Retete culinare de prin Braila
Stiu ca retetele difera, dar la Braila varianta bunica-mii de scordolea cu peste se face asa:
Se ia pestele uscat si sarat si se marunteste, apoi se adauga la piureul obisnuit, facut neaparat cu lapte si speriat cu putin unt si usturoi. Unii pun si nuca, cel putin in retetele de pe internet asa am mai gasit. Eu am mancat fara miez de nuca, doar cu zeama de la peste (de regula scrumbie afumata crap afumat, sarat si uscat) si este delicios.
Si inca o reteta de la Braila: Imambaldi sau imambaildi (reteta de Braila a pierdut un insignifiant i, dar nu conteaza). Numele dupa cum stiti vine de la legenda unui sultan care, invitand un imam (preot turc) la amsa fara a spune nevestei, a pus-o chiar pe sotia acestuia intr-o mare incurcatura. La repezeala, sotia inventiva a aruncat peste niste vinete scurse niste legume ramase de la masa, tocate marunt in prealabil. Dupa ce a gustat, preotul a lesinat, atat de buna era acea mancarica preparata in graba. Imamba(i)ldi ar insemna in turca: imam-ul a lesinat. Si acum sa revenim la reteta. Mamaia mea Margareta gatea imambaldi asa:
Vinetele taiate in felii potrivite si scurse prin presare, dar cu tot cu coaja, erau aruncate in cuptor (intr-o tava unsa cu ulei) dupa ce erau ornate pe deasupra cu felii de rosii si condimente. Apoi intreaga trebusoara era bagata repejor la frigider si servita rece, cu paine proaspata, adusa de tataie de dimineata de la brutarie. In zilele toride de vara cand in stomac nu prea mai intra nimic, aceasta mancare grea, desi fara carne, intra cu surinta pentru ca era servita rece, langa un pahar cu iaurt. Eu as fi pus si niste feliute de ghiuden (e corect si ghiudem, dar asa e corect, cu n la coada)
Hai sa aveti pofta buna zilele astea, chiar daca nu e vara, si sa aveti un Craciun cum vi-l doriti!
mihai vintila said,
5 ianuarie 2008 @ 12:28 pm
Or fi retetele tale bune dar in Braila nimeni nu s-a gandit sa le includa in vre-un meniu ? Stii un loc unde le poti comanda ?
Capello said,
9 ianuarie 2008 @ 2:16 am
am o intrebare apropo de scordalea, poate ti se pare ciudata tie (asa i se pare si mamei prietenei mele:D), mie nu-mi place deloc rece :)) tu asa mananci?
Dana said,
20 noiembrie 2009 @ 12:54 pm
Bonjurel Doru, am o culegere intreaga de scordolele (lorleli) si sunt o droaie de variatii, Imambaialdi-ul (la origine turcesc, Imam Bayildi adica preot mahomedan lesinat), din cartea lui Ozcan Ozan mai ofera un amanunt, ca sa completam, cica ar fi incert daca preotul venit acasa de la moschee a lesinat pentru ca era mancarea buna sau pentru ca a fost prea scumpa, uleiul de masline avand cost ridicat se pare ca a fost folosit din belsug.
Informatia este din cartea Bucataria Sultanului, Arta culinara turceasca de Ozcan Ozan, Editura Hiparion si Alexandra SRL, pagina 19.
Uite si o varianta de scordolea, combinatie intre mai multe retete auzite.
http://aphextwinz.wordpress.com/2009/03/05/scordoleaua-mea/
r: sa traiesti Danone, merci de comentariu. Da, imambayadli-ul e o superlegenda, de-asta cred ca sunt atatea variante. Traducerea corecta din turca este totusi imam-ul a murit. mai intreb eu cateva turcoaice la care am usa deschisa si revin. Merci si de reteta, dar tot de la maica-mea parca mananc mai cu pofta. Cate bordeie, atatea obiceie! Ura!