Probabil că citiți și voi, ca mine, fel de fel de bloguri de călătorii. Dar când mai ai și o afacere acasă și vezi că nu merge cum îți propui, te dai un pas în spate și încerci să îți configurezi fluxul de activități astfel încât să îți strecori pasiunile printre activitățile zilnice și să reușești să transformi, la nevoie, orice buturugă plată în birou mobil.
Știți expresia aia cu „fan natură și biodiversitate de mic”? Ei bine, am onoarea de a vă prezenta luna aceasta, la rubrica fotografi de natură, un tânăr fotograf care, la nici 10 ani împliniți, cucerește inimile tuturor iubitorilor de natură cu capturile sale. Sasha Jumanca are 9 ani și un portofoliu impresionant pentru această vârstă – multe fotografii cu păsări și alte animale sălbatice, realizate chiar de el. Locuiește în Germania, dar fotografiază păsări oriunde merge, de la curtea școlii sale, parcurile orașelor, până la Delta Dunării și alte locuri unde merge cu părinții în vacanțele școlare. Pe mine m-a cucerit complet în ultimii doi ani cu capturile lui, așa că am insistat la părinții lui să îmi acorde un interviu (probabil nu primul, pentru că Sasha este de ceva timp și în atenția presei germane).
[Sasha, prezent la deschiderea unei importante expoziții, „Natur im Fokus” din Munchen (expoziția este deschisă din februarie până în aprilie 2022), având fotografia sa cu puii de huhurez mic (Strix aluco) pe post de imagine reprezentativă a expoziției] Citeste mai mult »
Corespondez cu George Vlad de mai bine de 5 ani și îi urmăresc munca și mai ales expedițiile în zone complet sălbatice, de care noi, românii, auzim și vedem doar la televizor, în marea majoritate. George este nu doar un fotograf de natură și explorator al celor mai interesante locuri sălbatice ale planetei, ci și unul din puținii pasionați de fieldrecording de la noi. Pentru că începem anul cu noi și noi povestiri interesante din mijlocul naturii, l-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări în cadrul seriei #interviuriînsălbăticie.
[Biroul lui George în deșertul Namib] Citeste mai mult »
Poate vi se pare ciudat titlul ăsta, dar duminica trecută, un turist a fost mușcat de o viperă comună la peste 2000 de metri altitudine, în Piatra Craiului, pe un traseu de creastă. Presa noastră bravă și mai ales independentă a tratat cazul cu deosebită superficialitate, rostogolind afirmații și declarații interpretabile și înflorite, astfel că opinia publică a fost tentată să creadă, pe bună dreptate, că acest caz este fictiv. Cazul însă este cât se poate de real, așa că mi-am permis să fac o mică analiză la rece a incidentului.
[Vipera comună (Viper berus), cea mai răspândită viperă de la noi din țară, are o mare variabilitate coloristică. Acest exemplar este melanistic, așa că informați-vă asupra varietăților de culoare, nu la toate vedeți zigzag/romburi vizibile]
(Adv)
V-am prezentat săptămâna trecută animalele prezente în America de Nord, care sunt și la noi în Europa și chiar România, animale ce sunt prezentate și în noua campanie Kinder Surprise. Aventura animalelor năzdrăvane continuă cu o nouă temă: există animale care “călătoresc”, mai ales folosind oamenii și mai ales mijloacele lor de transport pentru a ajunge departe de arealul lor nativ. Azi avem în lumina reflectoarelor… șopârle care fac astfel de incursiuni, ba mai mult, stabilesc noi populații reproducătoare, inclusiv pe alte continente.
După o primăvară în care am dovedit niște capitole importante din herpetofauna continentului, vara a venit cu o sumedenie de revizitări ale unor specii dragi. Pentru că temperatura din termometre s-a mai domolit, fac o mică trecere în revistă a unor specii (doar de reptile) găsite anul acesta, pe la noi și pe aiurea. Vi le voi arăta pe rând, cu o mică poveste la pachet.
În ultimele săptămâni am postat puține fotografii în comparație cu alte perioade ale anului, așa că mulți m-au întrebat ce e cu mine și pe unde mișun? Răspunsul, ușor de intuit pentru o bună parte din cei ce mă cunosc, este simplu – am avut nițică treabă prin Dobrogea. Încă de acum vreo două săptămâni anunțam aici pe blog că am treabă în Dobrogea, să monitorizez tot ce mișcă în parcurile eoliene ce aparțin Enel Green Power România, iar azi a venit rândul tuturor lighioanelor dobrogene ce au dat nas în nas cu mine pe cocaluri să iasă în lumina reflectoarelor virtuale, pe firmament.
[O cucuvea (Athene noctua) așteaptă înserarea pentru a porni în calea viețuitoarelor nopții. Este una din zecile de specii observate în doar câteva zile în Dobrogea, în parcurile eoliene pe care le-am vizitat]
Am ajuns anul trecut în vară în Cazane, mai precis în incinta parcului eolian de la Sveta Helena la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și le-am trecut în revistă.
[Imagine de anul trecut cu o ciocârlie de pădure (Lululla arborea) fotografiată la Sveta Helena] Citeste mai mult »
Nimic nu e mai frumos decât, fieldherper fiind, să te gândești la o țară anume și să exclami – hmmm, nu mai am după ce șerpi să merg acolo! Știu, mulți din voi asociați Spania cu chorizo, jamon, coride, flamenco, Pirinei, Ibiza, paella, Tenerife etc. Eu, mai defect, mă gândesc ce șerpi aș putea să văd când merg într-o țară europeană; momentan îmi ajunge herpetofauna bătrânului continent, mai ales că mai am de furcă suficient cu unele specii europene. Iar vestea bună este că, în Spania, i-am văzut pe toți. Acum, că am lista completă, vi-i prezint într-un articol lunguț, cum îmi place mie, în speranța că vă va fi de ajutor să știți cu ce lighioane fără picioare vă puteți întâlni în Peninsula Iberică.
[Nu puteam să nu ilustrez acest inceput de articol cu cea mai frumușică viperă spaniolă- vipera cantabrică (Vipera seoanei), singura viperă ce nu poate fi văzută în afara peninsulei Iberice]
Acum niște ani, începeam să public pe profilul personal de Facebook fotografii cu diverse specii de animale în ritual de curtare. Fotografiile de acolo au suficiente like-uri deja, așa că m-am gândit să vac și niște videoclipuri, unde se vede mai bine cum e cu iubirea în aer liber (la animale sălbatice, nu vă gândiți la prostii).
