Doru Panaitescu

Știți că noroiembrie este una din cele mai julite luni (când vine vorba de fotografia de natură/wildlife). Zilele sunt scurte (la 5 e deja beznă), temperaturile sunt considerabil mai mici decât cu doar o lună înainte și, chiar dacă nu ninge, mereu zicem – mai bine ningea.

[O șopârlă de ziduri malteză (Podarcis filfolensis), fotografiată fix cu un an în urmă, pândindu-mă dintre cele două borduri de pe marginea drumului. Orice orificiu, gaură cât de mică este repede revendicată de acești mici curioși dragoni endemici ce populează arhipelagul maltez] Citeste mai mult »

Povesteam săptămâna trecută pe Facebook că turismul românesc nu înseamnă doar mici, bere, servicii proaste și aglomerație. Pentru iubitorii de natură, e important nu doar să beneficieze de servicii bune, ci și de implicare a personalului de la unitatea de cazare în ceea ce privește activitățile recreative pentru care pleci de acasă să te speli pe creieraș. De aceea, mi-a propus să scot în evidență acele unități e cazare care gândesc dincolo de serviciile de cazare și masă, implicându-se în programul de vacanță al celui cazat.

Citeste mai mult »

După cum ați remarcat, îmi plac mult șopârlele. Mai mult decât șerpii, broaștele și salamandrele la un loc. #truestory. Azi vreau să vă povestesc despre denumirile șopârlelor europene. Ca la orice altă grupă mare de animale puțin cunoscute îndeaproape publicului larg, numele șopârlelor este confuzant în multe limbi, în special în țările unde numărul mare de specii și asemănarea mare dintre unele din ele face domeniul extrem de confuzant pentru neinițiați. Și la noi auzim sintagme precum „șopârla cenușie” folosită si pentru Podarcis muralis, si pentru Lacerta agilis, si pentru puii de Lacerta viridis, în funcție de zona țării. Acelasi lucru se întamplă și în alte țări, ceea ce sprijină teoria mea ca romanii sunt departe de a fi mai cu moț decât alte nații.

[Șopârlele de ziduri (Podarcis muralis) sunt printre cele mai populare șopârle europene, mai cu seamă că seamănă cu multe alte specii locale europene sau insulare, după caz] Citeste mai mult »

Pentru că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris un articol de substanță, repar greșeala suplimentând lista de animale de la noi prezentate pe căprării (șerpi, șopârle), așa că în cele ce urmează vă voi trece în revistă amfibienii României. Ei se împart în Anure (fără coadă, la noi doar broaște – sau batracieni, de la grecescul vatrachos) și Urodele (tritoni și salamandre). Vom face o prezentare în context regional (balcanic și european), cu detalii interesante despre fiecare specie.

[exemplare tinere de broască rugoasă verde (Bufo bufo), de mărimea unor picături de apă] Citeste mai mult »

Amintirile din primii ani de viață se leagă, invariabil, de bunici. Copilăria nu cred că poate fiseparată de mirosul îmbietor al cozonacului pe care îl pândeam, copii fiind, ca pe cel mai important lucru din lume. Amintirile de atunci rotunjesc imaginea idilică a copilăriei, pe care nu ne-o vom mai schimba niciodată.

Citeste mai mult »

– editorial de Doru Panaitescu

Cum vă promiteam în ianuarie, la fiecare final de lună calendaristică vă pregătesc un buletin naturalistic, să aveți la ce reflecta pentru luna care vine. Azi aș vrea să vorbim puțin despre România în context european. Spun asta din multe motive, dar în primul rând pentru că publicul neavizat are tendința „patriotică” de a împărți animalele sălbatice în animale „de la noi” și animale „din alte țări”, uitând, probabil, o chestiune simplă: animalele nu au pașaport și trec fraudulos orice graniță închipuită de oameni. Citeste mai mult »

Știți expresia aia cu „fan natură și biodiversitate de mic”? Ei bine, am onoarea de a vă prezenta luna aceasta, la rubrica fotografi de natură, un tânăr fotograf care, la nici 10 ani împliniți, cucerește inimile tuturor iubitorilor de natură cu capturile sale. Sasha Jumanca are 9 ani și un portofoliu impresionant pentru această vârstă – multe fotografii cu păsări și alte animale sălbatice, realizate chiar de el. Locuiește în Germania, dar fotografiază păsări oriunde merge, de la curtea școlii sale, parcurile orașelor, până la Delta Dunării și alte locuri unde merge cu părinții în vacanțele școlare. Pe mine m-a cucerit complet în ultimii doi ani cu capturile lui, așa că am insistat la părinții lui să îmi acorde un interviu (probabil nu primul, pentru că Sasha este de ceva timp și în atenția presei germane).

[Sasha, prezent la deschiderea unei importante expoziții, „Natur im Fokus” din Munchen (expoziția este deschisă din februarie până în aprilie 2022), având fotografia sa cu puii de huhurez mic (Strix aluco) pe post de imagine reprezentativă a expoziției] Citeste mai mult »

În goana mea permanentă după lighioane, am uitat să vă spun ceva important: este, practic, a doua iarnă petrecută la sud, la Mediterana. Mai călătorisem iarna la Mediterana (în Huelva, Spania, în Barcelona, Spania, in arhipelagul Baleare, dar și in Sicilia, plus Peloponez, Thassos și alte destinații similare, sudice). Evident, așa cum intuiți, este o mare diferență între o tură de câteva zile și o porție zdravănă, de câteva luni, în sezonul rece, indiferent de destinație.

[Pupăza (Upupa epops) este exemplul tipic pentru păsările care pleacă de la noi încă de toamna, dar aici, pe coastele Mediteranei, pot ierna fără probleme; în imagine, o pupăză fotografiată… într-un sens giratoriu!] Citeste mai mult »

– editorial de Doru Panaitescu

Pentru anul acesta mi-am propus să scriu mai mult, pe blog și pe rețelele sociale, despre faună și conservarea biodiversității. Deși sunt implicat în acest gen de creare de conținut de niște ani de zile, constat că nivelul de educație crește greu, iar rețelele social media „aplatizează” sursele de informații, ceea ce duce la propagarea de informații confuzante și fixarea greșită a unor cunoștințe și noțiuni în general despre natură și despre fauna țării în particular. Citeste mai mult »

Corespondez cu George Vlad de mai bine de 5 ani și îi urmăresc munca și mai ales expedițiile în zone complet sălbatice, de care noi, românii, auzim și vedem doar la televizor, în marea majoritate. George este nu doar un fotograf de natură și explorator al celor mai interesante locuri sălbatice ale planetei, ci și unul din puținii pasionați de fieldrecording de la noi. Pentru că începem anul cu noi și noi povestiri interesante din mijlocul naturii, l-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări în cadrul seriei #interviuriînsălbăticie.

[Biroul lui George în deșertul Namib] Citeste mai mult »