A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus] Citeste mai mult »
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
În 2019 (în perioada februarie – aprilie inclusiv) pregătesc un mic “turneu” prin țară cu prezentările mele pe teme de educație naturalistică . Primele trei vor fi la Băile Herculane, cu spijinul celor de la Parcul National Domogled-Valea Cernei, respectiv la Orșova, cu sprijinul celor de la Parcul Natural Portile de Fier. A treia este în afara țării, voi reveni cu detalii la momentul potrivit.
Dragii moșului, vă anunț pe această cale ca toamna e in toi și temperaturile încep sa scadă brusc. Sezonul de teambuildinguri obișnuite s-a cam încheiat și doar acei clienți out-of-the-box mai cer, răzleț, câte un teambuilding de iarnă. Sezonul de coclauri însă nu există, așa că prefer să vă prezint locurile relativ aproape de România unde puteți înca merge într-un citybreak (sau chiar vacanță târzie) să vă bucurați de soare și chiar plajă.
[O baie in Sicilia, la Scala dei Turchi, o plimbare pe faleza de cretă sau o ședință foto pe plajă nu a omorât pe nimeni, doar pe cetățenii de acasă care stau cu unghia în gât dacă veți continua să vă plimbați și după ce sezonul de concedii se va fi terminat] Citeste mai mult »
De Mircea Dinescu și de Portul Cultural Cetate ma leagă niște amintiri ce țin atât de viata personală, cât și de business. După o serie de teambuildinguri organizate aici de-a lungul timpului, a venit momentul sa văd Portul Cultural de pe malul Dunării cu ochii celui interesat de film și de gastronomie în egală măsură.
Nu am mai publicat de ceva vreme fotografii de natură cu reușitele mele fotografice de pe coclauri, mai ales ca m-am concentrat pe reptile și acestea nu prea sunt pe placul publicului larg. Dar cum eu sunt departe de a avea un public obișnuit pe blog, îndrăznesc să cred că vă veti lăsa temerile acasă si veți aprecia o mica parte din munca mea de pe teren, adesea redusă la câteva vorbe și fotografii aruncate pe Facebook.
Scriu acest articol gândindu-mă la tânara generație de fotografi care redescoperă subiectele în mișcare din mediul natural (și când spun asta mă gândesc la animale sălbatice, desigur). Dacă ești sau ai fost si te-ai retras în glorie, plin de bani din meseria de fotograf de nuntă, eveniment, sport, de strada sau de peisaj (glumesc, nu poți trăi din așa ceva :D), probabil că ai deja ceva scule bune de fotografiat, astfel că trecerea la fotografia de natură și viață salbatica pare naturală și la îndemână. Doar că… nu e deloc așa. Deși tehnica fotografică nu diferă fundamental, abordarea subiectelor de tip “lighioană” este acel ceva ce vă poate aduce în postura de a fi admirati pentru cadrele reusite, dându-vă în același timp mari bătăi de cap.
[Foto 1 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud. Mehedinți, România – un exemplar cooperant surprins in lumină blândă, caldă, cu aproximativ 2 ore inainte de lăsarea serii, în plin soare, fără lumini artificiale sau blendă] Citeste mai mult »
