Marea inghetata si apucaturile romanilor

Dupa cum stiti, solutiile saline au punct de inghet mai jos decat apa distilata. Acest fenomen fizic se datoreaza faptului ca disolutia molculelor de NaCl intre cele de H2O se face cu generare de caldura (este un proces exotermic). Astfel ca in functie de concentratia de sare, punctul de inghet ajunge între -1,4 și -1,7 °C. Pe romaneste, pentru absolventii de Spiru, ingheata mai greu. La aceasta se adauga energia cinetica a valurilor de la tarm (desi Marea Neagra are o maree nesemnificativa, trebuie sa avem temperaturi medii foarte joase pentru ca apa marii sa inghete la mal). De aceea lacurile ingheata mai repede decat raurile. Totusi, sa revenim la subiect.

Dupa o perioada de ger de cateva zile, apa Marii Negre mai ingheata. Mai rarut ca-i mai dragut, dar ingheata. S-a intamplat in 2006, s-a intamplat in 2009, s-a intamplat si saptamana trecuta. Si probabil va mai sta asa cel putin o saptamana, dupa aprecierile meteorologilor. Totusi, pentru persoanele care sufera de lipsa de atentie, acest subiect este un prilej bun sa prezinte acest fenomen natural ca pe o mare chestie. A, si pentru televiziuni, care vor prezenta fenomenul ca pe ceva unic si deosebit, cum e de fapt orice lucru normal de pe aceasta planeta.

Si atunci identificam urmatoarele fenomene conexe in spatul virtual:

1. Bloggerii scriu despre asta ca si cum ar fi ceva extraordinar. Faceti o simpla cautare si veti intelege ca orice e dat la televizor e degraba scris si pe blog ca o mare exclusivitate. Bine, unii din ei isi misca fundul din casa sa faca macar o fotografie pentru ilustrarea articolului (de fapt fac 1500 de fotografii, cat ii tin cardul sau bateria). Altii…

2. Bloggerii fura fotografii ilustreaza, zic e, articolele inspirate de la TV cu fotografii „gasite” Pe Google Images. De cele mai multe ori fara sa dea sursa. Nu dau nume ca nu are sens, probabil o sa ii vad in comentarii veninoase mai jos. Saracii fotografi, ca Dinu Lazar sau meteorologul Philip Lutzak de exemplu, habar nu au cat de celebri au facut pe altii fara sa stie. Ca doar ne e greu sa punem link cu sursa.

3. Copiii de 11 ani iau si ei imagini de pe net si le urca pe Facebook. Precum aceasta Viviana dintr-un sat din judetul Constanta, care crede ca fotografia luiPhilip Lutzak din 2005, facuta in Geneva, e fe fapt facuta la Constanta. Masini pe faleza sunt, copaci sunt, mare avem, e pe-acolo:

4. Amatorii de cascat gura pe Facebook dau share si like din rasputeri. Atat ii duce capul pe mai mult de 12000 din ei, probabil majoritatea romani; nu s-ar misca unul sa dea o fuga pana la tarmul marii noastre sa verifice daca poza aia chiar e facuta pe malul Marii Negre. De considerat cat e de probabil ca o fetita de 11 ani sa izbuteasca un asemenea cadru, nu mai vorbesc.

5. Un redactor de la Adevarul, cu prea putina glagorie pentru vremurile astea tulburi, ridica in slavi acesti copii care iau poze de pe net fara discernamant. Si ii fac un articol cu sirop, care inspira mila, de-ti vine sa duci toata arhiva ziarului la toaleta din fundul gradinii, stirbind astfel reputatia unui ziar unde sunt si jurnalisti care chiar fac treaba. Pacat. Cum sa pui un astfel de titlu? „Copila care a postat cea mai admirata fotografie pe Facebook”. De cand a lua o fotografie care nu-ti apartine si a o pune intr-un album Facebook este o chestie de laudat, pentru care sa merite sa ajungi in ziar? Nu v-ar trece prin cap sa luati un interviu lui Dinu Lazar sa il intrebati cat frig a indurat in 2006 ca sa realizeze acele fotografii care au facut si atunci, dar si peste ani inconjurul Internetului romanesc si nu numai? Si tot pentru domnita care a scris un articol atat de miscator, poate ar trebui sa stiti sensul cuvantului „a posta” in limba romana. Nu am pretentii de la un blogger care stalceste romana zi de zi, de la un jurnalist care scrie la un ziar cu pretentii insa am.

