Oficial este #Noroiembrie

După cum știți, noiembrie (noroiembrie, cum o alint eu) este luna cu cea mai instabilă vreme din an, o lună cu soare puțin, multă ploaie, umezeală, ceață și, implicit, puține vacanțe, multă aglomerație etc.


[Corb (Corvus corax) etalându-și penajul. Corvidele vor fi una din opțiunile de zi cu zi ale fotografilor de wildlife în penultima lună a anului. Nu doar că sunt sedentare, dar vor fi și mai tolerante cu aparatul de fotografiat și silueta celui care fuge de aglomerație, căutând bucuria în imortalizarea unor momente din viața sălbăticiunilor]

Insectele și alte nevertebrate încă sunt active, dar nu pentru mult timp. Încă mai putem vedea cosași, păianjeni și fluturi (de zi și de noapte) care profită de vremea bună, dar vor merge în curând la hibernat sau vor muri.


[Una din insectele ce poate fi observată până toamna târziu este Acrida ungarica – acest exemplar cu colorit mai aparte este fotografiat în județul Giurgiu]

Amfibienii sunt greu de văzut în această perioadă (în sud e încă destul de secetă), dar șerpii, șopârlele și țestoasele încă mai sunt pe afară (nu pentru mult timp), mergând și ele la hibernat.


[Țestoasele acvatice vor intra și ele în curând la hibernare, dar o plimbare prin parcul IOR de acum câteva zile mi-a prilejuit ocazia de a fotografia o țestoasă de apă chinezeascăPelodiscus sinensis]

De notat însă că unele specii (șopârla de ziduri de pildă) pot fi văzute chiar și în toiul iernii, iar în mod excepțional, dacă știți une sunt hibernaculele, puteți vedea unii șerpi pe afară, în special viperele comune, șerpii de casă și de apă – specii destul de rezistente la frig.


[Trei șopârle de ziduri (Podarcis muralis) – dintr-un total de 11 exemplare pe aceeași piatră, se lăfăie într-un singur cadru realizat anul trecut, la jumătatea lunii noiembrie, pe lângă insula de la Lacul Morii, București]

Mamiferele vor fi și ele mai greu de văzut, mai ales micromamiferele, care vor prefera să stea în vizuini și galerii sau vor hiberna. Totuși, vom putea vedea, dacă știm locuri bune, căprioare, iepuri, mistreți, care vor petrece mai mult timp în luminișuri și în plin câmp ziua, în căutarea hranei.


[Luminișurile corect scanate la binoclu, însoțite de o apropiere discretă, vă pot aduce la mică distanță de cerbi lopătari (Dama dama) sau alte ungulate mari care preferă zonele deschise]

Idem pentru carnivore, care vor cutreiera mai mult timp pe timp de zi decat o fac vara. Cât despre unele rozătoare, trebuie să știți că nu toate hibernează.


[Acestui șobolan cenușiu (Rattus norvegicus) nu prea îi păsa nici de trecătorii din Parcul Tineretului, nici de temperatura neprietenoasă de afară – cum am declanșat, s-a aruncat în apă și s-a făcut nevăzut în vegetația de la mal]

Atenția noastră se va concentra, însă, asupra păsărilor, grupa de animale sălbatice cu cea mai mare/vizibilă activitate pe timp de iarnă. Migrația de toamnă s-a încheiat în proporție de peste 90% (cifră din burtă, evident), dar orice ieșire în teren se lasă cu puține observații la specii care sunt oaspeți de vară stricto sensu. Ce putem observa însă de acum încolo sunt oaspeții de iarnă.


[Ciuf de pădure (Asio otus) fotografiat în noiembrie 2022, în Crângași, într-una de coloniile de hibernare dintre blocuri ce pot fi întâlnite și în orașe mari, cum e Bucureștiul]

Deja am văzut din octombrie primii ereți vineți, șoimi de iarnă, sfrâncioci mari coborând în Câmpia Română, încep aglomerările de pescăruși, rațe, lișițe, vor veni și primele gârlițe mari și gâște de vară, între care se pot strecura și alte specii interesante. Cu ele vor veni si unele răpitoare la hoinăreală (codalbii, șorecarii încălțați, ereții de stuf care vor mai hoinări și pe la noi), dar și alte specii acvatice care ajung la noi accidental (deja e o semnalare de eider, una de notatiță, probabil vor mai veni flamingi etc).


[Eiderii comuni (Somateria mollissima) pot apărea accidental în zona de coastă, deci o tură pe la Marea Neagră vă poate prilejui suprize plăcute]

La păsările de talie mică, deja e abundență de măcălendri, pănțăruși,scatii, aușei, mugurari (vorbesc din observatii personale în octombrie).


[Pănțăruș (Troglodytes troglodytes) fotografiat în noiembrie 2020 pe aleea de acces în Politehnică]

De acum încolo, căderea frunzelor va face si mai facilă urmărirea unor specii de frunziș/coronament – ciocănitorile, ghionoaiele, pănțărușii, măcălendrii, pițigoii de toate neamurile etc. Iar dacă mergeți pe la munte, deja puteți vedea la altitudini mai joase, în apropierea localităților de munte, pițigoi de munte, moțați sau chiar alunari și forfecuțe.


[Forfecuță (Loxia curvirostra) surprinsă la final de noiembrie 2020 în apropiere de Zărnești]

Vor veni, sperăm, din nord pasărea omătului, inărițele, presurile de tundră sau poate și colorații mătăsari.


[Pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis), fotografiată în noiembrie 2020 la Constanța]

Nu uitați, sper, că în sezonul hivernal România are o sumedenie de colonii de iernare ale ciufilor de pădure (15 colonii sunt doar pe raza municipiului București), dar vor fi mai ușor de văzut și alte specii de bufnițe – cucuvelele, ciufii de câmp, huhurezii mici în zona de câmpie sau huhurezii mari in zona de deal si depresiuni.


[Huhurez mic (Strix aluco) fotografiat ziua, odihnindu-se în scorbura sa preferată, într-un parc din București]

Lacurile din Câmpia Română, Dobrogea și coasta litorală sunt locuri prielnice pentru observațiile din sezonul rece; sperăm să nu ne dezmintă și să putem admira și iarna asta lebedele de iarnă, lebedele mici, ferestrașii, cufundarii, unele specii de corcodei care rămân sau iernează la noi precum și alte specii mai greu de văzut, cum ar fi acvilele țipătoare mari, lupii de mare sau alte specii pelagice (mai ales în Deltă și la Marea Neagră).


[Cufundarul mic (Gavia stellata) este și cel mai mic, și cel mai răspândit cufundar european – poate fi observat în special la începutul iernii, inclusiv în București]

Deși lumina nu ne ajută mult, țineți cont că temperaturile în scădere vor duce la o modificare a comportamentului acestor păsări, ceea ce trebuie să ducă si la o modificare a comportamentului vostru ca observatori sau fotografi – Ieșiți după 8 dimineața, să aveți lumină cât de cât, pândind zilele senine, fără plafon jos care scade mult lumina necesară fotografierii în bune condiții, mai ales la distanțe mari. Pe de altă parte, temperaturile joase scad considerabil problemele de fotografiat păsări la sol (doar în zilele cu soare, la pranz, mai putem avea heathaze), iar păsările vor economisi energie, ceea ce va face marșul de apropiere mai ușor, subiectele fiind mult mai tolerante decât în sezonul cald. Ba unele vor tolera apropierea destul de mult, chiar pentru un portret. Cum ar veni, nu e dracul chiar atât de negru.


[Uliu porumbar tânăr (Accipiter gentilis) fotografiat in noiembrie 2015 în mijlocul Bucureștiului, deasupra unui șopron acoperit cu viță de vie unde se refugiase de furia unor ciori grive care îl hărțuiau]

Pentru fotografii de natură care mai ies din țară, noiembrie e chiar o lună interesantă – biletele de avion sunt accesibile, vremea în țările de la Mediterana este încă grozavă, aglomerație ioc, vămile sunt libere dacă mergeți cu mașina, migrația încă e bună în sudul continentului (Sicilia, Peloponez, Creta, Cipru, Gibraltar, Malta Mallorca etc). În plus, vă anunț că vă pregătesc niște oportunități interesante de ture ghidate în sezonul rece (una la râs iberic în sudul Spaniei – amănunte în curând aici și pe blogul personal -, una la reptile în Peloponez, plus una foarte interesantă din primăvară la păsări pelagice – pufini/corbi de mare în nordul Germaniei). Revin pe această temă cât de curând aici.

Închei cu un cadru de acum câțiva ani, la Constanța, cu o pereche de pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis), în luna noiembrie a anului 2020.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu