Oameni care ma enerveaza – scurta tipologie

M-am intors de mai putin de o luna din vacanta si ghearele stresului cotidian s-au instalat deja asupra mea. Da, chiar daca nu muncesc la stapan si imi fac singur programul, si noi, cei mai independenti de felul nostru, avem sursele noastre de stres. Principala sursa de stres insa in opinia mea sunt acei “oameni” care uita sa fie oameni si se poarta precum niste hiene hamesite, in incurcata economie romaneasca atinsa de criza si de bubele ei traditionale. Si pentru ca e a sasea dezamagire in mai putin de o luna, pun aici, sa se consemneze, o scurta tipologie a oamenilor din industrie care ma scot sin sarite si pe care ii scot de la inima pentru a-i pune in fata plutonului de executie morala.

[later edit] Acest articol nu este scris la nervi. E scris pentru binele celor care ma citesc, sa invete sa se fereasca de oameni de calitate indoielnica.

Cazul 1. Nume de cod: “Nesimtitul uituc”

Avem un eveniment, batut in cuie de multa vreme (vreo jumatate de an, ca sa fim exacti). Cum e posibil ca sponsorul evenimentului sa “uite” de eveniment si sa il anuleze cu o saptamana inainte? Nici macar un telefon de scuze nu am primit, organziatorul trebuind sa ma impace cumva sa vin la urmatoarele editii, care evident sunt tot in avantajul sponsorului uituc. Cum este posibil sa nu te intereseze de furnizorii pe care ii ai, pe simplul considerent: “eu sunt mare, tu esti mic, n-am nevoie sa-ti explic?”. Cartonas galben din partea mea.

Cazul 2. Nume de cod: “PR cu arcanul”

Avem un alt eveniment, la care sunt invitat. Normal, cer sa vad si eu cine mai vine. Constat cu stupoare a sunt alaturi de niste “colegi de breasla” complet ageamii, cu cel putin 10 ani de experienta mai putin decat mine in domeniu, cot la cot la aceeasi masa. Ii refuz politicos, iar agentia de promovare imi spune “nu-i nimic, noi am incercat, important e sa fie cat mai multi, ii sunam pe toti sa vedem care vine si facturam clientul la capete de invitati confirmati furajati pe cap de locuitor”. Cartonas galben si tie.

Cazul 3. Nume de cod: “Multumesc de idee, fraiere”

Avem un partener de afaceri la care am mers cu o oferta de colaborare. Dupa vreo sase luni de taraganare, observ cu aceeasi stupoare cum un alt concurent de-al meu este anuntat cu surle si trambite ca va face exact proiectul de care am vorbit. Sun eu (calcandu-mi pe inima) si aflu ca “nu e ceea ce cred” si ca “am fost ocupati, nu am avut timp sa te sunam sa-ti spunem”. Macar ei au ales pe cineva pregatit pentru proiectul respectiv. Tot cartonas galben.

Cazul 4. Nume de cod: “Prosti, dar multi”

Avem un alt eveniment, de anvergura de aceasta data. Ca si in cazul al doilea prezentat mai sus, sunt pus fara nici o explicatie alaturi de niste “colegi de breasla” mult, mult sub nivelul meu (fara sa sa ma dau mare, dar stiu ce stiu eu si stiu ce stiu respectivii si cat ii duce capul). Oamenii totusi insista sa vin. Le explic ca vin in conditiile in care nu sunt langa acei colegi aflati la inceput de cariera (asta ca sa fiu elegant), oamenii ii aleg pe respectivii. Cartonas rosu si suspendare doua etape.

Cazul 5. Nume de cod: “Sacii in caruta”

Afli de mine si de serviciile pe care le pot presta. Imi ceri repede repede o oferta. Iti spun ca am deja un program si insisti. Ma dau peste cap, aloc resurse pentru proiect (a se citi un drum de 600 de kilometri dus intors la recomandarea/sugestia ta) si iti fac o propunere pentru care ies din sfera mea de competente, dar fac asta ca sa iti dau ce ai nevoie si sa iasa bine proiectul. Apoi… tacere. Tacere cateva zile, apoi imi spui (in scris, ca nu ai destul “sange” la tine) ca nu esti multumit si ca … nu sunt pe brief. cartonas rosu si suspendare permanenta.

Cazul 6. Nume de cod: “Boii ara, caii mananca”

Ai nevoie de ceva de la mine. Ma ofer sa te ajut. Facem impreuna un plan, apoi aflu ca tu faci bani pe spatele meu, nu te ocupi deloc de proiect si vrei si tot profitul pe deasupra. Tot cartonas rosu.

Sigur, intotdeauna e confortabil sa alegi traficul sau interesul pe termen scurt in detrimentul calitatii sau al castigului pe termen lung, dar acesti “oameni” uita cateva aspecte:

1. Boul ala pe care il numesti consultantul tau este un om in primul rand. Un om care te-a ajutat cand iti ardea buza, fara a-ti cere nimic in schimb. Un om care te-a ajutat in repetate randuri, fara sa ii pese de timpul si resursele irosite si de eventualitatea unei intoarceri de favor. Iar cand aceasta oportunitate apare si ai ocazia sa il rasplatesti pentru ajutor, tu ce faci? Il vinzi pe o mana de arginti pentru o oferta cu un euro mai putin sau nici macar pentru atata. Puteai macar sa zici. Puteai macar sa suni, ca stiai sa suni cand iti ardea buza si bateai din pinten.

2. Omul asta are si el o retea de cunostinte. Unii zic ca e mare, eu zic ca e mica, dar stiti ca totul e relativ. Totusi, daca pe piata asta misca cineva si eu nu stiu ce hram poarta, fie s-a parasutat ieri in Romania, fie si-a schimbat numele de curand. Asa ca de cate ori cineva o sa ma intrebe de tine, voi sti ce sa-i spun. Nu voi da cu maron, cum crezi tu, dar ii voi recomanda cu caldura pe altcineva. Pe oricine altcineva, numai pe tine nu, exact ca in bancul ala cu curva dracului (doritorilor le pot spune bancul in privat, ca ma mai citeste mama si nu e frumos).

3. Data viitoare cand vei avea nevoie de mine, voi sti ce am de facut. Nu o sa te incurc, asa cum ai facut-o tu, ci o sa iti bat obrazul si o sa te refuz politicos. Asta in cazul in care mai ai tupeu de musca verde sa mai vii la mine cu vreo rugaminte. Pentru ca eu dau credit mare initial, dar cand ai scazut sub pragul critic, doar o minune te mai poate reabilita. In ceea ce ma priveste, nu cunosc astfel de cazuri inca.

4. Voi continua sa ajut oameni cu placere. Episoade nefericite ca voi ma fac sa fac data viitoare mai bine diferenta intre un om care merita si unul care nu. Pana la proba contrarie, toti merita, cu exceptia celor care si-au dat arama pe fata. Da, sunt constient ca am si eu bubele mele si scapari, dar nu sunt marlan. Si da, mai am cativa oameni in coada de asteptare, promit sa va livrez ce v-am promis. Prioritate au proeictele pe bani (cineva trebuie sa imi plateasca si mie facturile), dar intotdeauna livrez ce am promis sau gasesc o solutie sa nu te las cu ochii in soare.

Altfel, la voi toate bune?

[PS In atentia celor cu musca pe caciula: comentariile voastre de scuze, amenintari sau “stai putin Dorule ca nu e chiar asa” nu vor fi luate in considerare].

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

26 Comments »

  1. Claudiu said,

    26 septembrie 2013 @ 2:28 pm

    Hai ca ai paralizat comentariile cu ultima remarca ! Doru, nu stiu de ce ai impresia ca nu intotdeauna a fost asa. Chiar mi-e ciuda ca nu am indexat si eu in scris intamplarile de genul asta, m-ar fi amuzat teribil acum. Humans are not all quite humans 🙂

  2. Doru Panaitescu said,

    26 septembrie 2013 @ 3:28 pm

    Claudiu, haidi bre, scrie o carte. PS Am auzit ceva. E adevarat? Daca da, sunt ocna pe tine.

  3. vali said,

    26 septembrie 2013 @ 3:32 pm

    hai mă doru că nu e chiar așa 😀

  4. Doru Panaitescu said,

    26 septembrie 2013 @ 4:31 pm

    Da da, stiu, iar nu am dat nume. Ma stii un finut si un distins, nici n-o sa dau.

  5. Mugur said,

    26 septembrie 2013 @ 11:58 pm

    Am citit, am zambit, i-am aratat si Cristinei, dar un offroad cand ma faci? 🙂

  6. Doru Panaitescu said,

    26 septembrie 2013 @ 11:59 pm

    Oricand. Mai traiesti? Nu mai stiu nimic de tine.

  7. Alex said,

    27 septembrie 2013 @ 1:07 am

    Cazul 2,4: Daca nu spui multe prostii nu esti bagat in seama. Asta este secretul succesului la noi. Am refuzat sa fac asta si nu am fost chemat la prea multe evenimente.

    Cazul 3: atat de prosti au fost incat au facut exact ce le-am spus.

    Si cazul 7: Ma rogi sa te ajut. Fac tot posibilul , fac un plan, ti-l dau , nu te ti de el si apoi ma injuri ca nu functionat.

    Si cazul 8: totul e urgent, pana cand trebuie sa platesti. Si mai ai si tupeul sa ma suni.

    PS.vreau sa-i multumesc lui Claudiu pt link.

  8. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 1:31 am

    Merci pentru cazurile 7 si 8.

  9. cartus said,

    27 septembrie 2013 @ 6:03 am

    Da bancu, cum e bancu ca m-ai facut curios 🙂

  10. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 6:10 am

    Bancul in privat. N-auzi ca ma mai citeste mama? 🙂

  11. Radu said,

    27 septembrie 2013 @ 9:31 am

    Atat timp cat nu dai exemple, nimanui nu-i va pasa, nimeni nu se va simti. Asta inseamna ca ti-ai pierdut cine stie cate minute din viata sa bati saua ca sa priceapa…. cine? Niste nesimtiti?

  12. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 9:35 am

    Lasa ca cine are urechi de auzit aude. Crezi ca l-am scris de pomana? Cu doi din ei mai trag speranta ca vor intelege ca s-au purtat de porc fix cand nu era cazul.

  13. Sushimade said,

    27 septembrie 2013 @ 9:42 am

    Incredibil. In ce lume mizerabila te invarti. Stai, nu e aceeasi lume in care iti castigi existenta? Printre cei enumerati mai sus nu sunt si dintre cei care, la un moment dat, ti-au platit niste facturi? Hm, ciudat, ai ramas ultimul vertical intr-o industrie de cacao. Doamne, inca putin si-mi dadeau lacrimile.

    Ps. Sa nu cumva sa dai nume, sa-si mai fure si altii tepe de la ei. Si, bineinteles, nu se stie cand redevin seriosi si iti dau alt proiect la care o sa-ti plateasca facturile repede.

  14. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 9:44 am

    Nu ti-ai gasit un loc prea bun de batjocura. Iti sugerez alte bloguri mai cu staif in acest sens. Aici e cu bun simt, las porceala pe mana altora mai versati.
    Da, ma invart intr-o lume imperfecta. Unii sunt seriosi, altii sunt mai lichele. Am nas bun de regula, dar uite ca o mai iau si eu pe coaja si invat din asta. Am ajutat multi oameni la viata mea, si pe cei care meritau, si pe cei care nu meritau. Nu regret nimic, ba mai mult, voi ajuta in continuare pe cine pot (si Slava Domnului, sunt multi care sunt recunoscatori, mai multi decat cei descrisi mai sus) si imi voi asuma o rata modesta de dezamagiri.
    Nu industria e de cacao, unii oameni sunt de cacao, dar am prea mult bun simt ca sa fac scandal aiurea. Invat din asta (si prin acest articol poate invata si altii) si merg mai departe. Homines dum docent discunt, spunea Seneca (pentru tine, un fotbalist brazilian).

    In rest, la tine toate bune?

  15. dt said,

    27 septembrie 2013 @ 10:19 am

    Tare postul. Ti-am dat RT pe Facebook :)) Eu am o lista mult mai mare de cazuri, dar anul asta am tras linie. Pe timp de criza si nu numai, oamenii devin nesimtiti.

  16. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 10:29 am

    Heh, nu simteam nevoia de scandal pe Facebook, dar fie :). Oamenii au fost nesimtiti de la inceputurile civilizatiei, din pacate si atavismele se perpetueaza la exemplarele cu cherestea groasa in loc de obraz, nu doar genele bune.

    Tu ai o lista mare de cazuri pentru ca prestezi servicii catre o plaja larga si eterogena de clienti, la mine e mult mai mic procentul.

  17. Sushimade said,

    27 septembrie 2013 @ 11:10 am

    Batjocura? Cred ca incurci termenii si persoanele. Batjocura e ceea ce ai primit de la cei din textul tau. De la mine ai primit cel mult niste ironie. Dar asta nu ma face troll sau stalker cum incerci sa-mi indici in primele randuri ale raspunsului tau.

    Ironia mea “ascundea” mai multe intrebari pe care ma gandeam ca ti le vei pune. Ce caut cu oamenii astia? Oare nu am si eu partea mea de vina in comportamentul asta al oamenilor din industrie? Oare nu i-am invatat sa vanda atat de bine incat au ajuns sa-mi vanda chiar mie bullshituri? S.a.m.d.

    Dar tu ai ales sa mai pui pe mine la punct. Pacat.

  18. Doru Panaitescu said,

    27 septembrie 2013 @ 11:22 am

    Esti singurul cu o astfel de atitudine. Nu m-a deranjat ca ai fost ironic, ci ca m-ai acuzat de fatarnicie, cum ca as injura industria din care imi platesc facturile.

    Ca idee, desi am scris foarte voalat, unul din cei care au fost descrisi in tipologie s-a simtit si a vrut sa imi ofere o compensatie pentru ca s-a sucit si m-a incurcat. Doar ca eu nu vreau sa primesc bani nemunciti, asa ca l-am iertat pentru gafa si ramane sa ne compensam noi altcumva.

    Nu imi caut vini pentru ca ar fi cel mult inchipuite. Departe de mine sa cred ca as fi mentor in arta fugitului de seriozitate. Da, si eu mai intarzii la intalniri (si incerc sa corijez asta) sau nu livrez la timp ceea ce am promis pentru ca incerc sa dau cat mai mult de la mine si uneori ma hazardez, dar nu voi invata niciodata pe cineva sa dea teapa sau sa fie neserios.

    Intotdeauna prefer sa las de la mine (sa ma asigur ca e totul bine) si chiar si atunci cand ma vand scump, pastrez corectitudinea fata de client pentru ca ii dau plusvaloare, nu o factura. Nu am facturat si nu voi factura niciodata altceva decat plusvaloare pentru un client, si asta ma face sa dorm bine noaptea.

    Imi pare rau ca te-ai simtit pus la punct, dar cumva trebuia sa ma apar de acuzatia (complet nefondata IMHO) de fatarnicie.

    PS Unde ai vazut tu scris ceva in articol de platit facturi repede sau incet? Nu am suierat nici o silaba despre plati, ci despre obrazul unor oameni. Articolul este despre obraz, nu despre facturi. Facturile sunt parte a ecosistemului, si stiu ca unii platesc repede si unii greu sau deloc, trebuie sa ne obisnuim cu asta si sa facem alegerile care ne avantajeaza.

  19. vali said,

    28 septembrie 2013 @ 4:26 pm

    doru, fluture te-a avut la faza asta.

  20. Doru Panaitescu said,

    30 septembrie 2013 @ 12:06 am

    Nu stiu cine e Fluture si la ce faza m-a avut. M-am intors cu trei specii noi din weekend si o baie in marea Neagra, deci las pe oricine sa ma faca la orice faza, nu-mi stric zenul.

  21. sushimade said,

    30 septembrie 2013 @ 12:30 pm

    Vali, aici nu e o chestie de “avut” pe cineva. Stii ca nu e genul meu sa dau in cap cuiva ca sa-mi creasca mie ego-ul. Incercam sa pun niste intrebari, de fapt, incercam sa-l fac pe Doru sa-si puna cateva intrebari despre industria in care activeaza si oamenii care o compun. Si de aici sa mearga si mai departe, daca are timp si chef. Dar el a sarit repede sa se ratoiasca la mine, desi eu nu sunt nici una din tipologiile descrise mai sus.

    Doru, nici de fatarnicie nu te acuz. Departe de mine gandul acesta. Spuneam doar ca industria asta nu s-a facut singura si n-a ajuns in stadiul pe care-l descrii fara oamenii (inclusiv aia buni, din care faci parte – si aici zic fara ironie!) care o formeaza. Iar pe unii dintre acesti oameni i-ai avut la cursuri, workshop-uri etc. I-ai invatat cum sa vanda, cum sa faca SEO etc. Nu zic ca i-ai invatat sa faca prostii, zic doar ca tu ti-ai facut business-ul cu onestitate (ai incasat facturi), dar, iata, industria (cu oamenii aferenti) s-a dus la vale. Si poate n-ar fi rau sa-ti pui niste intrebari.

    Scuze pentru lungime si prea multe paranteze. Pastreaza-ti zen-ul, e mare nevoie de el pe o zi atat de urâta.

  22. vali said,

    30 septembrie 2013 @ 1:40 pm

    să fie pace pentru toată lumea. elveția zic.

  23. AI_core said,

    1 octombrie 2013 @ 12:01 am

    shit, shushimade e fluture?!? pe bune? eu de ce sunt ultimul care află?
    dar domnule panaitescu, chestia aia cu seneca…

  24. Doru Panaitescu said,

    1 octombrie 2013 @ 10:18 am

    Sushimade/Fluture: nu ii invat pe oameni SEO pentru ca nu ma pricep foarte bine la asta. Ma pricep la altele mai bine, zic eu.

    Multumesc pentru aprecieri, dar as vrea printre picaturi sa iti pui si tu o intrebare: de ce la inceput erai asa ironic si acum ai devenit asa serios? Just my2c.

  25. sushimade said,

    1 octombrie 2013 @ 1:16 pm

    Bine, Doru, asa o sa fac. Multumesc de idee, ma mir ca n-am avut-o eu.

  26. Doru Panaitescu said,

    1 octombrie 2013 @ 1:55 pm

    well… oricum suntem offtopic de la subiectul initial, dar ma bucur ca intr-un final ne intelegem. Poate bem si o bere ca am auzit lucruri de bine despre matale, doar ca esti cam prin Polinezia de ceva vreme. Ori ajung acolo, ori mai vii tu pe la romanica sa mai semnezi un act la notar, gasim noi cum sa bem un bock.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu