Sunt acasă, mă uit pe geam și mă mănâncă tălpile. Acolo, undeva departe, o fantomă se prelinge printre stânci în căutarea prăzii. La începutul lui 2025 m-am întâlnit cu Simina Cernat, una din puținele exploratoare moderne ale lumii sălbatice. De atunci visez cu ochii deschiși la silueta ei. Nu a Siminei, porcilor, ci a unei feline emblematice pe care am șansa să o văd la inceputul lui martie 2026 împreună cu Simina și, dacă vă încumetați, ați putea să o vedeți și voi alături de noi.
A venit toamna de-a binelea, octombrie e pe final și pot să vă spun că puteți păcăli toamna cu câteva mici condiții. Cea mai importantă dintre ele rămâne însă sfatul din reclama Lion – „ieși dr@ku1ui din casă”. Așa că vă povestesc pe scurt cum puteți păcăli sezonul rece, prelungindu-l cu două sau chiar trei luni de vreme bună pe coclauri – adică „indian summer”, cum îi zice englezoiul.
[O șopârlă semeață din vestul Turciei – fără denumire populară, doar Anatololacerta anatolica] Citeste mai mult »
Anul trecut a fost prima ediție a acestui festival, deci nu puteam lipsi anul acesta, mai ales că am fost invitat de organizatori să susțin o prezentare despre fauna din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului.
[Posterul festivalului din acest an, deja la a doua ediție]
Festivalul are loc intr-o fostă bază militară, dar organizatorii s-au gândit la toate. Dincolo de partea de festival, organizatorii au si o aplecare spre natură, iar aici este partea unde intervin eu.
Împreună cu ei, am proiectat o serie de prezentări despre fauna din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, iar participantii vor avea un plus de informații despre natură, pe lângă experiența muzicală pentru care vin.
Anul trecut, chiar după festival, am facut o tură scurtă de recunoaștere în Cheile Carașului, unde nu mai ajunsesem de mai bine de 15 ani. Deși temperatura era de peste 35 de grade Celsius, am reușit să găsesc un pui de viperă cu corn (Vipera ammodytes) activ, la vânătoare, care folosea o tehnică despre care știam, dar nu o mai văzusem niciodată pe viu.
Tehnica se numește „luring” și este folosită și de crotali, de vipere de deșert (cum este, bunăoară, Pseudocerastes urarachnoides – vă las link la un video mai jos), dar și de alte specii de șerpi care utilizează mișcarea capătului cozii pentru a atrage prada.
Despre vipere, luring, dar si despre alte animale salbatice ce pot fi vazute în zona Anina voi povesti pe larg în prezentările ce vor avea loc în cadrul festivalului, care începe astăzi și se termină pe 17 august.
Așadar, daca nu aveți planuri în acest weekend, sunteti iubitori de muzica eletronica si de natura deopotriva și sunteți aproape de Anina (mă gândesc la cei din judetele Caras Severin, Timis, Mehedinti, Gorj, Hunedoara, chiar Arad, Dolj etc), vă aștept să ne cunoaștem și să povestim despre faună peste zi, iar seara și noaptea să ne delectăm cu muzica din festival.
Despre line-up, el este descris în amănunt pe site-ul oficial, dar vă zic eu aici că îi puteți asculta pe Dossa , cap de afiș, dar și mulți alți artiști precum Dalla, Dr4gos, Memphys, Dumbo, Shimi, Sylvinyl, Triptamina, Breakerz si mulți alții.
Vă aștept la festival!
[notă pentru cei ce au frică de șerpi: fiți pe pace, șerpii și mai ales viperele sunt dificil de reperat în teren, chiar și în zone prielnice pentru ei. Puteți, așadar, să veniți liniștiți la festival]
Corespondez cu George Vlad de mai bine de 5 ani și îi urmăresc munca și mai ales expedițiile în zone complet sălbatice, de care noi, românii, auzim și vedem doar la televizor, în marea majoritate. George este nu doar un fotograf de natură și explorator al celor mai interesante locuri sălbatice ale planetei, ci și unul din puținii pasionați de fieldrecording de la noi. Pentru că începem anul cu noi și noi povestiri interesante din mijlocul naturii, l-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări în cadrul seriei #interviuriînsălbăticie.
După o primăvară în care am dovedit niște capitole importante din herpetofauna continentului, vara a venit cu o sumedenie de revizitări ale unor specii dragi. Pentru că temperatura din termometre s-a mai domolit, fac o mică trecere în revistă a unor specii (doar de reptile) găsite anul acesta, pe la noi și pe aiurea. Vi le voi arăta pe rând, cu o mică poveste la pachet.
Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
Știu că sună ciudat, dar când trăiești într-o metropolă (și Bucureștiul a cam devenit), timpul e valoros pentru cetățenii urbei, asta vîzându-se din cât sunt dispuși să plătească pentru o viteză de deplasare mai mare. Teoretic, într-o zi normală, cu trafic moderat, viteza de medie deplasare cu mașina este de 1 km la 2 minute. Asta înseamnă că veți parcurge 5 kilometri în aproximativ 10 minute sau că veți avea o viteză medie de 30 km pe oră. Citeste mai mult »
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…
Scriu acest articol gândindu-mă la tânara generație de fotografi care redescoperă subiectele în mișcare din mediul natural (și când spun asta mă gândesc la animale sălbatice, desigur). Dacă ești sau ai fost si te-ai retras în glorie, plin de bani din meseria de fotograf de nuntă, eveniment, sport, de strada sau de peisaj (glumesc, nu poți trăi din așa ceva :D), probabil că ai deja ceva scule bune de fotografiat, astfel că trecerea la fotografia de natură și viață salbatica pare naturală și la îndemână. Doar că… nu e deloc așa. Deși tehnica fotografică nu diferă fundamental, abordarea subiectelor de tip „lighioană” este acel ceva ce vă poate aduce în postura de a fi admirati pentru cadrele reusite, dându-vă în același timp mari bătăi de cap.
[Foto 1 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud. Mehedinți, România – un exemplar cooperant surprins in lumină blândă, caldă, cu aproximativ 2 ore inainte de lăsarea serii, în plin soare, fără lumini artificiale sau blendă] Citeste mai mult »
