Inapoi din weekend – Si totusi se incapataneaza sa stea acolo: Caprioare langa Bucuresti

20 de kilometri de Bucuresti. Intre o linie de tren si un sat, la doar 100 de metri de ultima casa, 15 domnite ma asteptau.

rszDSC08594crop_1200x800

Dupa o alergatura de cateva sute de metri am prins pozitia buna de pozat. Din pacate au rupt-o si cucoanele la fuga printre brazde, iar eu m-am recunoscut invins. As fi ramas acolo pentru alte cateva ore, si cum era duminica, tractoarele erau in fata birtului. Din pacate nu am reusit sa le surprind pe toate intr-un singur cadru, dar mergea o panorama 🙂

Fetelor care sunteti voi deosebite zilele astea si ma cititi voi printre alte chestii care este, va ofer acest martisor. Sa va fie de bine!

[Update: Comentariile cu aluzie la „caprioarele de pe centura” vor fi sterse fara aviz. Deja am sters doua. Nu va mai obositi.]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Daniel Opait said,

    8 martie 2013 @ 10:44 am

    Salut, ce ai fotografiat sunt capriori, nu caprioare:)
    Gasesti caprioare si mai aproape de Bucuresti, desi in iarna 2011-2012 au avut pierderi datorate zapezii mari si cainilor hoinari.

  2. Doru Panaitescu said,

    8 martie 2013 @ 11:04 am

    Daca te uiti cu atentie, primul este mascul, restul par femele. Stiu ca specia e numita caprior, dar apelativul popular este caprioara.

    Uite ce zice Dex:

    CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus). – Lat. capriola.

    dar si

    CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

    Inclin sa cred ca ambele sunt corecte. Si cum in poza am patru femele, ce-i drept, conduse de un mascul, dar care era primul care a rupt-o la fuga… 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu