Rapirea din birou: azi, varianta #cuhamacul #antistress
Poate vi se pare ca nu v-am enervat destul cu poze facute in excursiile mele cu hamacul pe coclauri. Va povesteam de saptamana trecuta de initativele mele #antistress. Iata ca de azi incep sa va enervez cu escapade cu hamacul in oras :D. Da, mai pe scurt, este vorba de un parteneriat personal facut de mine cu Minor Swing Hammocks, un producator local de hamace si accesorii de camping care doreste sa promoveze folosirea hamacului acasa, la birou, langa birou, in parc (in putinele orase in care se poate), in jungla urbana in general.

[acest model este un Bivouac si se instaleaza in padure, unde e mai rece. Izoprenul se poate pune intre cele doua straturi. Cel impermeabil este dedesubt si poate fi folosit si ca pelerina sau prelata. Stratul din interior este ripstop respirabil, gandit pentru odihna confortabila]
Astazi avem episodul: testează hamacul! 10 prieteni de-ai mei se intalnesc (cu mine) sa vedem daca hamacul Double de la Minor Swing tine 5 adulti. Cum nu am precizat sexul, o sa vrem sa il testam intai cu 5 fete. Are cineva ceva impotriva? Testul va fi facut la o terasa din Bucuresti, azi. Locul testarii nu este public, dar vom filma si vom vedea ce se intampla.
Revenim cu detalii.

[Hamacele au fost pretestate personal si de prieteni mei in prealabil, in primul rand in natura…]
Tot ce pot sa va spun este ca prietenii mei de la Aria Burger vor fi prezenti cu burgerii lor sa dea antren testarii. Testarea va fi insotita si de un mic seminar gratuit: cum sa iti instalezi repede un hamac. Artizan: eu :D. Voi folosi intreaga gama de hamace de la Minor Swing si voi folosi si accesorii (tree-huggers, tende, plase de tantari etc). Veti avea astfel ocazia sa le puteti analiza comparativ si sa va decideti asupra carui tip de hamac va veti indrepta atentia pe viitor. Atentie, grad mare de contaminare cu hamacită!
Hamacul este un obiect de utilizare personala sau asa ar trebui sa devina. Pentru orice alte momente vesele in hamac, va recomand hamacele de Cordura. Se spala usor, sunt rezistente si permit folosirea hamacului si fara sa te descalti (cum este de obraz).

[In randul de jos, hamacele Double, acum intr-o noua nuanta, iar in restul piramidei alte modele de hamace aflate in lucru, la atelierul Minor Swing, recent vizitat]
Dar despre asta intr-un episod viitor.
Ce mai pot sa va anunt este ca vom repeta testarea si cu alti (SA LE ZICEM CORPORATISI), care au biroul fie in Unirii, fie in Pipera si care vor sa participe la o astfel de experienta. Pentru asta trebuie sa ne dati doar numele mic, functia completa si adresa companiei la care lucrati (aici, intr-un comentariu). Codul fiscal nu este necesar :). Cei care au sediul firmei in apropiere de Unirii sau Pipera vor fi avantajati la selectie.
Experienta de azi ne va ajuta pentru viitoarele evenimente similare de acest gen din Bucuresti. In plus, vom reveni cu un material de tip „review/tips&tricks”, in care vom prezenta mai multe tipuri de hamace si cum puteti exploata la maxim modelul ales.
Dar.. să vedem întâi că țin! Revenim.

[Si bineinteles ca hamacele au fost pretestate si de arborii din oras: aici sunt montate doua hamace ce vor fi si azi la testare, cel rosu din stanga fiind cel rezistent si care va intra in testare, celalalt fiind cel folosit de mine in weekenduri; ambele se pot monta cu succes si in oras, de copaceii celor doua terase de la mine din zona care sunt „own-hammock friendly”]

oana mirila said,
15 octombrie 2016 @ 5:25 pm
Ca sa arat ca nu m-au enervat pozele & initiativele #antistress, dimpotriva :):
Octombrie. Ploua mocaneste. Daca ar fi luni, ar fi ilustrarea perfecta a zicerii “nici iarba nu creste”. E insa mijloc de saptamana. Bugete, dedlineuri, intalniri, call-uri….
Da, exact! Parca ai vrea o pauza. Parca ai nevoie sa “respiri” si altceva. Acum. Nu maine, nu peste 3 zile. Asadar, incotro? Ai zice ca vremea de afara indeamna la variante “indoor”.
Daca vorbesti insa cu Doru Panaitescu, e de alta parere. “Pe vremea asta?, incerc cu jumatate de gura, “off-road, zici?”. Omul e insa hotarat, iar eu cred ca stie ce face. Merg deci pe mana lui.
In mai putin de o ora suntem la cativa km de Bucuresti. Pe o margine de “balta” cum ii place lui Doru sa alinte cu lac “pazit” de o frumoasa liziera. Linistea e nefireasca pentru niste urechi obisnuite cu simfonia claxoanelor. Si cu atat mai “voluptoasa”.
M-am intors acasa dupa 3 ore cu puternica impresie ca am fost plecata o zi.
Cu ce m-am ales din incursiune? Cu baterii incarcate si inspiratie pentru cateva din dilemele pe care le “inchisesem” in strafundul laptopului la plecare. Pe langa asta, cu experienta unui off-road (prima pt mine!) pe un “traseu” naravas, imbibat din plin de apa. Cu “vizionarea” in direct a catorva specii de pasari (de balta, dar nu numai) cu care nu te vezi in fiecare zi, cu un apus greu de pus in cuvinte (are Doru poze ;)) si un curcubeu care incerca sa-i concureze frumusetea.
Nu mai lungesc povestea. Spun doar atat: cand simtiti ca e momentul pentru o rupere de ritm, pentru ceva “altfel” – pentru voi sau cei dragi voua – nu stati pe ganduri. Faceti! Stiu ca Doru are inca multe alte idei/variante. Incep sa (le) prind gustul, asa ca, sigur o sa mai am ce povesti in timp.
Ceea ce va doresc si voua.
PS: stiati ca in padurile din jurul Bucurestiului, pe langa pasaret si reptile, salasluiesc inca vulpi, sacali, lupi, mistreti? Doru zice ca le poti admira in voie, daca stii sa le cauti si sa le respecti … intimitatea. Data viitoare (asta daca ma mai ia, desigur ;))!