Doru Panaitescu

În ultimele săptămâni am postat puține fotografii în comparație cu alte perioade ale anului, așa că mulți m-au întrebat ce e cu mine și pe unde mișun? Răspunsul, ușor de intuit pentru o bună parte din cei ce mă cunosc, este simplu – am avut nițică treabă prin Dobrogea. Încă de acum vreo două săptămâni anunțam aici pe blog că am treabă în Dobrogea, să monitorizez tot ce mișcă în parcurile eoliene ce aparțin Enel Green Power România, iar azi a venit rândul tuturor lighioanelor dobrogene ce au dat nas în nas cu mine pe cocaluri să iasă în lumina reflectoarelor virtuale, pe firmament.

[O cucuvea (Athene noctua) așteaptă înserarea pentru a porni în calea viețuitoarelor nopții. Este una din zecile de specii observate în doar câteva zile în Dobrogea, în parcurile eoliene pe care le-am vizitat]

Citeste mai mult »

Am ajuns anul trecut în vară în Cazane, mai precis în incinta parcului eolian de la Sveta Helena la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și le-am trecut în revistă.

[Imagine de anul trecut cu o ciocârlie de pădure (Lululla arborea) fotografiată la Sveta Helena] Citeste mai mult »

Nimic nu e mai frumos decât, fieldherper fiind, să te gândești la o țară anume și să exclami – hmmm, nu mai am după ce șerpi să merg acolo! Știu, mulți din voi asociați Spania cu chorizo, jamon, coride, flamenco, Pirinei, Ibiza, paella, Tenerife etc. Eu, mai defect, mă gândesc ce șerpi aș putea să văd când merg într-o țară europeană; momentan îmi ajunge herpetofauna bătrânului continent, mai ales că mai am de furcă suficient cu unele specii europene. Iar vestea bună este că, în Spania, i-am văzut pe toți. Acum, că am lista completă, vi-i prezint într-un articol lunguț, cum îmi place mie, în speranța că vă va fi de ajutor să știți cu ce lighioane fără picioare vă puteți întâlni în Peninsula Iberică.

[Nu puteam să nu ilustrez acest inceput de articol cu cea mai frumușică viperă spaniolă- vipera cantabrică (Vipera seoanei), singura viperă ce nu poate fi văzută în afara peninsulei Iberice]

Citeste mai mult »

Acum niște ani, începeam să public pe profilul personal de Facebook fotografii cu diverse specii de animale în ritual de curtare. Fotografiile de acolo au suficiente like-uri deja, așa că m-am gândit să vac și niște videoclipuri, unde se vede mai bine cum e cu iubirea în aer liber (la animale sălbatice, nu vă gândiți la prostii).

Citeste mai mult »

Pentru că a trecut deja ceva vreme de când am scris aticolul despre viperele din România și am ceva noutăți, am decis să scriu acest articol, completat in proporție de 80%, despre viperele Europei.

[În colaj sunt prezentate cele 8 specii europene cu care m-am intersectat în ultimii ani] Citeste mai mult »

Unul din miturile legate de păsări este (și aud asta des mai ales vara, în deltă) este că păsările pleacă toamna și totul rămâne pustiu. Și da, o plimbare prin Deltă în februarie nu se compară cu una în mai. Dar asta nu inseamnă că mitul ăla nu rămâne un mit. Vă prezint mai jos câteva păsări care sunt mult mai ușor de observat iarna decât vara, iar pe unele din ele este improbabil să le vedeți la noi în sezonul cald.

[o rață fluierătoare (Mareca penelope) fotografiată din mică distanță, astfel că se poate vedea ciocul de culoare albăstruie] Citeste mai mult »

In primele zile ale anului am avut mai multă treabă de făcut decât credeam, dar nu am neglijat proiectele mele de fotografie de natură. Una din liniile pe care am mers de când am achiziționat kitul Olympus a fost să refac portofoliul meu cu fotografii bune la specii pe care le fotografiasem prost (din varii motive). Iar acum obiectivul 100-400mm de la Panasonic îmi permite să fac fotografii bune de la distanțe mai mari decat cele la care trebuia să mă poziționez cu cu vechiul Sony (aici mă ajută factorul de crop de 2, față de 1.5). Așa că, cumulat cu hotărârea de a pune mai multe fotografii pe blog și mai puține pe Facebook pentru 2021, iată câteva fotografii pe care nu le-am publicat pe rețelele de socializare și care merită să fie puse pe spațiul public.

Încep cu singura fotografie din 2019, restul fiind realizate în 2020. Acest șoim de iarnă a stat dubios de cuminte la fotografiat. Regula de a nu ieși din mașină când păsările sunt aproape de aparatul foto a funcționat.

[Șoim de iarnă (Falco columbarius), undeva în Spania, octombrie 2019] Citeste mai mult »

Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de “vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi] Citeste mai mult »

Am fost acuzat că gătesc mai des decât scriu pe blog. Cum nu pot infirma / dezminți această informație, încerc mai jos să repar prejudiciul cu o rețetă pe care am încercat-o acum ceva ani (în 2016) și nu am apucat să o public pentru că mereu m-am luat cu altele. Mai jos, vă prezint o reteță de mult uitată, dar considerată o delicatesă la final de secol 19 – natincă de gâscă sau gât de gâscă umplut. Este o rețetă de toamnă târzie sau început de decembrie, când porcul trage să iasă pe primul loc la greutate și aveti totuși poftă de o porceală culinară de sezon.

Citeste mai mult »

text: Doru Panaitescu
fotografii: Doru Panaitescu, Aurelian Nedelcu

Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.

Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…

[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »