Dacă ați numărat bine, azi se face o lună de la debutul acestui foileton și, așa cum sper să vă obișnuiți, la finele fiecărei luni veți găsi aici, pe blog, un nou interviul din seria “Interviuri în sălbăticie“. Astăzi, stăm de vorbă cu Vlad Cioflec, biolog și ranger la Parcul Natural Văcărești.
Citeste mai mult »
Una din plăcerile mele morbide este să scot oamenii din zona lor de confort și să îi familiarizez cu mediul natural de care noi, ca specie, avem tendința să ne îndepărtăm tot mai mult prin antropizare si tehnologizare excesivă. A trecut fix o săptămână de când am răpit-o pe Andreea din biroul ei din Piața Victoriei (aici puteți vedea reportajul de la Mediafax) și, ca orice infractor care se respectă, am revenit la locul infracțiunii să văd dacă e totul în parametri. Andreea nu și-a revenit, de fapt, starea ei s-a agravat.
Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.
Activitatea de observare/fotografiere a faunei este un hobby deosebit de ofertant pentru oameni de toate vârstele, indiferent de loc, pregătire, profesie actuală sau situație materială. De aceea, mi-am propus ca în acest an să vă fac cunoscuți oameni implicați în această frumoasă pasiune. Am în plan să scot la lumină nume românești mai puțin cunoscute ale mișcării naturalistice din România. Voi avea, aici pe blog, un foileton de 12 episoade – 12 interviuri, cu frecvență lunară. Aceste interviuri vor fi publicate în regim mixt (text – foto – video sau chiar și alte formate, după caz). Acest proiect este realizat “in memoriam“, un mic omagiu pentru munca asiduă a regretatului Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română, căruia sunt sigur că i-ar fi plăcut nespus să citească aceste interviuri ce îmbină cele două lucruri care îl “activau” la orice oră din zi și din noapte – comunicarea și păsările.
[Silvie de tufiș (Sylvia undata), fotografiată de Gabriel Plăiașu în Andaluzia, Spania]
Citeste mai mult »
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus]
Citeste mai mult »
(continut sponsorizat)
Am plecat zilele trecute cu noul pick-up Mercedes-Benz Clasa X Edition, echipat pentru aventură, în Apuseni. De ceva vreme, am renunțat la a ajunge în locuri de la munte doar pentru ca e un traseu dificil. Voi explica pe larg puțin mai jos…
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Anul trecut, în iunie, am fost contactat de Razvan, un om, care deși locuiește în centrul Bucureștiului (zona Moșilor), a avut putin mai multă atenție la agitația pisicilor din apartament și avea astfel să contribuie la o descoperire suprinzătoare pentru fauna României. În tocul ușii sale avea o frumusețe de gecko. Alertat de prezența unei reptile ciudate în casă, m-a contactat și uite așa am aflat că unele specii de gecko pot supraviețui în București.
Mâine, 22 august, e o zi mare.
Are loc primul seminar naturalistic gratuit dedicat persoanelor cu fobie de serpi, la București
Citeste mai mult »Mulți din cei care mă înjură azi în barbă nu știu că acum 12 ani eram fix ca ei. Un pion într-un birou, scriind rapoarte, redactând propuneri și făcând follow-up la întâlniri cu clienți. Vă sună cunoscut?
Citeste mai mult »
[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]