Luna ianuarie este în general o lună “moartă” pentru fieldherperii români. Temperaturile scăzute și hibernarea generală în care intră reptilele și amfibienii de la noi (cu excepții notabile, sigur) fac ca lucrurile să lâncezească până la primele semne de primăvară. Totuși, o fotografie publicată săptămâna trecută pe Herping România (cam cel mai important grup de la noi pe tematică herpetologică) a făcut vâlvă: în Sibiu a fost semnalat un gecko din sudul continentului, prima observație pe teritoriul României pentru această specie!

[fotografie preluată cu permisiunea autorului, via George Iacob, căruia îi mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi furniza info!]

Pe scurt, povestea e asa: într-un atelier din Sibiu care lucrează cu importuri de țevi și alte repere metalice din Italia a venit un pachet ce conínea nu doar comanda, ci mai mult decât era pe comandă. În pachet era, bine merci, un gecko de perete maur (Tarentola mauritanica). Specia este rezidentă în spațiul mediteraneean, în țări precum Malta, Spania, Portugalia, sudul Franței (inclusiv Sardinia), Italia (inclusiv în Sicilia, Sardinia, Lampedusa), Grecia, Albania. Pe partea africană a Mediterane este prezent în Maroc, Tunicia, Algeria, Libia, Egipt etc.

[Gecko de perete maur (Tarentola mauritanica) este mare iubitor de pietre vulcanice în Sicilia]

Specie ovipară, Tarentola mauritanica preferă zidurile, locurile cu pietre și dărâmături, inclusiv locuințele vechi, cu găuri în tencuială. Beneficiază de un camuflaj excelent, asemănător fie cu textura scoarței copacilor, fie cu cea a pietrelor. Primul gecko văzut de mine era un Tarentola mauritanica observat în Sicilia, la ferma de sub Etna. Fotografia am publicat-o încă din 2012 aici pe blog. (coada nu lipsește, ci e refăcută – nici nu am văzut că e de fapt acolo coada, la locul ei; doar acasă am remarcat, de aceea l-am incadrat așa).

[Primul meu gecko de perete (Tarentola mauritanica) fotografiat de aproape, în Sicilia, în luna mai 2012]

Vânează preponderent insecte și alte nevertebrate, și, deși e mai ușor de văzut noaptea, în zonele luminate cu becuri de veghe, care atrag insectele, poate fi observat și ziua, mai ales in sezonul rece.

[Gecko de perete (Tarentola mauritanica) la vanatoare de muște în Sicilia, în luna februarie]

Acest gecko este de dimensiuni mari în comparație cu alte specii de gecko europene, respectiv genurile Hemidactylus sp., Mediodactylus sp. sau Euleptes sp. Dar nu doar talia este cea care îl diferențiază de celelalte specii europene. Puteți observa în imaginea de mai jos că degetele sunt groase, etalate în evantai, făcând specia ușor de recunoscut chiar în fotografii realizate de la distanță.

[Gecko de perete maur (Tarentola mauritanica), fotografiat în Spania, unde este activ tot anul. Acest exemplar este fotografiat la final de octombrie]

Ocazional, poate fi observat și în vegetație. Preferă să stea pe crengi groase sau trunchi, unde se confundă ușor cu scoarța. Acești gecko au cromatofori in piele sensibili la lumina și căldură, astfel că își pot modifica în decurs de câteva minute culoarea, de la negru (când este frig) la galben pai, când stau la soare.

[Gecko de perete maur (Tarentola mauritanica), fotografiat în Sicilia, într-un lămâi dintr-o curte aflată într-un oraș foarte populat – in februarie]

Exemplarul din Sibiu a fost colectat de un iubitor de reptile și si-a găsit temporar un adăpost, fiind bine îngrijit și hrănit. Acești gecko necesită condiții speciale de întreținere (un terariu complet închis), deoarece acești gecko dispun de un dublu sistem de cățărat: niște gheruțe speciale în vârful degetelor plus un rând de lamele pe fiecare deget care creează un fel de vid prin presarea pe orice suprafață (tehnic vorbind sunt forțe Van der Waals – dar nu intrăm în detalii de fizică și fiziologie – important e că se poate cătăra pe pereți și tavan). Fiind insectivor, gecko de perete maur va putea vâna practic pe orice suprafață, indiferent de orientarea față de sol: aceste lamele permit animalului să poată urca vertical pe pereți sau să meargă inclusiv pe tavan, chiar dacă e de sticlă!

[Detaliu pe lamelele de pe piciorul unui gecko de perete maur – se pot vedea lamelele care creează vid prin apăsare]

Sigur, prezența unui singur exemplar nu înseamnă prezența unei populații, mai degrabă a unei căi de acces pentru noile teritorii. Acești gecko au o origine controversată în bazinul mediteraneean. Este singura specie din genul Tarentola prezentă în bazinul Mediteranei, restul speciilor din genul Tarentola fiind întâlnite în Africa, Orientul apropiat și alte insule. De aceea, sunt deja cercetători care studiaza genetic dispersia acestor gecko, iar concluzia se pare că e legată de abilitatea acestor animale nu doar de a se adapta la zonele locuite din vechime, dar și de a călători de la o zonă la alta, cu ajutorul (involuntar) al oamenilor și al sistemelor de transport terestre sau navale (iar in prezent si aeriene – Hemidactylus turicus a ajuns si a colonizat America de Nord calatorind in bagaje). Termenul este genetic hitch-hiking, deloc suprinzător, una din dovezi fiind chiar acest gecko de la noi de la Sibiu, cel care a călătorit cu materialele metalice din Italia. Link aici la studiul despre genetic hitchhiking.

De ce cred în povestea asta? Simplu: în lume există peste 30 de specii în genul Tarentola, cu o distributie ciudată, majoritatea sepcii endemice. Aproape jumatate din ele sunt in arhipelagul format de Insulele Capului Verde, în vestul continentului african. Altele sunt pe continentul African, o mică parte în Marea Caraibilor (Cuba, Jamaica etc) si o altă mică parte în arhipelagul Canare.

Aceste locuri duc la formulare a unei ipoteze plauzibile – apariția acestui gecko în nordul bazinului mediteraneean cu o distribuție atât de ciudată poate fi pusă pe seama comerțului din vechime cu mărfuri dintr-o parte în alta a Mare Nostrum. Uitați-vă la distribuția speciei în Grecia (Atena, Peloponez plus câteva insule) sau pe coasta Dalmată, tot aparții punctiforme: dacă era o specie cu distribuție nativă, ar fi fost peste tot pe Coasta Dalmată, iar în Grecia ar fi fost pe multe alte insule, nu doar pe 4-5 (Kerkira, Zakynthos, Kephalonia, Creta etc, toate cu aflux turistic important). Iată harta (luată de aici)

Tarentola maurtianica este, de asemenea, introdus și nordul insulei Tenerife, precum și în arhipelagul Baleare, un exemplu de “așa nu” în ceea ce privește rocadele de herpetofaună de pe continent pe insule, cu specii endemice amenințate acum de celalalte specii, introduse intenționat sau accidental. De altfel, prima specie văzută de mine în Mallorca în ianuarie 2018 a fost fix… același Tarentola.

Acest gecko nu s-a limitat la bazinul Europei. A ajuns si este semnalat cu populatii de sine stătătoare și în țări precum Statele Unite ale Americii (California), Chile, Mexic, Uruguay, Argentina etc.

Cum în Africa, Capul Verde, Cuba, Jamaica etc nu am ajuns să văd alte specii aparținând genului Tarentola, ci doar în arhipelagul Canare, vă prezint, bonus, alte două specii de acolo, și ele cu distribuție endemică:

Prima este gecko de perete maur de Tenerife (Tarentola delalandii). Denumirea locală este el perenquén de Delalande, iar eu profit de ocazie să vă prezint o abilitate remarcabilă a acestor șopârle, aceea de… a-și putea linge globul ocular (toate speciile de gecko fac asta, nu doar cele din genul Tarentola).

[Tarentola delalandii, specie endemică pe insula Tenerife]

A doua specie este endemică în insula vecină, Gran Canaria, și ea tot insulă vulcanică. Este vorba de Tarentola boettgeri, denumirea locală fiind “el perenquén de Boettger“. Acest gecko este și el perfect camuflat în câmpul de piatră vulcanică. Îl vedeți?

[Tarentola boettgeri, specie endemică pe insula Canarias]

În jurul acestei specii orbitează fel de fel de legende, unele mai controversate și mai halucinante ca altele… De pildă, în zona Malaga, unde este prezent Tarentola mauritanica, denumit popular salmanquesa, legendele locului susțtin că acești gecko pot scuipa oamenii și… pot provoca bărbaților căderea părului (chelie). Trebuie să fii foarte îngrămădit așa ceva, dar nu sunt nici pe departe cele mai dubioase legende despre reptile și amfibieni pe care le-am auzit.

Închei cu un apel la toti cei pasionați de reptile de la noi: dacă vedeți vreodată un gecko în România, trimiteți-mi o fotografie să încercîm să îl identificăm. Iar dacă vedeți mai mulți în același loc (in locuri cu pietre, ziduri etc) putem vorbi chiar de o populație autosustenabilă. Succes la semnalări tuturor!

[A scris despre asta și mentorul meu, Vlad Cioflec, pe blogul dedicat.]