Redescopera Romania ziua 1: Plaiul Caprioarelor
De la o vreme nu mai simt o provocare sa ies pe coclauri sa caut viata salbatica. Adevarata provocare (pentru mine cel putin) este sa stiu dinainte ce si unde gasesc. Am patit-o la Blogaria cu vulturul egiptean, am patit-o de mai multe ori la lacul Tataru cu caprioarele mele, la Frumusani cu iepurii mei, in Delta Dunarii cu o cucuvea (si asta a mea, pentru ca tot ce fotografiez eu ramane al meu pe vecie, cel putin la mine-n cap) si asa mai departe.
Azi am facut o surpriza placuta colegilor de drum si de peripetii #dinromania, anuntandu-i cu 20 de minute inainte ca vor vedea niste caprioare. Si ele nu s-au sfiit sa se arate, undeva intre Pitesti si Slatina, intr-un loc in care le-am vazut de nenumarate ori, iarna, vara, indierent de anotimp. Ma rog, nu erau foarte bucuroase sa vada patru Dustere colantate in toate culorile, asa ca au rupt-o la fuga peste ogoare. Le-am urmarit vreo doua minute si apoi le-am lasat in plata Domnului, stiind ca le voi gasi de fiecare data acolo. [nota: fotografia nu e facuta in aceasta tura, ci intr-o tura similara in care caprioarele au fost mai curioase si s-au oprit sa stea putin la poza]
Totusi, vreau sa raspund intrebarilor cetatenilor nedumeriti „de unde spanac stiu eu ca sunt acolo caprioarele?” Raspunsul este simplu daca ai putina bibilica (adica glagore, ceva in cap, nu o pulpa gustoasa in farfurie cum ar crede unii mancai, asa ca mine :D).
1. Exista multe specii teritoriale. De la caprioare, iepuri (mamifere mai mici sau mai mari) pana la reptile, pasari etc. Si daca le-am vazut de cateva ori acolo, e clar ca le voi vedea si data viitoare.
2. Terenul este cel care iti da de banuit ca acele animale prefera acel loc. Ingemanarea dintre campie si padure, zonele cu stufaris sau smarcuri care sunt excelente locuri de ascunzis, campiile roditoare cu amestec de culturi care ofera ierbivorelor hrana diversa in orice anotimp.
3. Am ochi sa le vad. Nu in cazul asta, ca erau ascunse privirilor celor de pe drumul european, dar de multe ori le vezi pur si simplu pe camp. Imi aduc aminte de un Craciun facut la mare anii trecuti cand, impreuna cu fostul meu copilot, am vazut zeci de carduri de caprioare in doar 200 de kilometri de drum. Si atunci zapada fiind mare, am reusit sa ne apropiem la o distanta suficient de buna pentru a face fotografii reusite acestor caprioare.
4. Putina tehnica nu strica. Masina trebuie sa fie deja pusa in 4×4, traseul sa fie deja cunoscut cat de cat pentru a nu fi necesare sufe, ocheti, trolii, tractoare sau boi, viteza de croaziera medie (daca e prea mica animalele au timp sa se ascunda), daca e prea mare animalele se pitesc si nu le mai vezi din viteza. Cu alte cuvinte trebuie sa exersati viteze diferite si sa combinati cu punctul 3. Pentru miopi am o veste proasta: ori va faceti operatie de corectare, ori ne credeti pe cuvant ca in copacul ala era o veverita, pe dealul ala e un iepure, undeva in zare se vad siluetele caprioarelor etc.
Acestea fiind zise, am plecat cu inima plina de bucurie spre Clisura Dunarii. Nu inainte de a face un mic popas la celebrul Atlet Albanez „Memish” de nde ne-am indestulat cu braga, rahat turcesc cu diverse arome si alvita cu alune, toate foarte gustoase si facute ca odinioara.
Apoi am inventat centura Severinului. Dupa Strehaia, la Prunisor am facut dreapta si am parasit asfaltul pe ruta: Prunisor – Husnicioara – Malovat – Godeanu – Marga – Ciresu – Bahna – Orsova. Un traseu usor, facubil cu orice 4×4 fara pretentii, indiferent de anotimp (sa nu fie zapada prea mare si sa aveti minim doua masini), care ofera in afara de cateva privelsiti spectaculoase din drumul de creasta si o varietate a reliefului: de la culmile domoale pana la calcarele semete din complexul carstic Topolnita Epuran pe care acest traseu il traverseaza.
Unde mai pui ca la pestera Topolnita ne-am intalnit cu un bun amic, speolog, care ne-a servit cu o baclava delicioasa (Drobeta Turnu Severin e unul din putinele orase unde mai gasiti comunitati turcesti autentice), spre mirare colegilor care nu prea intelegeau cine e misteriosul domn care ne da ofranda o tava de prajituri insiropate. Baclava care s-a potrivit de minune cu peisajul cald si siropos.
Apoi drumul spre Clisura a decurs normal, cu un pranz tarziu la pensiunea Septembrie, pe care v-o recomand pentru priveliste, meniu si liniste (dar trebuie sa veniti cu un chelner de acasa, eventual unul hlizit, sa compenseze serviciul slab, in totala neconcordanta cu atmosfera generala a locului). De incercat aici ciorba de peste, foarte buna (ciorba de burta a fost mult sub asteptari), dar si escalopul sau plachia de crap.
Seara s-a incheiat cu o partida de fotografie de noapte in centrul Timisoarei, anticipand putin vizita de maine. Scuze pentru fotografiile nereusite pe alocuri, dar avem scuza celebra a vremii deosebit de insorite care s-a abatut asupra noastra in aceasta frumoasa zi de plaja.
Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom,Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.