6. Alti bloggeri, mai cu perdea, iau fotografia cu pricina pentru a ilustra un articol, fara legatura cu subiectul de fapt (dar asta importa prea putin), cu mentionarea sursei… care nu trebuie. Un exemplu aici. Cand esti blogger cu ceva pretentii, ar trebui sa vezi a cui e poza respectiva. Macar din decenta de a fi un blogger care se documenteaza. Parerea mea. Altfel, e ca si cum am cumpara fete de casetofon din targul de la Vitan si apoi am spune ca suntem de buna credinta. Marian, chiar crezi ca un copil de 11 ani poate sa faca o astfel de foografie? Ma mahnesti.

Ce invataminte sa tragem de aici?

Ca fotograf, nu as mai publica nici o fotografie. Mi-e sila de oamenii care se sterg la fund cu munca ta, asa cum mi-e sila de cei care iau de bun ce gasesc pe net, alimentand furtul. Sa nu credeti ca e un caz singular. Iata aici un alt caz celebru de nerespectare crasa a drepturilor de autor, pricinuit de moartea lui Gheorghe Dinica.

Ca blogger, sa ma documentez putin si sa contactez PERSONAL autorul materialului protejat de drepturi de autor pe care vreau sa il folosesc pentru a ilustra un articol.

Ca simplu consumator de povesti si internaut, sa respect mai mult munca altora inainte de a o imprumuta pentru a cersi atentie pe Facebook.

Nu ma intelegeti gresit: nu am cum sa condamn un copil de 11 ani fara discernamant care face ce a facut. E chestie de educatie, de modele si valori pe care poate nu are de la cine sa le invete (am inteles ca are o stuatie in familie nu tocmai normala). Dar ce facem cu copiii care citesc articolul si se apuca sa faca acelasi lucru? Ce facem cu ziaristii care nu mai deceleaza raul de bine si proslavesc comportamente la limita decentei (ca sa nu zic a legii)? Ce ne facem cu bloggerii care „produc” continut care de fapt se bazeaza pe munca altora intr-un fel sau altul?

Stiu, o sa ziceti ca ma lupt cu morile de vant. Dar va anunt ca tocmai ies din casa sa fotografiez ceva frumos pe vremea asta. Sper doar ca peste ani un copil sa imi ia de pe site fotografiile realizate azi, sa le „posteze” pe undeva si sa ajunga pe prima pagina a unui mare ziar. Voi sa fiti sanatosi.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

17 Comments »

  1. octi said,

    2 februarie 2012 @ 10:00 am

    Din pacate nu exista alta solutie in afara de vernisaje. Postarea pe net e ca si cum ai avea o singura fotorgafie in mana si o arzi…

    http://octizip.blogspot.com/2012/01/watermark-pe-poze.html

  2. vali said,

    2 februarie 2012 @ 10:29 am

    „Stiu, o sa ziceti ca ma lupt cu morile de vant. Dar va anunt ca tocmai ies din casa sa fotografiez ceva frumos pe vremea asta. Sper doar ca peste ani un copil sa imi ia de pe site fotografiile realizate azi, sa le “posteze” pe undeva si sa ajunga pe prima pagina a unui mare ziar. Voi sa fiti sanatosi.”

    cam acelaşi lucru e valabil şi cu unii dintre clienţii tăi, doru.

  3. Doru Panaitescu said,

    2 februarie 2012 @ 10:33 am

    Tot ce se poate, Vali, dar nu imi poti imputa mie faptele clientilor mei. Mai mult decat sa le atrag atentia si sa-i invat de bine nu prea am ce sa fac. Sunt oameni care dupa ce au facut trainingul meu de publicitate s-au apucat sa spameze pentru produsele pe care le promovau online. Ce vrei sa fac, sa ma arunc pe geam?
    Sper sa ma citeasca si clientii mei si sa traga concluziile corecte de aici.

  4. vali said,

    2 februarie 2012 @ 10:41 am

    ai dreptate. copiii care fură sunt problema.

  5. Alin said,

    2 februarie 2012 @ 11:12 am

    pentru cine nu îl știe deja. recomand. http://www.tineye.com

  6. Anca said,

    2 februarie 2012 @ 11:14 am

    „Saracii fotografi, ca Dinu Lazar sau meteorologul Philip Lutzak de exemplu, habar nu au cat de celebri au facut pe altii fara sa stie.”

    Dinu Lazar stie, data trecuta cand a inghetat marea a fost aceeasi poveste, fotografiile lui circulau de zor pe net, sub forma de prezentare powerpoint, parca. Se suparase foarte tare din cauza asta.

    Cel mai „dragut” e cand cel care „imprumuta” poza de pe Google menioneaza sursa ca fiind „Internet”. Hai nu zau, internetul face singurel si poze, mai nou?

  7. diana said,

    2 februarie 2012 @ 11:26 am

    Imi place ideea pe care o sustii in articol si cum o argumentezi, insa nu pot sa ma abtin sa nu semnalez o greseala de ortografie care ti-a scapat: ”Nu var trece prin cap (…)”. Cred ca ti-ai dat seama care e.
    Romanii nu sunt educati sa respecte drepturile de autor. Nu ni se explica niciodata la scoala, cand suntem mici, ca nu avem voie sa copiem asa, fara sa ne pese de autorul pe care, la urma urmei, il furam. Si imi vine in minte si un exemplu din scoala, o situatie destul de generala pt Romania. La lb si literatura romana am avut de facut nu stiu cate comentarii, argumentari s.a.m.d pe baza operelor literare. Copiam pe rupte din cartile de comentarii, luam fragmente din mai multe parti, le combinam; in ghilimele se puneau doar citatele celor recunoscuti ca crtici literari (Calinescu in general), care dadeau bine. Iar toata chestia asta nu era sanctionata de profesori, din contra, era incurajata, folosirea cat mai multor surse necitate era de admirat. Abia la facultate am invatat ce e ala plagiatul si-am inceput sa ma tem de el.

  8. Dianora said,

    2 februarie 2012 @ 11:40 am

    Si eu m-am intrebat cum de multi au picat in capcana de a crede ca aceasta este Constanta. Mai ales ca stiu seria de poze dintr-un powerpoint ce circula pe mailuri de acum 4-5 ani. Inca de atunci mi s-a parut ceva dubios si cautand pe net, am descoperit ca pozele erau defapt din cu totul alta tara.

    Si acum avem TinyEye, care ne poate ajuta uneori sa descoperim de unde provine poza. Dar tot e ciudat ca dupa 5 ani lumea inca nu s-a chinuit sa vada ca nu e Ct.

  9. Minti de ingheata apele | The Frowned Upon Area said,

    2 februarie 2012 @ 12:28 pm

    […] si shareuiti de ziceti ca maine e Apocalipsa si daca ramaneti restanti o sa ajungeti in iad, nu e din Constanta si nu e de anul asta. […]

  10. Doru Panaitescu said,

    2 februarie 2012 @ 1:51 pm

    @ diana – multumesc, am corectat; greseala de typo 🙂

  11. Marian said,

    2 februarie 2012 @ 2:26 pm

    Doru, după cum ți-am răspuns și la mine, îmi asum greșeala. Nu o să enumăr acum împrejurările în care am decis să pun poza fără măcar să mă uit la profilul pesoanei care a „postat” poza, pentru că nu are rost. După sesizare ta am schimbat atât sursa cât și locul unde a fost fotografia făcută. Îmi pare rău că zici că te mâhnesc și sper să-ți dispară senzația asta cât mai repede pentru că scăparea din articolul respectiv nu e o practică obișnuită pentru mine. Nu-mi mai rămâne decât să-ți mulțumesc pentru atenționare.

  12. Cum s-ar aplica ACTA în cazul ăsta? | Viva la Remallucion! said,

    2 februarie 2012 @ 3:22 pm

    […] Explicații pe marginea subiectului primiți aici. […]

  13. Doru Panaitescu said,

    2 februarie 2012 @ 9:55 pm

    Marian: ma bucur ca ai aceasta atitudine. Succes la blogging, daca ai nevoie vreodata de fotografii de-ale mele sa ilustrezi articole, iti dau cu placere. Si alti bloggeri apeleaza la mine si nu ma supar, chiar ma onoreaza, atata vreme cat o fac ei si nu descopar eu..

  14. Linkuri de weekend said,

    3 februarie 2012 @ 3:01 am

    […] Marea inghetata si apucaturile romanilor […]

  15. Marian said,

    3 februarie 2012 @ 3:13 am

    Mulțumesc 🙂

  16. Oglinda de Vest said,

    10 februarie 2012 @ 3:04 am

    imi place cum scrii, ai si scris despre categoria in care te incadrezi, una cu bun simt, cazul este asemanator si cu SMURD cand toata lumea ridica in slavi, dar primul raspuns la intrebarea Ce invataminte sa tragem de aici? nu mi-a placut pentru ca nu ar trebuie ca un fotograf sa se opreasca din aceste motive, el o face din pura pasiune

  17. Zdeto said,

    10 februarie 2012 @ 11:24 am

    Dorule, m-ai umplut de admiratie cu articolul asta. E fix in asentimentul meu si exact ce mai latram si eu pe FB referitor la poze cu zapada si gheata 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu