilie 2021 @ 1:00 pm

    Foarte frumos articolul. Poate mai dezvoltați în niște articole ulteriaore pe partea cu insecte și reptile.

  2. doru said,

    23 aprilie 2021 @ 3:15 pm

    facem!

  3. Unaxia said,

    7 mai 2021 @ 10:48 am

    In it something is also to me it seems it is good idea. I agree with you.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu