Șopârlele României

August e toiul verii și mai toți suntem plecați într-o binemeritată vacanță. Fiind cald aproape în fiecare zi (30 de grade și chiar peste), la tot pasul este posibil să vedeți ițindu-se de după o piatră (sau o tufă un cap curios), care dispare repede. Pentru că sunt sătul să aud în jurul meu „era o șopârlă comună, dintr-aia cenușie, de care prindeam cand eram mici”, m-am hotârât să rup pe genunchi acest mit: nu există în fauna României această specie – șopârla cenușie e o exprimare de om neinformat! Toate șopârlele văzute în fugă pot părea mai mult sau mai puțin cenușii, mai cu seamă că își schimă culoarea în funcție de sezon și nu numai, așa că am alcătuit mai jos un top al șopârlelor patriei – în ordinea probabilității de a le vedea. Acestea sunt cele zece șopârle din fauna României.


[Portret de șopârlă de câmp – Lacerta agilis, avand o căutătură extrem de asemănătoare cu T. Rex; sopârlele sunt poate cei mai demni urmași ai dinozaurilor europeni – că pe alte meleaguri varanul de Komodo ia toți laurii la acest capitol]

Înainte de a începe să le enumerăm, se cuvine să fac câteva precizări importante. Primul lucru pe care trebuie să îl știți despre șopârle este că sunt printre cele mai curioase, mai jucăușe și mai comice ființe. Poate de aceea sunt preferatele mele în rândul reptilelor și amfibienilor după care tot colind în ultimii ani. În al doilea rând, trebuie să știți că aceste șopârle sunt mai vulnerabile decât am putea crede. În afară de faptul că sunt masă proteică pentru numeroase alte specii de prădători care le consumă cu mare plăcere (de la șerpi, arici, vulpi, păsări de pradă și nu numai), habitalele unora din specii sunt amenințate prin fragmentare, antropizare, agricultură etc. Un ultim aspect: niciuna din aceste specii nu este veninoasă. Unele din exemplare pot mușca să se apere, dar mușcătura nu este dureroasă și nici periculoasă pentru om. Acestea fiind zise, sper că ați prins suficient curaj să vreți să vedeți una, deci sunteți la locul de documentare potrivit. Iată așadar cele zece specii de șopârle din România, în ordinea abundenței și întinderii arealului fiecărei specii:

1. Gușterul (Lacerta viridis)

Gusterul este o specie de talie mare, cea mai răspândită șopârlă din Romania, probabilitatea să o vedeți aproape oriunde fiind destul de mare (inclusiv în București!), de la nivelul mării până în zonele montane. Ocazional se urcă și în copaci sau arbuști, în special juvenilii, în scop defensiv.

Masculii pot avea gatul albastru, mai ales primăvara și vara, dar nu e o regulă, această culoare întâlnindu-se si la femele în anumite populații.

Poate fi întâlnit la aproape orice altitudine, de la nivelul mării pana în zonele montane (mai puțin în golul alpin), variabilitatea coloristică fiind destul de mare. Specie extrem de rapidă, dar teritorială.

2. Șopârla de câmp (Lacerta agilis)

Este o șopârlă de talie mare, cu capul mai scurt și mai îndesat decât al gușterului. Poate fi găsită pe întreg teritoriul României, la aproape orice altitudine (pana la 1600m, excepțional și mai mult), ea fiind semnalată și în Bucuresti (amatorilor de curiozități zoologice le pot furniza în privat locurile din București unde poate fi găsită).

În unele zone ale țării acestea pot avea aspect „pătat”, maculat, coloritul făcând din această specie un subiect fotografic deosebit.

Șopârlele de talie mare si medie (cum e și cazul celor de câmp) pot fi parazitate de capuse. Le puteți vedea ușor daca aveți răbdare ca șopârlele să iasă la soare pe buturugă sau pe piatra preferată.

3. Șopârla de ziduri (Podarcis muralis)

O altă specie abundentă, atât în arcul carpatic, cât și în Dobrogea și alte zone mai joase, ea putând fi întâlnită chiar și în Bucuresti (amatorilor de curiozități zoologice le pot furniza în privat locurile din Capitală unde poate fi găsită). Specie extrem de rapidă și curioasă, un bun vânător de insecte și alte nevertebrate.

Si la aceste șopârle variația coloristică poate fi destul de mare, spatele putând avea nuanțe de maroniu, roșcat, verzui, până la cenușiul de care râdeam în primul paragraf al acestui articol. Gușa poate și ea să varieze de la alb imaculat (preponderent în sudul țării) la roșu aprins (la unele populații transilvănene). Majoritatea indivizilor au gușa pestriță, deschisă la culoare, cu mici pete închise.

Buni cățărători, adulții pot fi intâlniți în populatii abundente inclusiv in zone locuite, pe ziduri, de unde si numele speciei.

4. Năpârca (Anguis colchica)

Singura șopârlă apodă (fără picioare) din fauna actuală a României. Datorită asemănării cu serpii, este cea mai năpăstuită specie de șopârlă, fiind adesea omorâtă în contul șerpilor, care sunt reptilele de care se sperie cei mai mulți, mult mai mult decât de șopârle.

Juvenilii pot avea un aspect lucios, catifelat. Exemplarele bătrâne câștigă în grosime. Aceasta șopârlă nu mușca decât foarte rar, fiind complet inofensivă.

Năpârcile pot fi găsite la altitudini medii si mari, ele depinzand de pădure, dar pot fi întâlnite și în afara arcului carpatic, în silvostepa din sudul țării sau în pădurile de foioase din Dobrogea.

5. Șopârla de munte (Zootoca vivipara)

Șopârla de munte poate fi întâlnită în tot arcul carpatic (fiind singura specie de șopârlă de la noi care lipsește din Dobrogea).

O specie extrem de rezistentă la temperaturi scăzute, se poate sori pe zăpadă sau la temperaturi joase, câteva grade peste zero. Poate fi întâlnită și la altitudini de peste 2000 de metri.

Abdomenul acestei specii este portocaliu, un indiciu bun de determinare rapidă a speciei. Șopârlele de munte sunt vivipare: ele nasc pui vii (ouăle eclozează în abdomen).

Șopârlele de munte sunt de asemenea teritoriale, având reputația de a fi ușor de văzut și revăzut sorindu-se pe același buștean preferat. Eu am câtva locuri la munte unde mereu opresc să văd, sunt șopârlele mele la post? Sunt, să mergem mai departe!

6. Șopârla de iarbă (Podarcis tauricus)

O specie întâlnită în sudul țării, din Podișul Mehedinți până în Dobrogea, dar și în nordvestul României, în Crișana.

Varietatea coloristică e mare, unele exemplare fiind ușor de confundat cu șopârlele de ziduri și chiar cu gușterii juvenili.

Abdomenul acestei specii este portocaliu, un indiciu bun de determinare rapidă a speciei.

7. Șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii)

Cea mai mică specie de șopârlă de la noi, aceasta este un scincid, singurul reprezentant al familiei Scincidae în Romania și in același timp specie periclitată. Are picioarele foarte scurte, fiind adesea confundată cu năpârca sau chiar cu puii de șerpi.

Un alt motiv de confuzie este tegumentul lucios, catifelat, asemanator cu al năpârcilor.

Preferă zonele împădurite de foioase, fiind dependentă de stejerișurile din sudul țării (inclusiv Dobrogea).

Este o sopârlă dificil de reperat în habitat datorită dimensiunilor reduse, mai ales că își trăiește viața in stratul de frunze căzute în pădure, ea putând fi întalnită și în pădurile din jurul Capitalei și chiar pe raza municipiului (amatorilor de curiozități zoologice le pot furniza în privat locurile din București unde poate fi găsită).

8. Șopârla de pădure (Darevskia practicola)

Aceasta specie este ușor de confundat cu șopârla de ziduri, dar habitatul este destul de diferit. Preferă lizierele zonelor împădurite joase, umede, numele în engleză fiind meadow lizard.

Șoparla de padure este semnalată doar în sudul tarii (inclusiv în Dobrogea), fiind dificil de reperat în comparatie cu alte soparle. Este o specie periclitata.

9. Gușterul vărgat (Lacerta diplochondrodes)

Inrudit cu gusterul, aceasta specie de talie mare este o specie raspandita la sud de Dunare, la noi în țară fiind semnalată doar în zona Dobrogei.

Aceasta este cea mai mare specie de șopârla din România, masculii atingând în mod exceptional și 50 de centimetri (cu coada cu tot). Juvenilii prezintă 3 sau 5 dungi pe corp, caracteristice. Dungile se păstrează la unele exemplare adulte, fără să fie o regulă însă.

Specia este usor de confundat cu gusterii. Preferă zonele de lizieră sau tufișurile dese. Ocazional se urcă și în copaci sau arbuști, în special juvenilii, în scop defensiv.

10. Șopârla de nisip (Eremias arguta)

O șopârlă extrem de rapidă – denumirea în engleză fiind steppe runner. Este întâlnită doar pe câteva plaje de pe litoralul Mării Negre, fiind una din cele mai percilitate specii de la noi.

In caz de pericol, se poate ascunde in nisip. Arma sa preferata de aparare este insa fuga, aceasta fiind cea mai rapida soparla din fauna tarii noastre.

Este singurul reprezentant al genului Eremias, această specie fiind un relict asiatic. În Europa mai este întâlnită în nordul coastei Mării Negre doar în Peninsula Crimeea (a dispărut din Bulgaria și Republica Moldova, din cauza antropizării zonelor costiere).

În încheiere, vă reamintesc că toate aceste specii sunt protejate de lege, capturarea și deținerea lor în casă ca animal de companie fiind interzisă. În schimb, lăsând iarba netunsă și nestropită în grădină și pisicile în casă, puteți avea privilegiul de a avea drept vecini aceste minunate, curioase, caraghioase și rapide ființe.

Bonus: vă las cu o ultima fotografie cu specia mea preferată de șopârle, ofisaurul (Pseudopus apodus). Această șopârlă fără picioare este o năpârcă de talie mare (cea mai mare șopârlă din Europa, depășind 1,4 metri!) și care a fost în fauna României pe vremea când Cadrilaterul ne aparținea, așa că merită amintită aici, cu titlu de curiozitate. De o blândețe probervială (nu mușcă niciodată, în ciuda aspectului fioros la prima vedere), Pseudopus este un mic mostruleț ce populează centrul, vestul și sudul peninsulei Balcanice.

Dacă vă pasionează animalele sălbatice și vreți să aflați mai multe despre ele, vă invit să găsiți multe informații la zi despre fauna din țara noastră nu doar pe acest blog, ci și pe grupul dedicat acestora, Fauna României – Conservare prin Educație.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

9 Comments »

  1. Bogdan said,

    4 august 2017 @ 4:03 pm

    Foarte frumos scris articol. Am reusit sa le gasesc aproape pe toate in expeditiile mele!

  2. Fotografia de faună - o abordare "la firul ierbii" sau cum să fotografiezi (bine) șopârle de ziduri ~ Doru Panaitescu said,

    14 februarie 2018 @ 7:46 pm

    […] mic tutorial o specie dragă mie: șopârla de ziduri din fotografia de mai sus (despre restul șopârlelor României am scris anul trecut, tot aici, pe blog), nu doar pentru că este o specie relativ usor de găsit, […]

  3. Buletin naturalistic #01. Românii și biodiversitatea – Doru Panaitescu said,

    28 februarie 2022 @ 8:20 pm

    […] O mică trecere în revistă a șopârlelor de la noi. Este un material de pe blogul personal, nu chiar recent scris, dar cât de poate de actual, pentru acei curioși care vor să știe ce […]

  4. Șopârlele Europei și o mică perorație dedicată poligloților – Doru Panaitescu said,

    13 iulie 2022 @ 12:59 pm

    […] (materialul cu toate șopârlele Europei este în pregătire, până atunci puteți citi articolul despre șopârlele de la noi) […]

  5. viorel said,

    19 iulie 2022 @ 12:45 am

    am vazut 2 uratani dastea ..erau cat o pisica ..la marginea buc … ce specie e ?

  6. Paul Costiniuc said,

    24 iulie 2022 @ 12:42 pm

    Atatea specii, atragatoare, nepretentioase. NICI UNA NU ESTE ANIMAL DE COMPANIE!
    Toate reptilele din captivitate sunt provenite din alte zone. Nu pot fi incurajati cei care incearca sa adapteze aceste vietati la captivitate. Chiar atat de ingusti si rigizi sunt aia de la Protectia Animalelor? In definitiv toate vietatile de companie sunt provenite din Natura si adaptate la captivitate!

  7. Orașe din România unde puteți întâlni vipere – Doru Panaitescu said,

    4 august 2023 @ 12:32 pm

    […] viperă și efectele sale (un prim articol plus o ediție… de iarnă) – material despre șopârlele din România […]

  8. vali said,

    8 septembrie 2023 @ 6:35 pm

    buna seara..aztazi,am reusit,unul din grupul nostru,sa fotografieze o minunatie de soparla,curios venea la fiecare care antindeam mana spre ea,dar nu o recunosc an fotografiile dvtea ..an ce carti as putea sa o vad?🤔

  9. doru said,

    9 septembrie 2023 @ 12:58 pm

    vali: incearca sa imi trimiti o fotografie la doru at marketeer punct ro

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu