Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
Dragii moșului, vă anunț pe această cale ca toamna e in toi și temperaturile încep sa scadă brusc. Sezonul de teambuildinguri obișnuite s-a cam încheiat și doar acei clienți out-of-the-box mai cer, răzleț, câte un teambuilding de iarnă. Sezonul de coclauri însă nu există, așa că prefer să vă prezint locurile relativ aproape de România unde puteți înca merge într-un citybreak (sau chiar vacanță târzie) să vă bucurați de soare și chiar plajă.
[O baie in Sicilia, la Scala dei Turchi, o plimbare pe faleza de cretă sau o ședință foto pe plajă nu a omorât pe nimeni, doar pe cetățenii de acasă care stau cu unghia în gât dacă veți continua să vă plimbați și după ce sezonul de concedii se va fi terminat]
Citeste mai mult »
continuare a articolului de luna trecuta
Dar după mine, cele mai frumoase exemplare de Podarcis muralis au gușă roșie, cum e cazul acestui exemplar găsit în Cheile Turului, lângă Cluj.
[Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud Cluj] Citeste mai mult »
Puțin folosit în afara mediului cazon, acest cuvânt desemnează o trupă special pregătită pentru a fi parașutată sau debarcată pe teritoriul inamic. Dar ce are de-a face asta cu naturalismul? De multe ori, pentru a vedea în sălbăticie specii mai “grele” este nevoie de eforturi deosebite. Azi iau calea Clujului, de unde voi zbura intr-o țară îndepărtată din Europa, unde voi merge prin munți alături de un prieten la fel de zgubilitic si cu aceleasi apucaturi de fotografiat, în conditii greu de imaginat pentru cei ce considera vacanță mersul la mare și leșinatul pe plajă. Citeste mai mult »
Acum, ca toamna e deja instalata bine, se cuvine sa stiti si voi: toamna este un excelent moment al anului pentru observatii ornitologice – sau birdwatching, de placere. Puii sunt deja mari, se pregatesc de prima lor migratie, pasarile sunt bine hranite si cu penaj frumos, ce mai, o desfatare sa iesi pe teren…
Va las mai jos cu cateva cadre recente cu pasari mai mult sau mai putin cunoscute publicului larg, cu precizarea ca toamna e in toi si e bine sa va gasiti destinatii bune pentru observatii mai dihai decat acestea…
[unele locuri prezinta mari aglomerari, cu specii multiple] Citeste mai mult »
Weekendul trecut am primit o invitatie care m-a bucurat nespus. Festivalul de film si istorii de la Rasnov, aflat la a noua editie, imi oferea posibilitatea sa revad cetatea Rasnov plus o sumedenie de filme bune, in cadrul unui festival “uman”, adica fara prea multe fite, fara covor rosu, fara isterie, fara breaking news (asta sustineau chiar organizatorii).
Povesteam luni pe blog că am primit o provocare: de a sta o noapte singur, într-o pădure care nu mi-era cunoscută dinainte. Acum, după ce s-au linistit apele și a răsuflat și mama ușurată, vin cu povestea în detaliu, că mulți au rămas curioși de cum s-a întamplat și ce și cum etc. Citeste mai mult »
…am uitat să vă spun că, o dată la câțiva pași, îmi trag sufletul și imortalizez locurile, respectiv habitatele unde imi plimb făptura întru surprinderea animalelor. Vă povestesc despre asta pe blog destul de rar pentru ca nu ma consider un fotograf bun de peisaj. Dar trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, uneori îmi doresc să rămân acolo, pentru ca sunt invidios pe acele animăluțe care văd asemenea peisaje…
[subsemnatul, cu ochii după vulturi suri (Gyps fulvus), o specie care reușește să prospere aici, în stâncăriile din Spania. Vedere din canionul Syurana, în apropiere de Barcelona] Citeste mai mult »
