Păsările din oraș și puterea fotografiei (și un mic concurs la sfârșit)
Sunt deja niște ani de când fotografiez animale sălbatice, în special păsări. Chiar dacă în ultimii ani am extins paleta de specii, păsările rămân printre preferatele mele când vine vorba de fotografia de natură.
Când ai o astfel de pasiune timp de ani de zile, este normal sa evoluezi. Așa am început să merg în diverse colțuri ale continentului european, in cautarea unor noi si noi specii, pe masură ce speciile “de acasă” au devenit prea comune. Și totusi… călătoriile mele în diverse țări europene mi-au aratat o față nevazută a fotografiei de natură, la care nu ma gandisem acasă și care m-a făcut să schimb optica unei excapade urbane. O sa va arăt o fotografie extrem de puternică, cu impact emotional major pentru iubitorii de natura, ca să înțelegeți la ce mă refer.
[O pereche de corcodei mari (Podiceps cristatus) păzesc împreună ouăle depuse într-un cuib realizat din deșeuri, in mijlocul Londrei]
Sigur, ati putea spune: saracii de ei, nu mai au unde sa cuibareasca. Numai că… nu prea e asa. In ultimii ani, experienta din teren m-a facut sa fiu atent si in oras, pentru ca nu e greu sa observi pasarile din oras daca le acorzi atentia cuvenita. Uitandu-te cu atentie in copacii din parcurile si gradinile orasului, dar si pe garduri, acoperisuri si alte zone inalte pot vedea specii de păsări interesante:
[O pereche de porumbei gulerati (Columba palumbus) pe un gard din Bristol, fără teamă de oameni, cum au rudele lor din sălbăticie]
Gardurile, firele de telegraf, acoperisurile caselor, firidele din ziduri au luat locul copacilor, iar pasarile par sa se simta excelent in prezenta oamenilor, cuibarind in localitati, indiferent de marimea acestora.
[Un gugustiuc (Streptopelia decaocto) pe un gard din Giurgiu, o vedere urbana atat de obisnuita încât oamenii au ajuns sa creadă ca sunt porumbei domestici. Guguștiucii au venit însă la noi din Asia Mică la inceputul secolului 20]
O sa ziceti: bine, bine, dar de unde stim ca aceste pasari cuibaresc si nu sunt doar in trecere? Raspunsul este simplu: comportamentul pasarilor ne ajuta se vedem semne de clocire, fara sa fie nevoie sa vedem cuibul, cum e cazul in fotografia de mai jos. Iata o randunica aflata pe o balustrada de acces intr-o cladire cu un fulg in cioc. Este un semn clar de cuibarire, fiind cunoscut faptul ca rândunicile captusesc cu paie si fulgi cuiburile proaspat facute din noroi carat in cioc și lăsat să se usuce.
[O rândunică (Hirundo rustica) cu fulg în cioc, pregătind cuibul la început de sezon]
Unele păsări s-au adaptat excelent noilor habitate din perimetrul aglomerarilor urbane. In anii ’50-’60, pescărusii erau o aparitie rara in orase, ei cuibârind tradițional pe coastele litorale. Între timp, acestia au învățat să cuibarească pe acoperisurile cladirilor inalte si să manance din gunoaiele metropolelor. Azi, in orasele Romaniei avem deja o specie care cuibareste, dar aproape 10 specii pot fi vazute de-a lungul intregului an pe raza Bucurestiului si a altor orase.
[Pescarusii râzători (Croichocephalus ridibundus) nu cuibăresc în oraș, dar pot fi văzuți tot timpul anului in zonele locuite, mai ales in zonele cu lacuri si râuri. Imagine de pe malul Vâltavei, din Praga]
O alta familie de păsari s-a adaptat de minune peisajului urban: corvidele. Ciorile, stancutele si cotofenele sunt o prezenta obsinuita in orase, unele se descurca sa manance ce gasesc. M-a frapat aceasta cioara griva care se servea nestingherita din portia de mâncare a unui câine de curte, prea leneș să o gonească.
[Constanța este orașul unde cioara va lătra prima oară. Imagine cu o cioară grivă (Corvus corone cornix) mâncând bobițele unui câine de curte]
Placerea suprema însă este când găsești deținătoarele supremației din varful piramidei trofice. Rapitoarele diurne isi cauta prada în special dintre specii de pasari prezentate mai sus (dar nu refuza micile mamifere dintre case). Asa ca e mai mare placerea sa fotografiezi, la doi pasi de Piata Universitatii, una din cele mai elegante si mai de temut rapitoare de talie mica din Europa, uluiul porumbar.
