O tură pelagică pe Marea Neagră

(continut sponsorizat)

Îmi știți preocuparea permanentă pentru cunoaștere. Unul din piticii mei este să ajung în locuri ciudate la prima vedere. De ce ai vrea să mergi în largul mării, chiar cu prețul de a face o baie bună într-o zi ploioasă de mai? Răspunsul vine pe loc, dacă mi-ați văzut măcar o parte din fotografiile cu animale sălbatice: ele sunt mai greu de găsit acasă!

Animalele pelagice sunt, confirm definițiilor din dicționare, acele specii care s-au adaptat vieții în largul coastelor diverselor mări și oceane. Cum România are o singură coastă litorală, este datoria noastră de onoare de a scotoci pe acolo după diverse animale marine (sau nu).

Sigur, primul gând este că vom vedea delfini. Și, aș adăuga eu, și marsuini, pentru că Marea Neagră are trei specii de cetacee rezidente aici. Doar că… Marea Neagră ascunde mai mult de atât. Într-o discuție cu Cornel Cotorogea, gazda noastră în cele doua ture foto din rafinăria Petromidia, am aflat că pe geamandurile de la terminalul de materii prime petroliere din largul mării, unde trag petrolierele de mare gabarit pentru a descărca țițeiul printr-o conductă în rezervoarele rafinăriei, sunt mai mereu păsări.

Cum anul acesta am ratat excursia pelagică din Sicilia din motive de vreme rea (la inceputul lunii aprilie era pe lângă Sicilia un front ciclonic destul de păcătos), am zis măcar la noi să încercăm să ne luptîm cu valurile pentru o semnalare bună.

Da, amenajările antropice din zonele de coastă (fie că vorbim de amenajări portuare, piscicole, șantiere navale, îndiguiri, balize sau geamanduri petroliere) sunt o atracție pentru păsările care survolează aceste zone, deoarece le pot oferi loc de repaos. Că a fost Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică sau Marea Neagră, fiecare incursiune în zona de coastă mi-a dat destule ocazii de a fotografia specii interesante.

Ce e mai interesant e că am putea vedea aici, în larg, reprezentanți de seamă ai migrației întârziate, oaspeți târzii din Africa sau Asia care au ratat culoarul de migrație și ajung accidental aici.

Împreună cu Aurelian Nedelcu (pe care l-ati mai vazut alaturi de mine în taberele de biodiversitate din anii trecuti), Doina Russu (șefa prigoriilor), Adrian Axinia – sprijinul nostru local de la Mangalia, respectiv Gabriel Plăiașu, voi merge alături de Cornel să vedem ce găsim în ultima expediție a acestui sezon de migrație din incinta rafinăriei.

Revin cu detalii pe Facebook azi, iar săptămâna viitoare cu un raport de tură. Vânt din pupa tuturor, că e vineri azi!

 

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu