Archive for Utile

Amfibienii României (partea întâi – batracienii)

Pentru că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris un articol de substanță, repar greșeala suplimentând lista de animale de la noi prezentate pe căprării (șerpi, șopârle), așa că în cele ce urmează vă voi trece în revistă amfibienii României. Ei se împart în Anure (fără coadă, la noi doar broaște – sau batracieni, de la grecescul vatrachos) și Urodele (tritoni și salamandre). Vom face o prezentare în context regional (balcanic și european), cu detalii interesante despre fiecare specie.


[exemplare tinere de broască rugoasă verde (Bufo bufo), de mărimea unor picături de apă] Citeste mai mult »

Comentarii

Mușcătura de viperă – ediția de iarnă (și reflectarea ei în presa furibundă)

Poate vi se pare ciudat titlul ăsta, dar duminica trecută, un turist a fost mușcat de o viperă comună la peste 2000 de metri altitudine, în Piatra Craiului, pe un traseu de creastă. Presa noastră bravă și mai ales independentă a tratat cazul cu deosebită superficialitate, rostogolind afirmații și declarații interpretabile și înflorite, astfel că opinia publică a fost tentată să creadă, pe bună dreptate, că acest caz este fictiv. Cazul însă este cât se poate de real, așa că mi-am permis să fac o mică analiză la rece a incidentului.

[Vipera comună (Viper berus), cea mai răspândită viperă de la noi din țară, are o mare variabilitate coloristică. Acest exemplar este melanistic, așa că informați-vă asupra varietăților de culoare, nu la toate vedeți zigzag/romburi vizibile]

Citeste mai mult »

Comments (12)

Gât de gâscă umplut la cuptor (Natincă de gâscă)

Am fost acuzat că gătesc mai des decât scriu pe blog. Cum nu pot infirma / dezminți această informație, încerc mai jos să repar prejudiciul cu o rețetă pe care am încercat-o acum ceva ani (în 2016) și nu am apucat să o public pentru că mereu m-am luat cu altele. Mai jos, vă prezint o reteță de mult uitată, dar considerată o delicatesă la final de secol 19 – natincă de gâscă sau gât de gâscă umplut. Este o rețetă de toamnă târzie sau început de decembrie, când porcul trage să iasă pe primul loc la greutate și aveti totuși poftă de o porceală culinară de sezon.

Citeste mai mult »

Comments (1)

Viața după 40

Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…

Citeste mai mult »

Comentarii

Educație naturalistică și la radio. Fauna cum laude @ Guerrilla

Încă din 2012 am început să ofer comunității serviciile mele in scop educativ pe teme de naturalistică, prin prima mea expozitie foto. Dacă la marketing online si teambuildinguri există un scop definit, clar, comercial, din partea mea de a oferi servicii companiilor din piață, în cazul educației naturalistice oamenii din jurul meu sunt cei cărora mă adresez. Deși fac fotografii cu animale sălbatice de mulți ani, anul 2018 este practic anul în care atenția mea a fost concentrată cel mai mult în zona educației naturalistice, mult mai valoroasă (IMHO) decât colecția mea de fotografii cu faună. Citeste mai mult »

Comments (1)

Bursa HR într-o nouă prezentare (și un concurs)

Am facut în weekend o mică analiză și am realizat că am mai multe CV-uri în tolba mea de cv-uri strânse cu această rubrică, pornită inițial din nevoile de angajare ale companiei pentru care lucram eu în 2006, cand abia începusem să scriu pe blogul personal. Citeste mai mult »

Comentarii

Fotografia de faună – o abordare „la firul ierbii” sau cum să fotografiezi (bine) șopârle de ziduri (partea I)

Scriu acest articol gândindu-mă la tânara generație de fotografi care redescoperă subiectele în mișcare din mediul natural (și când spun asta mă gândesc la animale sălbatice, desigur). Dacă ești sau ai fost si te-ai retras în glorie, plin de bani din meseria de fotograf de nuntă, eveniment, sport, de strada sau de peisaj (glumesc, nu poți trăi din așa ceva :D), probabil că ai deja ceva scule bune de fotografiat, astfel că trecerea la fotografia de natură și viață salbatica pare naturală și la îndemână. Doar că… nu e deloc așa. Deși tehnica fotografică nu diferă fundamental, abordarea subiectelor de tip „lighioană” este acel ceva ce vă poate aduce în postura de a fi admirati pentru cadrele reusite, dându-vă în același timp mari bătăi de cap.


[Foto 1 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud. Mehedinți, România – un exemplar cooperant surprins in lumină blândă, caldă, cu aproximativ 2 ore inainte de lăsarea serii, în plin soare, fără lumini artificiale sau blendă] Citeste mai mult »

Comments (2)

Despre concurență și mimetism

Intotdeauna am fost fascinat de ideea de concurență și de cât de greșit o văd unii și altii. Sunt două feluri de abordări în legătură cu competiția de pe o piață (mă refer, logic, la o piață liberă, nu la mizeriile de combinatii făcute în sectorul de stat):
Citeste mai mult »

Comentarii

Șopârlele României

August e toiul verii și mai toți suntem plecați într-o binemeritată vacanță. Fiind cald aproape în fiecare zi (30 de grade și chiar peste), la tot pasul este posibil să vedeți ițindu-se de după o piatră (sau o tufă un cap curios), care dispare repede. Pentru că sunt sătul să aud în jurul meu „era o șopârlă comună, dintr-aia cenușie, de care prindeam cand eram mici”, m-am hotârât să rup pe genunchi acest mit: nu există în fauna României această specie – șopârla cenușie e o exprimare de om neinformat! Toate șopârlele văzute în fugă pot părea mai mult sau mai puțin cenușii, mai cu seamă că își schimă culoarea în funcție de sezon și nu numai, așa că am alcătuit mai jos un top al șopârlelor patriei – în ordinea probabilității de a le vedea. Acestea sunt cele zece șopârle din fauna României.


[Portret de șopârlă de câmp – Lacerta agilis, avand o căutătură extrem de asemănătoare cu T. Rex; sopârlele sunt poate cei mai demni urmași ai dinozaurilor europeni – că pe alte meleaguri varanul de Komodo ia toți laurii la acest capitol] Citeste mai mult »

Comments (3)

Mușcătura de viperă și efectele sale

Întrerupem puțin programul de difuzări de fotografii frumoase din natură cu un semnal de alarmă. Sunt ferm convins ca tot efortul meu (și al altor fotografi de natură, biologi, naturaliști, ecologi etc) de a populariza diverse specii de animale sălbatice atrage invariabil prozeliti. Acest articol este redactat în special pentru iubitorii de natură, care mă întreabă frecvent cum e cu viperele, dacă m-a mușcat vreodată vreuna și ce poți păți. Răspunsul meu este același, invariabil: nu și nici nu am de gând să fiu mușcat, pentru că poti păți lucruri urâte, de la ce veți citi mai jos până la pardesiul de scânduri. Deși am manevrat niște zeci de vipere (că nu vreau să zic sute) din opt specii de viperă pe care le-am fotografiat în sălbăticie, cel mai frecvent întâlnindu-mă cu Vipera ammodytes (care are și cea mai păcătoasă mușcătură ca urmare a cantității mari de venin), niciodată nu am manevrat speciile veninoase cu mâinile goale, ci folosind mănușă, cârlig, clește sau alte instrumente adecvate. Avem însă un caz recent, soldat din fericire doar cu spitalizare. Un nene, nitel băut, cu niște fete pe lângă, a simțit nevoia să o facă pe viteazul, când fetele au început să chițăie ca e un șarpe în potecă. Omul mai prinsese șerpi cu mana goală, așa că a procedat ca in filmul de mai jos. Citeste mai mult »

Comments (11)

« Previous entries Pagina următoare » Pagina următoare »