De data asta un extended weekend. Prima parte a traseului – Bucuresti – Braila – Iasi – Braila – Macin – Bucuresti, a doua parte Bucuresti – Drobeta – Jupanesti – Herculane si retur.

Primul weekend a fost presarat cu tot felul de bucate alese de Paste: pasca, sarmalute etc. La Iasi se fac sarmalute mici, invelite cu vita de vie, frunza de tei, frunza de stevie, frunza de podbal (un fel de planta de apa, cu frunze rotunde precum cele de tei), sau cu frunze de fasole. Din Iasi am plecat spre Braila, unde am facut doua incursiuni ornitologice (una la Lacu Sarat unde am fotografiat ciocintors, piciorong si alte cateva specii limicole; cea de-a doua in Macin unde am fotografiat sfrancioc, presura, ciocarlie de Baragan si pupaza).

Dupa un refill scurt la Bucuresti am plecat spre Mehedinti. De aceasta data a fost un weekend cu multa apa si multa distractie in neopren, atat in galeria activa Prosac – Ciocardie (din pestera Topolnita) cat si pe canionul Tasnei (pe care anul trecut in septembrie, gasca de la Media Direction a avut ghinionul de a-l parcurge uscat – sec – dar pe care noi acum l-am facut cu apa mult peste cotele normale). Apa a fost multa si in Topolnita, unde am avut si un semiaccident: Toni de la Timisoara si-a prins piciorul intre niste bolovani, sub un jet puternic de apa. Trei oameni nu tocmai firavi au tras de el sa il eliberam, pentru ca banana din spate (cu gura larga, pentru canioane) se umpluse de apa si efectiv il tragea inapoi in cascada. Pana la urma l-am eliberat, cu pretul pierderii ambilor botosei de neopren, si am continuat parcurgerea galeriei inundate fara Toni, care s-a intors la masini.

Am avut ocazia sa testam niste neoprene noi. Frati romani care aveti tangente cu sporturile acvatice: nu va luati neoprene longjohn, cele in doua piese ofera confort mult mai mare in ture lungi, atat confort termic cat si in utilizare.

Am terminat in forta tura cu un traseu offroad superb (si asta cu mici peripetii): Din Jupanesti-Ciresu am iesit pe ruta Marga – Malovat – Negresti – Dumbravita – Marmanu – si de aici inapoi in drumul european. Drumul a fost fabulos, cu ceva noroi, cu o intrare ratata pe un traseu, ceea ce nea facut sa bananaim prin padure pana am dat de o cariera de lignit la zi (nu stiam de ea, putem sa organizam ceva trial pe acolo). Oricum, tura e usoara daca nu a plouat de ceva vreme, dar daca trage trei zile de ploaie nu garantez ca mai poate fi parcursa fara M/T-uri (anvelope) si troliu.

Avantajul – totul se intampla la maxim 20 de km de Drobeta si e un drum asfaltat care intersecteaza ruta – deci in caz de interventii are acces facil.

Va doresc o saptamana buna, ca la mine a inceput in forta (adica nebuna).