[Portret de uliu porumbar (Accipiter gentilis) fotografiat in curtea unei case vechi din centrul Bucurestiului, intr-o vita de vie cataratoare de pe o strada din zona Armeneasca, la doi pasi de Kilometrul Zero…]
Nu doar răpitoarele diurne iau cu asalt orasul: răpitoarele nocturne sunt si ele prezente. Huhurezul mic, cucuveaua, ciuful de padure si chiar si huhurezul mare ne ajuta la starpirea rozatoarelor și au fost semnalate pe raza Bucurestiului. Dintre aceste magnifice pasari de pradă cu zbor silentios se remarcă ciufii de padure, care, surprinzator, sunt mai usor de vazut iarna, cand se strâng în adevarate colonii de iernare. Una din ele, de pilda, se află în parcul Politehnicii din Bucuresti! Iata un ciuf de padure fotografiat pe un tomberon, in apropierea unei zone probabil bine populata cu soricei, prada sa preferată.
[Un ciuf de padure (Asio otus) pe tomberon, pândind rozătoare, undeva in nordul Bucureștiului]
Acum, ca v-am convins de existenta celor peste 100 de specii de pasari pe care le puteti vedea in oras (numai pe raza Bucurestiului au fost identificate peste 175 de specii de pasari, din care o buna parte cuibaresc activ!), trebuie sa va conving sa acceptati ca natura revine in oras si ca trebuie sa ii acordati atentie. Uitandu-va cu atenție spre acoperisuri sau chiar spre gardurile din zonele cu curti, puteti vedea păsări foarte frumoase
[Un graur adult (Sturnus vulgaris) stă pe gard, in lumina blândă a apusului]
Tot ce aveti de facut este… sa ridicati privirea si sa le vedeti. In alte tari, urban-birdingul este un hobby extrem de popular si apreciat de oameni. Mai mult, acestia se angajaeaza in a ajuta păsările să cuibărească sau să supraviețuiască în perimetrul pe care îl împart cu oamenii. Despre asta voi povesti într-un articol viitor…
Până una alta va prezint ultima specie a acestui mic periplu în tainele naturii dintre blocuri: drepneaua. Mergeam acum cateva saptamani prin oras, în Centrul Vechi, în căutarea unor priteni aflați la o terasă. La o masa, două fete cochete comentau: „uite, fată, e plin de lilieci aici. Țipă seara și mi-e frică să nu raman fără părul meu lung!” Instinctiv, am ridicat privirea: zeci de păsări de dimensiuni mici, dar ceva mai mari decât rândunelele, vânau insecte pe cerul Bucurestiului. M-a pufnit râsul… imediat am realizat că în fond… nu e vina lor: educația noastră naturalistică este precară și oamenii nu știu (sau mai degrabă nu-și pun problema) că sunt zeci de specii de păsări ce conviețuiesc alături de noi, lângă casă. Drepnelele seamănă de fapt cu lăstunii sau rândunelele dar sunt mai mari si cu aripi mai lungi. Ele sunt de culoare închisă, de unde si confuzia cu liliecii, care însă nu zboară așa repede si au un altfel de zbor. Drepnelele sunt zburătoare pur-sânge, neobosite, care scot și două rânduri de pui in anii bogati in insecte, cuibărind în firide și crăpături din zidurile cladirilor înalte din orașe, venind primăvara și plecând toamna spre Africa, odată cu lăstunii de casă.
[Drepnea parasind cuibul dupa ce a hranit puii; cuibul este amplasat intr-o firida din cetatea Cisnădioara, județul Sibiu]
Tine doar de noi sa incepem sa invatam sa ne utam dupa aceste vecine ale noastre, sa le identificam, sa le fotografiem si sa ne bucuram de prezenta lor in oras. Asa cum si ele se bucura de prezenta noastra si uneori profita de asta…
[Același graur (Sturnus vulgaris) bucurându-se de o cireașă culeasă direct din pom]
Provocarea mea pentru voi este: Ce pasari salbatice ati mai vazut in oras? Cea mai intersanta observatie a unei specii salbatice (cu fotografie si locul unde a fost semnalata) va fi răsplătită cu un album cu păsări din Lunca si Delta Dunarii (carte editata de mine impreuna cu un colectiv de autori fotografi acum doi ani). Astept răspunsurile voastre până pe data de 1 iulie, ora 16.00, când voi anunța aici câștigatorul.
Dragos said,
27 iunie 2016 @ 8:26 am
Sfrâncioc cu cap roşu / Lanius senator pe Lacul Morii din Bucuresti (08 mai 2016), o prezenta foarte exotica, avand in vedere ca zona de cuibarit este in Dobrogea (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10208437489966674&set=pb.1589178446.-2207520000.1467008499.&type=3&theater).
Marius Papa said,
27 iunie 2016 @ 9:04 am
Superb articol. Multumim!
Anca Argesiu (Akafix) said,
27 iunie 2016 @ 11:52 am
În parcul Tineretului e o nebunie de păsări – grive, grauri, rațe, porumbei, evident vrăbiuțe, lăstuni, mierle, sticleți, ciocănitori, lebede, lișițe, papagali și încă o grămadă, iar acum de vreo doi ani au început să apară (probabil de pe Văcărești) cormorani și chiar stârci de noapte. Anul ăsta a reapărut o femelă de stârc (că n-are pene pe cap) care sigur are cuib acolo pt. că am văzut și un pui într-o dimineață, mărișor dar cu coloritul tipic de pui. N-am idee dacă e același stârc ca anul trecut (care avea și ea cel puțin un pui pe care, ca și anul ăsta, l-am văzut tot separat) dar mi se pare încă ciudat să-l văd aici și nu în deltă.
Claudiu said,
27 iunie 2016 @ 12:37 pm
Fara poza, uite ce ne-a poposit la geam la inceput de an: http://rals.ro/un-soim-la-geam-in-bucuresti/
doru said,
27 iunie 2016 @ 1:04 pm
super-observatie! Eu l-am vazut doar de trei ori, si pot sa spun ca dedic destul timp uitatului dupa rapitoare. Culmea, de doua ori in oras!
doru said,
27 iunie 2016 @ 1:05 pm
depinde de care specie de starc vorbesti. Starcii cenusii, galbeni, de noapte, pitici sunt prezente obisnuite in zona lacurilor din silvo-stepa de langa Bucuresti. Cei rosii mai rari, pe cei de cireada ii asteptam sa ne colonizeze 😀
doru said,
27 iunie 2016 @ 1:06 pm
Excelenta observatie!
Cristina Luchian said,
27 iunie 2016 @ 2:12 pm
Ciufii de padure se simt foarte bine in oras, cel putin in Botosani, unde avem zone intinse cu copaci in inima urbei. O intalnire pe care nu am mai avut ocazia sa o repet a fost cu cativa pui de ciuf, iesiti din cuib, care ziua in amiaza mare se jucau prin copaci. Unul din ei a fost suficient de cuminte incat sa stea si la pozat (iulie 2011).
https://www.facebook.com/C.Luchian.Photography/photos/a.473929446009652.1073741828.217147551687844/445175102218420/?type=3&theater
Mihai said,
27 iunie 2016 @ 10:12 pm
Portret de vanturel
Salba de lacuri a Capitalei, langa depoul de metrou Pantelimon, zona Stadionului Granitul
https://www.facebook.com/239792539513230/photos/a.240147379477746.1073741834.239792539513230/632472733578540/?type=3&theater
livia said,
27 iunie 2016 @ 10:30 pm
starc galben am vazut primavara asta, prin mai, in parcul tineretului. tocmai mi se furase binoclul, asa ca m-am multumit cu niste poze distante: https://goo.gl/Og9EcN
starci de noapte sunt mai multi, anul asta si anul trecut am numarat 4-5 (acelasi moment, locuri diferite). au locuri preferate pe lac, i-am vazut 3 ani la rand in acelasi grup de salcii etc. si la cafeneaua actorilor le place sa stea. 🙂 cuiburi si juvenili n-am vazut niciodata in parc. poate doar mananca aici si au cuiburile prin vacaresti, ca-i aproape. se poate?
cormorani mici am mai vazut pe lacul asta, iarna, in ianuarie, cand a fost ger. au fost peste 10 exemplare.
cormorani mari am vazut mai des, sunt o prezenta mai stabila.
mai vine toamna (octombrie) un mascul de rata fluieratoare (o fi si doamna, eu n-am reusit sa o vad, l-am vazut doar pe ratoi, mereu singur), a fost doi ani la rand. tot iarna au fost niste rate pestrite. si anul trecut a fost si un ratoi mandarin, poate fugit din Cismigiu.
a, si un pescarus negricios am avut, tot in Tineretului. 🙂
Eduard said,
27 iunie 2016 @ 11:28 pm
Fazanul /The common pheasant (Phasianus colchicus)
https://www.facebook.com/BunghiuzEduardPhotography/photos/a.846517335475937.1073741844.199434123517598/859138564213814/?type=3&theater
starc de noapte (Nycticorax nycticorax)
https://www.facebook.com/BunghiuzEduardPhotography/photos/a.846517335475937.1073741844.199434123517598/899748006819536/?type=3&theater
Piciorong ( Himantopus himantopus)
https://www.facebook.com/BunghiuzEduardPhotography/photos/a.846517335475937.1073741844.199434123517598/903301823130821/?type=3&theater
Ionut sendroiu said,
28 iunie 2016 @ 12:21 pm
https://www.facebook.com/ionut.sendroiu/media_set?set=a.10152105683821162.1073741855.522936161&type=3
Printre speciile de pasari imortalizate se numara cormoranul de Western Cape (Cape cormorant, Phalacrocorax capensis), pinguinul sud-african (South African penguin, Spheniscus demersus), gasca egipteana (Egyptian goose, Alopochen aegyptiacus), diferite specii de pescarusi. Apar, de asemenea, o foca din specia Cape fur seal, mai multe tipuri de melci marini si alte moluste. Din discutiile cu cei de la organizatia locala pentru protectia pasarilor marine (SANCCOB – http://sanccob.co.za), am inteles ca pinguinul, un exemplar imatur, mascul, provenea dintr-o colonie de pinguini situata pe insula Robben, aflata in apropiere.
Aici o imagine detaliata a cormoranului din regiunea capului (Phalacrocorax capensis) – foto postata pe flickr
https://www.flickr.com/photos/7537146@N06/13468109375/in/dateposted-public/
plus o imagine cu alte tipuri de pescarusi odihnindu-se pe paramele unui cerealier:
https://www.flickr.com/photos/7537146@N06/13483508433/in/dateposted-public/
Ionut Sendroiu said,
28 iunie 2016 @ 12:32 pm
Un link spre un album de fotografii realizate in 2014 intr-un santier naval din Cape Town.
https://www.facebook.com/ionut.sendroiu/media_set?set=a.10152105683821162.1073741855.522936161&type=3
Printre speciile de pasari imortalizate se numara cormoranul de Western Cape (Cape cormorant, Phalacrocorax capensis), pinguinul sud-african (South African penguin, Spheniscus demersus), gasca egipteana (Egyptian goose, Alopochen aegyptiacus), diferite specii de pescarusi. Apar, de asemenea, o foca din specia Cape fur seal, mai multe tipuri de melci marini si alte moluste. Din discutiile cu cei de la organizatia locala pentru protectia pasarilor marine SANCCOB am inteles ca pinguinul, un exemplar imatur, mascul, provenea dintr-o colonie de pinguini situata pe insula Robben, aflata in apropiere.
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10152105683821162.1073741855.522936161&type=3
Marius Iana said,
28 iunie 2016 @ 7:48 pm
Un cuib de codrosi de munte, in Pipera, in parcarea de la serviciu, intr-o gaura de la un container cu echipamente de telecom.
In poza este unul din pui suprins chiar in dimineata in care au parasit cuibul:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1131778613548451&set=ms.c.eJwNyMERACAMArCNvEOg0P0X0zwDELqU6XInBz~_SDmhVxgNxHgax.bps.a.1032079620185018.1073741833.100001489693493&type=3&theater
Marius Iana said,
28 iunie 2016 @ 7:50 pm
Un juvenil de lebada de iarna in Tineretului:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1032678616791785&set=a.1032079620185018.1073741833.100001489693493&type=3&theater
Dragos Barcan said,
28 iunie 2016 @ 8:38 pm
Cam asta am găsit eu pe pervaz 🙂
https://m.facebook.com/photo.php?fbid=1180858505281814&id=100000730262918&set=a.865971450103856.1073741826.100000730262918&source=56
Tache Sorina said,
28 iunie 2016 @ 9:40 pm
Anul acesta m-am plimbat mai mult pe malul lacurilor bucurestene. Si am vazut multe pasari de apa. Am vazut starci de noapte si starci cenusii. Am vazut egrete. Iarna am vazut pe lacul Tei un stol mare de lebede si cormorani (mari si mici). Acum lacul Bordei este o adevarata micro delta cu lisite si piciorongi care cuibaresc. Dar cei mai surprinzatori mi s-au parut niste corcodeii mici care au poposit cateva zile pe lacul Herastrau (in apropiere podului de cale ferata).
Cris said,
30 iunie 2016 @ 8:02 am
Fără poze, doar cu entuziasm, eu, în Arad, urmăresc fazani 😀
Mureșul face o buclă prin oraș și doar o parte din malul său este amenajată ca parc. Bucăți bune sunt sălbatice, mici ecosisteme în oraș. Locuiesc de doi ani la câmpie și încă zâmbesc de fiecare dată când sunt afară și aud „cucurigul făzănesc”, mi se pare minunat. Și mi se pare că mi-ar trebui un dicționar de (specii de) păsări, ca să știu în ce lume ne învârtim, eu și ele,
Fauna de sub turbină – Doru Panaitescu said,
14 august 2020 @ 2:33 pm
[…] tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în […]