Imi cer scuze ca nu am mai apucat sa scriu nimic pe blog despre batranica din Mehedinti. Programul incarcat, dar si teama ca batranica nu va dori sa fie ajutata sau nu e in deplinatatea facultatilor mintale m-a facut sa fiu laconic in alte informatii pana la o noua vizita acolo. Ei bine, in weekend am ajuns din nou la Izvorul Barzii (localitate la capatul careia se „inalta” cocioaba in care locuieste batrana), asa ca pot sa va impartasesc mai multe din ce am mai aflat:

O cheama Lupu Elena si este din localitatea Balta [vreau sa martusiresc ca pana sambata nici macar nu stiam cum o cheama pe batranica – stiu ca suna ciudat, dar nu ai nevoie de un nume sa vezi ca un semen de-al tau locuieste intr-o cocioaba si ca are nevoie de ajutorul cuiva, al oricui]. Este nascuta in 1928(!) si a fost dezmostenita de parinti (a se citi alungata de acasa). Dupa Revolutie casa in care locuia a fost revendicata. Dupa 3 ani de stat in chirie la proprietarul care a revendicat locuinta in care locuia, batrana a fost data afara.

S-a mutatin Izvorul Barzii in 1993. A locuit o vreme intr-o palanca (adapost construit din lemne si celofan). Dupa catica ani cineva s-a indurat de ea si i-a dat un vagon de tractor, in care locuieste si in prezent. Vagonul este intr-o stare deplorabila si i-a fost spart si pradat de nenumarate ori, iar batrana a fost batuta in repetate randuri de cei care au jefuit-o.

Desi striga dupa ajutor, cei din sat nu sareau in ajutorul ei, ci se incuiau in case. A ramas fara bani in urma acestor talharii in repetate randuri, dar si fara acte. In prezent doamna nu are buletin, iar la Baia de Arama (unde este un centru de evidenta a populatiei) nu are cum/cu ce se deplasa. Desi a fost vanata pe tot corpul dupa aceste vanatai, a continuat sa isi pastreze speranta si dorinta de a trai.

Are o pensie care este virata la o alta familie care are o persoana cu handicap. Nu am inteles exact de ce si cum, dar cert este ca batrana nu primeste pensie sau vreun ajutor de la stat, desi a fost fruntasa, dupa cum spunea.

M-a recunoscut cu greu cand ne-am apropiat, impreuna cu primarul din Godeanu, Voica si Nadia (doua fete inimoase din Severin, care stiu ca ma citesc – multumiri). Manca paine cu lape de la cele doua capre. Ne-a luat repede la intrebari: cine suntem, de unde suntem, suntem cumva din Balta? I-am zis fiecare de unde suntem.

„- Pai cum sa fii din Braila, cad ca masina e de Bucuresti. Be douazeci si cinci alefe”.

„- Da doamna, din Bucuresti e masina, sunt nascut in Braila. Am mai venit pe la dumneavoastra, ma mai tineti minte?”

„Tu mi-ai fotografiat caprele”, mi-a zis batranica. „Stiam eu ca te stiu de undeva. V-as invita la masa, dar nu am ce sa va pun in farfurii”, s-a scuzat batrana.

Nu il cunostea pe primar, desi stia ca el si muncitorii lucrau la drumul care se repara exact in spatele cocioabei. Nota: primarul stia de soarta ei, iar terenul unde sta acum batrana i-a intrat in parcela satului cu cateva luni in urma, in urma unei strmautari de hotar intre cele doua sate. In timpul repararii drumului, primarul a vrut sa o ajute pe batrana cu paine si niste mancare, dar batrana l-a alungat: „Plecati de aici ca imi speriati caprele”.

Acum , afland ca e chiar cu primarul in fata, batranica a inceput sa se scuze.

„Imi pare rau, nu v-am cunoscut”.

Am stat de vorba cu batrana mai mult de jumatate de ora si vreau sa va spun ca e un om care nu si-a pierdut speranta, nici macar umorul, desi a avut o viata necajita. La ora la care va scriu aceste randuri batranica ne asteapta. Ne asteapta plina de speranta.

Nu prea i-a venit sa ceada ca cineva vrea sa o ajute si sa ii ridice o casa. Initial ne-a spus ca nu prea avem cum sa o ajutam cu ridicarea unei case, ca … aici e un teren „virant”, e al Primariei. I-am replicat ca o sa gasim o varianta, asa ca batranica a acceptat sa fie mutata langa Primaria Godeanu, chiar in sat, unde primarul are un loc de casa de aproximativ 500mp, si unde poate sa dea repede avize petnru constructia de care i-am povestit.

Din punct de vedere juridic,  aceasta locuinta va fi in proprietatea Primariei, iar doamna Elena Lupu va primi drept de folosinta viagera. Ulterior, casa va servi drept locuinta sociala pentru alte persoane aflate in dificultate din satul Godeanu, judetul Mehedinti.

Dupa ca am asigurat-o ca intr-o luna se va muta intr-o casa cu conditii omenesti de locuit, batrana s-a insufletit. Nu mai contenea din vorba, luase un pisoi in brate si se proptise in gardul saracacios, strigand dupa noi:

„Va astept, sa stiti”. A ramas lipita de gard, uitandu-se lung dupa masina.

Next steps:

– Primarul din Godeanu imi va trimite pe email (uitai sa va mentionez ca Primarul e tanar, are 33 de ani, e cel mai tanar primar din judet) situatia cadastrala si ridicarea topo a terenului pe care il va da in folosinta batranei. Cu aceste informatii vom finaliza partea de proiectare.

– Tot primarul va emite ordonanta necesara pentru a putea construi pe acel teren casuta pentru doamna Lupu.

– Eu voi face o lista cu ce s-a donat (in afara celor 7500 RON pe care ii avem deja in cont) si mai ales o lista cu necesarul pentru constructie.

– Cu o saptamana inainte de constructia efectiva vom chema un mester sa sape un put (apa este la 12 metri de suprafata  in zona satului Godeanu)

– Voi face aici pe blog o lista cu mai multe „comisii de lucru”. Trebuie sa ne organizam pentru ca timpul este scurt si sunt multe lucruri de facut pentru ca acea casa sa se ridice in trei zile.

– Voica si Nadia se ovr ocupa de acte, in asa fel incat sa aflam CNP-ul doamnei si sa mearga cu ea la Baia de Arama pentru refacerea actului de identitate (primarul va asigura paza cocioabei pentru ca doamna sa mearga linistita la Baia de Arama pentru acte).

– Contez pe voi in continuare pentru orice ajutor.

Cam atat, revin maine cu lista de necesar si cu alte detalii. Multumiri tuturor celor care ne-au ajutat deja pana acum!