Soparla de nisip si balaurul dobrogean au fost pana de curand doua mari cuie in cariera mea (in mare ascensiune si de scurta durata deocamdata, dar am timp sa ma cizelez) de “fieldherper”. Ok, daca nu stiti termenul, nu va panicati. Este echivalentul birdwatcherului in ornitologie, dar aplicat in herpetologie :). Mai pe romaneste, prind si fotografiez reptile si amfibieni. Desigur, serpii si soparlele sunt cele mai reprezentative specii de reptile, inclusiv pentru fauna Romaniei, asa ca va prezint doua raritati inclusiv pentru oameni ca mine, care fac teren serios cand vine vorba de dibuit fauna pe coclauri. Aceste doua specii despre care povestesc putin mai jos mi-au produs mari emotii in turele de pregatire pentru albumul foto cu herpetofauna pe care il pregatim pentru primavara lui 2015. Din fericire le-am gasit, nu fara o temeinică documentare în prealabil.

Puiul de dac sau de Dobrogea. Varianta cu picioare

Pe numele sau stiintific Eremias arguta, sopârla de nisip este o creatură ciudată. Nu seamănă cu celelalte șopârle de la noi pentru că nu prea e de la noi. Din cele 35 de specii de Eremias, doar una ajunge in extremitatea estica a tarii noastre.

Greu de vazut, greu de prins, greu de convins sa stea la poza. Dupa ce a fugit de trei ori, ultima data fix pe maneca de la bluza mea, motiv pentru care am cautat-o cinci minute si am dat vina eu pe Vlad si Vlad pe mine ca am scapat-o, am reusit sa o linistesc si sa o fac sa se bucure de ultimele raze de soare ale sezonului si sa termine odata cu naparlitul ala dizgratios care murdareste scoicile de nisip 😀

Puiul de dac sau de Dobrogea. Varianta fara picioare

Al doilea individ de azi imita puiul de vipera cu corn. Impratind acelasi teritoriu, coloritul sau ce mimeza un sarpe mult mai periculos prin muscatura sa defensiva pare sa fie una din cheile succesului in viata pentru cel mai mare sarpe de pe teritoriul Romaniei: Elaphe sauromates sau balaurul dobrogean. Asta fiind pui (din ce am inteles de la ceilalti mesteri intr-ale serpilor cu care am iesit la fotografiat, puii sunt greu de dibuit si prins in teren), placerea de a suprinde in portret acest viitor pradator de vizuini a fost si mai mare.

Abia iesit din ou, dracul asta de sarpe nu se sinchisea de noi. Abia astept sa dau la primavara de tac’su marea, sa il vad cum ma tine de manusa ca un gentil in timp ce o sa il masez incet pe coada cu carligul herpetologic.

Am intalnit acesti doi micuti intr-o expeditie de jaf si prada herpetologica in Dobrogea, intr-unul din sfarsiturile alea de saptamana cand iesi in parc sambata dimineata la rasfat si constati ca mai bine plecai spre litoral sa mai faci o baie sau barem o plaja. Ei bine, noi sambata dimineata (dupa un somn bun, cu hamacul legat de stabilopozii de pe dig, respectiv de masina) deja inspectam primele noastre locuri bune de serpi. Evident ca nu am gasit doar atat. Dar despre celelalte specii intr-un episod viitor. Pana una alta, va las cu o fotografie “de baieti”, #cuhamacul. Nu mai stiu modelul de hamac de la Minor Swing folosit, dar e acelasi din tura de la Macin din tabara de exterminare foto a lui Mircea Bezergheanu.

[foto de Vlad Cioflec, care nu este responsabil doar de fotografiile de tip making of, ci si de documentarea prealabila a turelor, respectiv orientarea in teren dupa locuri bune de dibuit herpetofauna si nu numai]

si daca tot dam din casa, iata-l si pe Vlad nedumerit ca serpii fug cand se aude vibratia de anvelopa #goodyear4x4:

PS Asta e genul ala de tura in care nu a vrut nimeni sa ne insoteasca pentru ca, citez: “e prea periculos ce faceti voi acolo”. Sigur in Herastrau a fost in siguranta toata lumea. Dar mai stiu ca puii astia de dac nu prea merg des prin Herastrau :). La ce bun, in Herastrau nu prinzi niciodata valuri.

Si o alta supriza, un pui in adevaratul sens al cuvantului, un pui de califar alb (Tadorna tadorna) – cu ferruginea avem treaba la primavara 😉