Totul despre căpușe: cum ne ferim de ele în sezonul cald
Fie că mergeți la fotografiat, la pescuit, la vânătoare sau la o simplă plimbare în parcul de lângă casă, ele există și sunt printre noi. Azi povestim despre căpușe și cum putem să reducem riscul de a fi mușcați și implicit de a ne îmbolnăvi din pricina lor. Împreună cu Andrei Daniel Mihalca, am compilat un scurt material ilustrat, menit să ajute la informarea corectă a tuturor celor interesați, pentru că oricine iese din casă este expus la acest risc.
guest post de Andrei Daniel Mihalca
Suntem în plin sezon de activitate a căpușelor. Studiez căpușele de mulți ani, atât în România cât și pe alte meleaguri, în special în țările tropicale. Așa că vreau să vă spun câteva cuvinte și să vă dau câteva sfaturi practice referitoare la aceste organisme parazite, pentru că există multe așa numite mituri urbane despre căpușe. Și fiind mituri, evident, nu sunt adevărate.
[O căpușă fotografiată în Dobrogea, Hyalomma aegyptium, ce parazitează o țestoasă de uscat dobrogeană]
În primul rând: ce sunt căpușele?
Ați observat mai sus că le-am numit ‘organisme” și nu altfel. Aș începe cu ce NU sunt căpușele. Nu sunt insecte, așa cum multă (mai ales din presă) le numește. Căpușele sunt ARAHNIDE, deci sunt înrudite cu păianjenii, și singurul aspect care le face înrudite cu insectele este apartenența la aceeași încrengătură, Arthropoda, adică organisme cu membre articulate. Există numeroase specii de căpușe (circa 700 în lume, aproape 30 la noi în țară).
[Una din căpușele de la noi din țară, Dermacentor marginatus, fotografiată în vegetație]
Fiecare specie are propriile ei caracteristici în ceea ce privește preferința de gazdă, biologia și comportamentul în mediu, habitatul preferat, modul de căutare al gazdei și mai ales spectrul bolilor transmise. Cu alte cuvinte:
– nu toate speciile de căpușe transmit bolile asociate, precum borelioza (boala Lyme) sau encefalita de căpușă,
– nu toate căpușele se iau din vegetație
– multe specii de căpușe nici măcar nu parazitează pe om.
De asemenea, fiecare specie de căpușă are arealul ei de distribuție. Chiar și la noi în țară, unele specii sunt întâlnite exclusiv în zonele mai calde din sudul și vestul țării. Cea mai frecvent întâlnită specie de căpușă ce parazitează omul în Europa (deci inclusiv în România) este Ixodes ricinus (și cea din imaginea de mai jos, o femelă adultă). Este o specie de căpușă importantă, fiind vectorul major al boreliozei Lyme și al encefalitei de căpușă, principalele boli transmise de căpușe omului și altor animale.
[Ixodes ricinus, principala specie de căpușă de la noi care transmite borelioza, fotografiată în vegetație]
Poate fi întâlnită pe mai orice specie de vertebrat terestru (mamifere mari, mici, păsări, șopârle) și își caută gazda așteptând în vegetație. Preferă zonele de la liziera pădurilor dar și zonele verzi urbane (de exemplu parcuri).
[Chițcan infestat cu Ixodes ricinus]
Alte specii pot de asemenea ataca omul, dar mai rar, iar altele sunt paraziți frecvenți la animalele domestice din casă sau din gospodăriile din mediul rural, stâne, ferme etc. De exemplu, Dermacentor reticulatus transmite o boală gravă la câini, babesioza. Căpușele din genurile Hyalomma sau Rhipicephalus sunt frecvente la ierbivore domestice (vaci, oi, capre, cai), iar Rhipicephalus sanguineus este o căpușă des întâlnită la câini cam peste tot în lume.
[Câine infestat cu multiple căpușe – Rhipicephalus sanguineus]
Căpușele au trei stadii de dezvoltare (pe lângă cel de ouă, care sunt depuse de femele mereu undeva în mediu). Cel mai mic stadiu este cel de larvă, care e abia vizibil, urmat de cel de nimfă (destul de mic și el) și apoi de adulți (masculi și femele). Fiecare stadiu se hrănește o singură dată, iar femela, după ce depune ouăle, moare.
[Gușter infestat cu multiple nimfe de Ixodes sp.]
Cele mai multe dintre miturile urbane despre care vorbeam mai sus se referă la modul de extragere al căpușei. Aici vă rog să citiți cu mare atenție. Căpușele NU se scot aplicând pe ele diferite substanțe (fosfor de la chibrituri, benzină, ulei, oțet), NU se scot apucându-le de abdomenul plin de sânge). De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, folosind astfel de metode creștem riscul inoculării unor agenți patogeni (fie „injectâdu-i prin presiune, fie stimulând căpușa să regurgiteze).
CĂPUȘELEse scot folosind o pensă fină, cu care se prinde zona bucală a acesteia, chiar de la baza fixării pe piele și, printr-o mișcare de tracțiune fină, se trage în direcția opusă pielii. Nu trebuie nici un fel de rotație în jurul propriei axe, nici în sens orar, nici în sens antiorar. O căpușă hrănită, după îndepărtarea de pe gazdă, în general nu mai este capabilă de atașarea pe o nouă gazdă.
Ce trebuie să facem pentru a ne feri de căpușe și mai ales pentru a reduce riscul infectării cu o boală transmisă de căpușe?
Cel mai important este să ne ferim de mușcăturile (sau înțepăturile, e corect oricum) de căpușă. Cum facem asta? Cea mai eficientă metodă este ca în timpul plimbărilor prin natură, vegetație mare (chiar și în parcuri sau zone verzi din orașe sau propria noastră grădină) să purtăm haine care să ne acopere întreaga suprafață a pielii (pantaloni lungi, șosete, bluze cu mânecă lungă). Și preferabil deschisă la culoare. Astfel vom vedea mult mai ușor căpușele care se atașează inițial pe haine. Evident, este imposibil totuși să prevenim perfect aceste mușcături de căpușă. De aceea este important ca după fiecare plimbare în medii unde există căpușe să ne verificăm CÂT DE REPEDE și foarte atent corpul pentru prezența căpușelor. Atenție, stadiile cele mai frecvente pe om, cel puțin pentru Ixodes ricinus sunt nimfele, care înainte de a se hrăni sunt extrem de mici (cât o gămălie de ac). Larvele sunt și mai mici, aproape imposibil de detectat, mai ales dacă se fixează în zone greu accesibile (inghinal, axilar, cap, zone bogate în păr). De aceea, trebuie să acordăm atenție (inclusiv să rugăm un membru al familiei să ne ajute) tocmai acestor zone. La copii, căpușele se fixează cel mai frecvent în zona capului, de aceea părinții trebuie să verifice mai ales aceste zone. Nu trebuie să ne bazăm pe faptul că „simțim” căpușa. Înțepătura acesteia nu doare, motiv pentru care, uneori, poate sta atașată de corpul nostru și câteva ore/zile până este detectată.
De ce este importantă îndepărtarea căpușelor CÂT MAI REPEDE?
E simplu. Majoritatea agenților patogeni din căpușe se transmit preponderent abia după 24-36 de ore de la atașarea căpușei. Deci, îndepărtarea CORECTĂ în primele ore după atașare, reduce considerabil riscul.
Alte măsuri pe care le putem lua pentru a reduce riscul de a fi mușcați de căpușe, mai ales dacă locuim la casă și avem curte este să menținem mereu vegetația tunsă cât de scurt. Căpușelor Ixodes ricinus nu le plac razele solare directe, și preferă umbra și umezeala. Este de asemenea important ca animalele noastre de companie să fie mereu protejate cu produse antiparazitare de calitate. Consultați medicul vostru veterinar în acest sens și nu vă asumați dumneavoastră deparazitarea.
[Nici păsările sălbatice sau domestice nu scapă de pericolul căpușelor, și aici tot infestare cu Ixodes ricinus]
Trebuie să ne fie frică de căpușe?
În primul rând trebuie să știm că aceste căpușe există pe pământ cu mult înaintea noastră, a oamenilor. Am trăit cu ele dintotdeauna. Chiar și dacă suntem înțepați de o căpușă, riscul de a face o boală transmisă de aceasta este relativ redus. Șansele ca o căpușă să fie infectată cu un agent patogen periculos pentru om sunt relativ mici. Chiar dacă căpușa este infectată, nu este obligatoriu să ne și transmită microorganismul respectiv. Chiar și dacă ni-l transmite, nu e obligatoriu ca acesta să provoace infecția. Chiar și dacă provoacă infecția, nu e obligatoriu să și facem boala. Pentru majoritatea bolilor transmise de căpușe nu există măsuri de profilaxie specifice. Totuși, pentru encefalita de căpușă, una dintre cele mai grave boli transmise de acești vectori, există pe piață un vaccin, disponibil prin medicii de familie.
În concluzie: Nu trebuie să ne speriem sau panicăm dacă găsim vreo căpușă pe noi, pe un membru al familiei sau pe animalul de companie. Nu trebuie să luăm antibiotice fără să ne consultăm cu un medic specialist. Nu trebuie să ne fie atât de frică încât să evităm plimbările în aer liber sau excursiile. Tot ce trebuie este să fim informați.
Note:
Andrei Daniel Mihalca este medic veterinar, cercetător la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Departamentul Parazitologie
Fotografii de Andrei Daniel Mihalca, Doru Panaitescu (colecțiile personale)
Puteți afla mai multe despre aceste arahnide și multe alte animale sălbatice de la noi pe grupul dedicat, Fauna României – Conservare prin Educație.
Soporan Iulia said,
9 iunie 2020 @ 9:11 pm
Foarte interesant articolul! Imi puteti spune va rog daca produsele din farmacii aplicate pe piele si/sau pe haine ajuta? (Cum ar fi Autan sau alte produse de acest gen). Multumesc.
Știrile zilei – 10 iunie 2020 ⋆ zoso blog said,
10 iunie 2020 @ 7:08 am
[…] Cum ne ferim de căpușe […]
Mara M. said,
10 iunie 2020 @ 10:45 am
Excelent articol, Dorule!
Însă proporția de căpușe infectate cu borelioza Lyme este semnificativă, in unele locuri atingând și 40-50% din căpușele studiate. Prin urmare, riscul de infectare al omului nu este deloc neglijabil.
Anonim said,
11 iunie 2020 @ 11:43 am
Evitam, M in locul virgulei.
doru said,
11 iunie 2020 @ 2:07 pm
r: corectat, multumesc!
De citit în drum spre casă - 736 » Georgeisme said,
11 iunie 2020 @ 4:48 pm
[…] Totul despre căpușe. […]
Andrei said,
13 iunie 2020 @ 5:59 pm
fain articol. ca magnet de capuse si fost infectat cu borelioza, nu am gasit pana acum o pensa eficienta, care sa ma ajute la indepartarea nimfelor. in loc sa risc sa ii strang corpul, prefer sa o stresez mecanic (miscata, rasucita) pana ceadeaza.
Doru, daca ai folosit o pensa eficienta si cu cele mai mici capuse, da, te rog, de stire.
Ce mi-a plăcut (săptămâna 219) - Mihai Vasilescu said,
14 iunie 2020 @ 7:27 am
[…] Totul despre căpușe: cum ne ferim de ele în sezonul cald; […]
doru said,
15 iunie 2020 @ 11:47 am
daca ai stresat-o, riscul sa fi regurgitat in tesut sangele e foarte mare, asa esti mult mai expus. Chiar am fost la Pepco zilele trecute sa iau o pensa de la ei, nu mai aveau. Cadn gasesc una eficienta iti dau de veste. Andrei zicea de cea de la O’Tom – https://www.zooplus.ro/shop/caini/igiena_ingrijire_caini/tratament_purici_capuse/carlige_pensete/294057
Nicu said,
15 iunie 2020 @ 8:38 pm
Vă salut cu respect! Dinspre o unitate de primire- urgențe vine un sfat pe care,totuși, l-aș dori „supervizat„ de dumneavoastră: în apropiere poate fi tamponată zona cu o substanță puternic mirositoare (spirt,diluant,etc) , și căpușa „își ia bagajul și pleacă„ . E real sau … ?
Alexandra said,
18 iunie 2020 @ 12:06 pm
Excelent articolul, multumesc pentru sfaturi!
Fost-am omul pădurii, m-or mâncat căpușili – Râdem și glumim, dar în incintă said,
22 iunie 2020 @ 9:54 pm
[…] PS: Dacă aveți fetișuri cu căpușele, aveți aici un articol exhaustiv. […]
doru said,
25 iunie 2020 @ 1:00 pm
Andrei a zis clar in mateiral, daca stresati capusa in orice fel, riscati ca, inainte sa se desprinda, sa regurgiteze in tesutul muscat sangele inghitit si astfel sa cresteti riscul de a fi infectat.
Emilia said,
26 iunie 2020 @ 6:19 pm
Foarte bun articolul, multumesc pentru informatie!
Dana said,
7 iulie 2020 @ 5:11 pm
Super articolul, foarte utile sfaturile!
Măiță Luminița Liliana said,
6 mai 2021 @ 10:31 am
Multumin!