Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de brosere. Urmează interviul lunii aprilie din seria “Interviuri în sălbăticie“, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!
Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.
Activitatea de observare/fotografiere a faunei este un hobby deosebit de ofertant pentru oameni de toate vârstele, indiferent de loc, pregătire, profesie actuală sau situație materială. De aceea, mi-am propus ca în acest an să vă fac cunoscuți oameni implicați în această frumoasă pasiune. Am în plan să scot la lumină nume românești mai puțin cunoscute ale mișcării naturalistice din România. Voi avea, aici pe blog, un foileton de 12 episoade – 12 interviuri, cu frecvență lunară. Aceste interviuri vor fi publicate în regim mixt (text – foto – video sau chiar și alte formate, după caz). Acest proiect este realizat “in memoriam“, un mic omagiu pentru munca asiduă a regretatului Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română, căruia sunt sigur că i-ar fi plăcut nespus să citească aceste interviuri ce îmbină cele două lucruri care îl “activau” la orice oră din zi și din noapte – comunicarea și păsările. [Silvie de tufiș (Sylvia undata), fotografiată de Gabriel Plăiașu în Andaluzia, Spania] Citeste mai mult »
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus] Citeste mai mult »
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
În 2019 (în perioada februarie – aprilie inclusiv) pregătesc un mic “turneu” prin țară cu prezentările mele pe teme de educație naturalistică . Primele trei vor fi la Băile Herculane, cu spijinul celor de la Parcul National Domogled-Valea Cernei, respectiv la Orșova, cu sprijinul celor de la Parcul Natural Portile de Fier. A treia este în afara țării, voi reveni cu detalii la momentul potrivit.
Dragii moșului, vă anunț pe această cale ca toamna e in toi și temperaturile încep sa scadă brusc. Sezonul de teambuildinguri obișnuite s-a cam încheiat și doar acei clienți out-of-the-box mai cer, răzleț, câte un teambuilding de iarnă. Sezonul de coclauri însă nu există, așa că prefer să vă prezint locurile relativ aproape de România unde puteți înca merge într-un citybreak (sau chiar vacanță târzie) să vă bucurați de soare și chiar plajă.
[O baie in Sicilia, la Scala dei Turchi, o plimbare pe faleza de cretă sau o ședință foto pe plajă nu a omorât pe nimeni, doar pe cetățenii de acasă care stau cu unghia în gât dacă veți continua să vă plimbați și după ce sezonul de concedii se va fi terminat] Citeste mai mult »
De Mircea Dinescu și de Portul Cultural Cetate ma leagă niște amintiri ce țin atât de viata personală, cât și de business. După o serie de teambuildinguri organizate aici de-a lungul timpului, a venit momentul sa văd Portul Cultural de pe malul Dunării cu ochii celui interesat de film și de gastronomie în egală măsură.
[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]
