Duminica am fost aproape fara voie copilot la un trial de offroad. Nu cu masina mea, ciu cu un Nissan Terrano I din 88, dar bine pus la punct. Cateva imagini care vorbesc mai bine decat mine despre atmosfera de acolo. S-au rupt cateva cardane si cateva planetare, dar distractia a fost pe cinste. Si reproduc aici doar vorbele unui batran cioban din zona, venit sa asiste la cele trei etape (standard A/T, standard M/T si open – care numai open nu a fost): „Cum sa intri mai omule acolo cu masina, in locul ala a fost un helesteu!”. Numai ca… helesteul se uscase nitel si mai ramasese doar namolul, dar asta nu inseamna ca unii copiloti nu au inotat destul in el, ba dimpotriva.

[Dupa cum veti observa, am notat pe alocuri modelele de masina si mai ales dotarile si modificarile suplimentare, in ideea ca poate vreti sa va apucati de acest sport frumos si putin cam costisitor la prima vedere numit offroad.]

Dimineata devreme, cateva masini (vreo 80, dupa calculele mele) s-au adunat langa Baicoi-Tintea, pe o pista de motocros putin modificata. Soare, frig si vant de dimineata, dar multe masini si chef de spectacol. Si iata primul concurent, la proba de submarin viteza. Marin nu a recunoscut fapta. Toyota Landcruiser LJ70, cu rollcage exterior.

Si dupa putina munca, se transforma in amfibie si iese pe uscat precum batracienii.

Urmeaza un landrover Discovery care reuseste sa urce, nu fara emotii.

Este randul artileriei grea: Un Nissan patrol Y61 iese din canal cu fum alb, spre deliciul asistentei.

Surpriza emisiunii, un exemplar de Dacia Duster preparata cu troliu, M/T-uri si scuturi (nu am retinut daca si cu inaltare) iese cu brio din balta.

Si.. nu este singurul Duster prezent la eveniment. Fratele sau maro caju (gurile rele spun ca 40% din Dusterele de pe strada au aceasta nuanta) iese si el din balta dupa nitica forja.

Urmeaza Mitsubishi Pajero pe benzina, o masina puternica si capabila sa-mi genereze cadre atat de spectaculoase (rotile unor masini depasesc inaltimea de un metru in aer).

Si nelipsitul Suzuki Samurai, o masina mica dar fasneata, care cu un motor modest de doar 1300cmc reuseste sa faca spectacol cot la cot cu suratele ei de la categoria grea.

Este randul unui Nissan Patrol Y60 sa arate ca baltile Prahovei sunt mizilic pentru constructorul japonez.

Si inca o surpriza: un tanar de numai 16 ani face cu brio traseul. Evident, si masina il ajuta. Sa fie oare viitorul campion national la offroad? Pai daca la 16 ani face asta fluierand…

Si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista prezentat azi iesind din balta, subsemnatul. E drept, nu se vede foarte bine ca eram in dreapta. Madu la volan, eu tineam de sufa galbena. Din fericire nu a fost nevoie de ea si am incheiat traseul inmai putin de 5 minute, ocupand un loc onorabil in primii 10 clasati la aceasta categorie. Retineti, cu un Nissan Pathfinder din 1988!

Dar nu sunt singurul fotograf prezent la eveniment. Prietenul meu Razvan Capatana ne prezinta o montura de umar extrem de confortabila pentru fotografie de eveniment. Utila si pentru wildllife daca ma intrebati, ma gandesc serios sa-mi achizitionez asa ceva. Arta cere sacrificii, nu?

Si usor usor ne indreptam spre partea mai din vale a pistei, unde apare categoria grea. Pana una alta, imi iau niste stropi pe haine, fata si obiectivul foto de la acest bidiviu Toyota Landcruiser pregatit pentru ce e mai rau.

In zona si-au facut aparitia si cateva ATV-uri si motociclete de enduro, nitel necajite ca ne-am aglomerat pe locul lor de antrenament.

Si cum va ziceam, apar masinile pregatite pentru extrem. Fara numere de inmatriculare, cu anvelope cu profil agresiv (tip Simex), cu rollcage exterior, cu snorkel, cu sufe anticrengi, cu trolii fata spate, cu aripile decupate pentru a permite flexari extreme/ Si sa nu credeti ca e infailibila. O veti vedea mai jos cu capul in jos. La propriu.

In opozitia cu furia neagra, o masina alba. Ma rog, la origine alba, un Mitsubishi Pajero cochet, dar dotat cu torliu, M/T-uri si alte alea.

Domnisoara de la volan, zambitoare dar hotarata sa termine traseul, pare sa nu se sinchiseasca de noroiul mare si gros de pe masina:

Spectatorii se bucura de soarele primavaratic, singurul deranj fiind zgomotul de „talpa”, „span” si „gaz” de jos.

Cum ziceam, urmeaza divizia baltareti. Watcher, cu niste gume putin depasite de situatie, pana la jumatate in noroi. O pozitie grea din care nu a reusit sa iasa nici troliat, fiind nevoit sa abandoneze.

Altii au reusit sa treaca de balta, dar probleme tehnice i-au oprit din a termina traseul in timpul maxim stabilit de organizatori. Si nu e nici o placere sa ridici capota in timpul cursei, mesterind la masina in rasetele spectatorilor. Chit ca faci parte din numeroasa si apriga gasca numita „Kamikaze Offroad Club”.

Din ciclul „nu faceti asta acasa”, evitati sa accelerati prea tare cand va troliati. Puteti accelera usor pentru a nu pierde curent, dar daca exagerati, puteti rupe vreo planetara (respectiv la roata aflata in aer).

Sau chiar un cardan, cum a lasat domnul cu Jeep Grand Cherokee (o masina dealtfel destoinica, dar care a avut ghinionul sa beneficieze de un sofer cu talpa prea grea). Si e umilitor sa lasi piese in ravena, mai cu seama ca iesi troliat.

Ca sa intelegeti, balta asta nu doar ca era o balta extrem de namoloasa, dar asigura o pozitie de iesit in ravena cat se poate de precara. Varianta „da-i gaz si urca malul in tromba” era complet exclusa.

Asa ca usurel usurel, mai in troliu mai pe jos o iei pieptis la deal sa te legi de sufa salvatoare care asteapta cuminte sus.

Este randul unei masini din Republica Sovietica prietena si detinatoare de tezaur sa se faca de ras. Ce nu stiati, aceste masini or consuma ele 40 de litri la suta de kilometri, dar sunt pregatite pentru iarna siberiana – au soba pe motorina in masina. Fara potentiometru, ca in USSR nu exista acest concept. La ce folos, ca tot in balta a ramas.

Si, dupa dansul pe capota efectuat ata de sofer cat si de copilot, iese la soare troliata zdravan, prinsa de masinile organizatorilor.

Spectacolul continua cu un alt Jeep Grand Cherokee. Desi mult mai musculos decat tovarasa galbena si sovietica, si el a avut de tras in aceasta zona dificila din traseu.

Ma rog, masina mai putin, ca pe roti nu a mers prea mult. Copilotul in schimb a facut o mica sesiune de „gaseste ochetul ala afurisit sub linia de plutire”. Si unele masini chiar aveau pescajul mare.

Altele aveau insa probleme de echilibru. Acest inamic public, fotografiat mai sus in soare, se balacea acum in umbra si in pofida bunul simt gravitational.

[later edit] si o filmare cu rasturnarea:

Bonus, filmarea din masina. De apreciat tonusul bun al discutiiilor dintre sofer si copilot.

Intre timp, masinile rupte erau trase pe dreapta si facute sa mearga pana acasa. La umbra marelui Cherokee, un mecanic demonta de zor o planetara care blocase roata stanga fata.

Iar in traseu, un mic trenulet de masini trageau de zor un grabit (alintat GPS-cu de cunoscuti) care a intrat prea repede in traseu. Ca sa stiti, Open in Romania este echivalent cu Extrem in majoritatea tarilor unde se face offroad.

Reparatiile la Jeep Grand Cherokee continua, cu anvelopa cu profil Aligator pusa pe post de cric sub punte, pentru siguranta. Cand nu ai decat un ciocan, toate ti se par cuie.

Si ultimul baltaret, un Nissan Patrol Y60 cu modificari serioase (motor de 4,2 diesel cu turbina, roti pe 35” cu profil Simex si protectii Beadlock pentru a evita dejantarile, rollcage exterior, radiator suplimentar, caroserie taiata, bullbar cu dispozitiv anticrevasa, troliu data troliu spate, snorkel si inaltare serioase etc) intra cu nasul direct in traseu.

Si el ajunge la mila troliilor de pe masinile organizatorilor, in timp ce noaptea se lasa incet peste vale, facand traseul si orientarea extrem de dificile.

Si in final, iese si GPS-cu din ravena, troliat evident, dar in timp destul de scurt, reusind sa termine traseul incadrandu-se in termenul de 15 minute oferit de organizatori.

Ce aveti de invatat de la un astfel de eveniment:

– orice masina ai avea, se gaseste un traseu potrivit si pentru tine

– poti termina cu brio traseul daca iti cunosti bine limitele tale si ale masinii

– daca te oftici ca nu ai venit, mai sunt si alte evenimente similare, trebuie numai sa vrei sa scoti nasul din casa (erau multi oameni care au venit singuri in masina, unii neavand nici copilot macar, deci profitati de astfel de ocazii pentru o experienta misto, chiar daca nu vreti sa bagati mii de euro intr-un hobby nu tocmai ieftin)

– vino pregatit pentru vreme rea. Desi a fost soare, multi participanti au dardait de frig

– daca faci fotografii te poti murdari mai rau decat daca esti pilot in cursa. Nu aveam nimic fara namol pe mine cand am venit acasa (doua randuri de haine, rucsacul foto, obiectivele, abslut tot a fost naclait in noroi, mai ales ca am luat si o tranta in incercarea de a fi cat mai in miezul actiunii)

– fiind aproape de oamenii din breasla, poti afla multe lucruri noi, indiferent de nivelul de pregatire sau de experienta. De exemplu eu la acest eveniment am aflat un pont bun despre suportul ala foto, dar si despre cum imi pot pune niste stopuri suplimentare la pret bun la masina mea

– iti faci prieteni si nu ai decat de castigat din mersul la astfel de evenimente. Cum ziceam, nimic bun nu ti se poat eintampla acasa in weekend.

Mai multe poze si materiale video gasiti pe forumurile de profil si pe pagina de Facebook a evenimentului.