N-aduce vântul ce-aduce stuful (și un concurs cu premii)

Deși am plecat pregătiți până în dinți pentru ieșirea pe mare promisă de Cornel Cotorogea, gazda noastră din partea Rompetrol, vremea ne-a zădărnicit planurile. Programarea acestor trei expediții în zonele cu faună din proprietatea sau vecinătatea rafinăriei au ținut cont de etapele migrației, astfel că cele 3 intervale de aproximativ 3 săptămâni între ture ar fi trebuit să ajute nu doar la observarea unor specii diferite, ci și la ameliorarea vremii – din ce în ce mai bine din final de martie spre început de mai.

01

Doar că anul acesta vremea a fost potrivnică. Vremea rece, dar frumoasă din prima tură a fost și cea mai bună din toate cele trei ieșiri, deși eu speram să fie pe dos. În cea de-a doua tură ciclonul generator de ploaie rece a fost realmente o provocare pentru mica trupă de fotografi, iar în vinerea ce tocmai a trecut vântul a fost cel ce ne-a făcut să rămânem pe uscat, deși era plănuită o expediție pelagică pe care o visasem noaptea, atât de mult îmi doream. Dar… tot răul spre bine.

Am plecat iarăși cu noaptea în cap din București: subsemnatul, Aurelian Nedelcu și Doina Russu, urmând să ne joncționăm cu restul echipei pe litoral: Adrian Axinia venise din Mangalia, Cornel se extrăgea din birou din maldărele de hârtii în vreme ce Gabriel Plăiașu, cel mai harnic, venise de cu seară la Vadu în căutarea speciilor nocturne și era, practic, primul la rendez-vous.

Dimineața a început spectaculos, cu un lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus) care cânta, nici mai mult nici mai puțin, fix în curtea rafinăriei, în mica grădină din fața clădirii de birouri. Da, lăcarii sunt fideli cordoanelor de stuf unde își petrec aproape întreaga viață (exceptând perioada migrației). De aceea, nimănui nu i-a venit să creadă că auzea tril de lăcar mare într-un gard viu din curtea unei platforme industriale. De prisos să vă spun că nici Cornel nu m-a crezut până nu a văzut/auzit înregistrarea…

Tot în curtea rafinăriei Cornel ne-a făcut atenți la o altă specie șmecheră. În tufe cânta de mama focului o frunzăriță cenușie (Iduna palida), o specie pe care o vedeam și eu în premieră. Nu era singură, în același pin erau pitulici, muscari, vrăbii și alte păsărele care ne încurcau teribil.

Din păcate, vremea rea și tufele dese au făcut imposibilă fotografierea celor două frunzărițe, nereușind să facem nici măcar câteva cadre doveditoare. Da, este frustrant să auzi pasărea, să o recunoști după tril, să o vezi zburând minute bune pe lângă tine și să nu reușească niciunul din cei prezenți să o fotografieze suficient de bine…

02

Deși norii de dimineață amenințau să se transforme într-o mare ploaie, am continuat să căutăm păsări, de această dată la locul cu rațe cu ciuf văzut data trecută. Rațele au lipsit la apel, dar ne-am delectat cu lebede și alte specii acvative care veniseră între timp, dar care nu erau data trecută. Iată un combo alb-negru: nu-i așa că e greu să găsești un mix bun?

03

Aici aveam să mă întâlnesc cu cea de-a doua mare surpriză a zilei, lăcarul cafeniu (Acrocephalus agricola). Cânta de zor în cordoanele de stuf, ceea ce făcea aproape imposibilă fotografierea.

Cu obiectivul setat pe focalizare manuală am încercat câteva cadre oribile, dar suficiente pentru a dovedi semnalarea și specia cu nr. 335 pentru mine. Game on!

Zonele inundate erau pline de alte păsări, ala că am continuat să luăm la rând tot ce mișca prin baltă, puzderie de limicole, care mai de care în penaj nupțial.

Apoi am plecat spre lacul de epurare al apelor de la Vadu, ape care vin prin conductă direct din rafinărie și care au buletinele de analiză la zi, fapt dublat de dovada irefutabilă că totul este conform parametrilor: păsările de pe lac, broaștele de la mal și probabil peștele care atrage păsările acvatice.

Zic probabil pentru că numai scule de pescuit nu am cărat după noi; aveam destule pelerine de ploaie, umbrele și haine de furtună prin portbagaje. Iată însă că soarele a dat prin nori, permițându-ne să fotografiem păsări frumos colorate, la care nici nu visam, la ce ploie ne însoțise tot drumul de la București la Constanța…

04

Aici, păsările erau mult mai multe decât în turele trecute, desi teoretic migrația este cam pe terminate acum, la început de mai. Și spun asta pentru că erau prezente inclusiv prigoriile, dumbrăvencele, sfrânciocii roșiatici și cu frunte neagră, specii târzii în migrație.

05

Nici mamiferele nu s-au lăsat chemate de două ori. Popândăii erau activi, spre marea bucurie a întregii echipe. Mai cu seamă a mea, eu având o relație specială cu această specie deosebit de expresivă în fotografii și îndrăgită de iubitorii de pufoșenii (urăsc acest cuvânt!) din lumea întreagă… 

Am trecut în revistă mai toate bălțile care gemeau de păsări. Fluierari, ciocîntorși, fugaci, chire, chirighițe, dar și egrete, stârci, pelicani și lopătari erau în efective numeroase pe baltă, plus pelicani creți pe mare.

Am fotografiat frenetic în stânga și în dreapta, cu toții, împărțindu-ne pe mașini pentru a nu ne deranja la sesiunile foto și am cutreierat zona în căutarea unor specii mai deosebite. Codobaturile, pietrarii, sfrânciocii făceau paradă, uneori ignorând cu grație tunurile sclipitoare care declanșau în rafale scurte, surprinzând fiecare mișcare din zona cu tufe, apă și stuf.

Insă surprizele nu se terminaseră. Întorcându-mă cu mașina de la benzinărie, unde tocmisem sandvișuri și nelipsitele brioșe cu cremă (preferatele tuturor), am ochit ceva într-o tufă. Nefiind pe partea mea, am oprit mașina și Aurelian a declanșat doar de câteva ori, până pasărea s-a făcut nevăzută în tufe. Da, era cea de-a treia specie în premieră pentru mine, silvia porumbacă, o specie pe cât de frumoasă și intrigantă, cu ochiul ăla galben și privirea încruntată, pe atât de greu de reperat în teren.

Am jubilat alături de ceilalți membri: Gabi doar ce își depășise ștacheta de 200 de specii fotografiate în 2019, iar Doina era prima dată la Vadu.


Cornel era bucuros că ne-a făcut ziua frumoasă, desi nu era deloc încântat de vreme și de imposibilitatea de a ieși pe mare, în vreme ce Adrian mărturisea că văzuse aproape în exclusivitate specii noi.

Aproape că nu ne mai păsa că valurile ne dejucaseră planurile de ieșit în larg. În fond, păsările se pot vedea bine și de pe țărm. Convenabilă consolare, nu-i așa?

06

Tura s-a incheiat în apropiere, într-un sector de chei din calcare sarmatice, unde am trecut în revistă răpitoarele locului, dar și pietrarii negri sau presurile cu cap negru care sunt deja la cuibărit în Dobrogea.

Misiunea mea se încheie aici. Rafinăria Petromidia aniversează anul acesta 40 de ani, iar declarația Mihaelei, anume că există o frumoasă poveste de dragoste și continuitate între platforma Rompetrolului și păsările Dobrogei, avea să se adeverească, desi am fost puțin sceptic.

Grija managementului față de mediu și respectarea tuturor normelor de siguranță și protecție pentru oameni și mediul înconjurător, cumulate cu situarea rafinăriei în zona celui mai important culoar de migrație avifaunistic din țara noastră, culoarul pontic, au facut posibile atâtea semnalări interesante de faună în acest interesant experiment naturalistic.

Dacă cineva mi-ar fi spus acum 10 ani că o să caut și o să găsesc specii din cele mai diverse și interesante într-o… rafinărie, i-aș fi spus direct că bate câmpii. Realitatea este că păsările și animalele sălbatice în general se încăpățânează să ne stea alături, dacă le respectăm și… știm să ne uităm după ele.        

PS Am stat și m-am gândit bine – am povestit câte-n lună și-n stele și la voi era să zic că nu m-am gândit deloc. Ba da, am lăsat în mod special numele celor 6 specii de păsări (doar fotografiile numerotate) în text, aruncate la plesneală, și nu punctual, cum am făcut la celelalte articole post-tură. Pentru că… am un concurs pentru voi!

Cine ghicește (într-un comentariu aici pe blog) cele mai multe specii din cele numerotate (de la 01 la 06) poate câștiga una din cele trei cărți cu păsări (detalii despre carte la bit.ly/albumpasari). Deadline – joi, ora 19.00. Succes!

[Acest articol a fost ilustrat cu fotografii de Doina Russu, Doru Panaitescu, Adrian Axinia și Aurelian Nedelcu]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

6 Comments »

  1. Cătălin Petreanu said,

    13 mai 2019 @ 8:17 pm

    1.Calidris ferruginea: Fugaci roscat
    2.Ficedula parva: Muscar mic
    3.Cygnus olor: Lebada de vara
    Chlidonias niger: Chirghita neagra
    4.Vanellus vanellus: Nagat
    5.Tringa totanus: Fluierar cu picioare rosii
    6.Pelecanus crispus: Pelican cret

  2. Alin Stanciu said,

    13 mai 2019 @ 8:29 pm

    Salut. Identificarile mai jos:
    01 – Limnodromus scolopaceus
    02 – Troglodytidae
    03 – Cygnus columbianus
    04 – Hirundo leucosoma
    05 – Tringa totanus
    06 – albatros

    P.S. Atat a putut aplicatia de machine learning 🙂 🙂

  3. Gherasă Răzvan said,

    13 mai 2019 @ 8:37 pm

    1. Limnodromus griseus
    2. Luscinia megarhynchos
    3. Cygnus olor & Chlidonias niger
    4. Vanellus vanellus
    5. Tringa totanus
    6. Pelecanus crispus

  4. Gabriela Dragulschi said,

    14 mai 2019 @ 1:12 pm

    1. Fugaci roscat
    2.Muscar mic
    3. Lebada de vara
    Chirghita neagra
    4. Nagât
    5.Fluierar cu picioare rosii.
    6. Pelican comun

  5. Cristiana Dinescu said,

    14 mai 2019 @ 5:48 pm

    1 – țigănuș
    2 – frunzăriță
    3 – lebădă de vară
    4 – nagâț
    5 – piciorong
    La nr.5 nu sunt sigură!
    Mulțumesc!

  6. Laura said,

    20 mai 2019 @ 3:21 pm

    Mi-a placut articolul, multumesc pentru postare 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu