Această viperă putea să stea mult și bine într-un cămin de apă din beton, într-un sat din Delta Dunării. Grație unor oameni inimoși, am aflat că e captivă și m-am deplasat până acolo să o scot de unde căzuse. Vipera era în stare bună, probabil nu căzuse de prea mult timp acolo, așa că am fost încântat să o eliberez departe de sat.
Întotdeauna am fost atras de păsările mari. Iar pelicanul comun este una din cele mai mari pasari din Europa, cu o anvergură de peste 3 metri. L-am găsit la început de aprilie deja la locurile de hrănire – un lac din apropierea Sulinei (știați că toți pelicanii comuni din Deltă cuibăresc într-o singură colonie de reproducere, dar se pot dispersa zilnic zeci de kilometri în căutarea hranei spre locurile bogate în pește?)
[Pelican comun (Pelecanus onocrotalus), fotografiat din barcă] Citeste mai mult »
Începând de luna aceasta, mai precis din 7 mai 2025, Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa găzduiește o expoziție foto decicată naturii din Albania, o țară despre care românii știu destul de puține lucruri.Situată pe coasta Adriaticii, Albania încă se poate lăuda cu teritorii destul de mari aflate sub „ocupație naturală” – natura virgină pe alocuri este un prilej de explorare, ceea ce am făcut și eu de câteva ori în ultimii ani, inclusiv în luna martie a acestui an. O parte din cadrele mele apar în cadrul expoziției, care a fost organziată cu sprijinul Ambasadei Albaniei la București.
Unul din scorpionii din ultima expediție, din vreo 20 câți am găsit pe vale, este un prim exponat în cadrul acestei expoziții.
Sunt acasă, mă uit pe geam și mă mănâncă tălpile. Acolo, undeva departe, o fantomă se prelinge printre stânci în căutarea prăzii. Au trecut câteva zile de când m-am întâlnit cu Simina Cernat, una din puținele exploratoare moderne ale lumii sălbatice. De atunci visez cu ochii deschiși la silueta ei. Nu a Siminei, porcilor, ci a unei feline emblematice pe care am șansa să o văd luna viitoare împreună cu Simina și, dacă vă încumetați, ați putea să o vedeți și voi alături de noi.
[Photo credit – Gyalson Shanku] Citeste mai mult »
2024 a trecut repede, cu multe bune și câteva rele. Cu cele bune nu mă laud, despre cele rele nici nu vreau să îmi aduc aminte, așa că am adunat câteva cadre care mi-au plăcut mai mult din 2024 și le pun și aici pe blog. Pe facebook am pus mai multe (48 de cadre în total – 4 pentru fiecare lună), dar aici ar fi prea mult de scris și le puteți vedea deja acolo (click cu încredere).
[Una din primele păsări din 2025 care a fost tolerantă cu aparatul foto din dotare, un pănțăruș (Troglodytes troglodytes) din parcul Herăstrău, București] Citeste mai mult »
Nu am mai scris de ceva vreme pe blog, dar asta și pentru că am tot fost plecat de acasa. Acum, că bate noiembrie în țeavă și am puțin timp să sortez fotografii, imi fac timp să arunc și aici pe blog câteva din reușitele toamnei ce se derulează cu repeziciune spre o iarnă ce se anunță înteresantă (dar să nu divagăm). Așadar, vă arăt câteva animăluțe mai interesante găsite întrun periplu de niște mii de kilometri parcurși cu mașina – am fost șofer de rezervă și copilot pentru cineva, nu spui ține 😀 – dar… pot să divulg specia ieșirii, un liliac pe care îl fotografiez în premieră (lifer).
[Hypsugo savii, fotografiat în… garajul mătușii de la Veneția!] Citeste mai mult »
Vă povesteam săptămâna trecută că in weekendul ce vine (23-25 august) ajung la un festival aflat la o primă ediție, mai precis Nassau Anina. După cum ați ghicit, are loc în apropierea orașului Anina, în inima Parcului Național Semenic – Cheile Carașului și, ca să mă reperați ușor, eu voi fi la unul din locurile unde au loc, peste zi, mai multe workshopuri tematice. Eu voi avea două prezentări, iar intrarea / accesul este gratuit pentru toți cei ce au bilet de festival.
De câteva săptămâni testez un obiectiv macro de la OM Systems, mai precis un macro de 90mm. Până vin cu un review mai serios, las aici câteva fotografii realizate recent cu acest obiectiv, pus pe bătrânul meu (deja) OM-D E1 mk2. Acum sunt curios care e diferența între 90mm si 60 plus inele. Dar despre asta în curând, că încă nu le-am achiziționat.
Peste trei săptămâni, mai precis pe 12 iunie 2024, voi susține un workshop de fotografie de reptile pentru pasionații de fotografie de natură și pentru pasionații de reptile deopotrivă. Știu, în ultima vreme am tot insistat cu workshopurile destinate persoanelor cu fobie de șerpi, așa că iată, facem ceva și pentru polul opus.
[Vom discuta împreună, la workshop, genul ăsta de planșe comparative – cum să folosim lumina potrivită sau postura diferită a aceluiași animal pentru a transmite emoții diferite] Citeste mai mult »
Șopârla de nisip (Eremias arguta) este cea mai nouă specie de șopârlă din fauna țării. Când spun nouă nu înseamnă de ieri, de la Revoluție sau de mileniul ăsta. Șopârlele europene, mă rog, mai degrabă prezența și distribuția lor, sunt rezultatul unor ample și îndelungi alternanțe de perioade calde și reci, glaciațiunile majore din Cenozoic (perioada ultimilor 65 de milioane de ani). Concret, in perioadele reci, strămoșii șopârlelor moderne erau restrânși teritorial în mici refugii unde glaciațiunea nu era așa puternică, iar in perioadele calde reușeau să se împrăștie în teritoriile care ieșeau de sub stratul de gheață.
[Portret de șopârlă de nisip (Eremias arguta), fotografiată în 2015, la Vadu] Citeste mai mult »
