De necrezut
Pe scurt, o poveste despre o patanie la care am asistat saptamana aceasta.
Se da un advertiser serios, cu produse premium. Se mai da o agentie media, la fel de serioasa. Prezentare de strategie. La care am fost invitat sa particip pentru bucatica de Internet inclusa in mixul de media. Toate bune si frumoase, dar…
Clientul vine cu niste executii creative de afara. Una din ele, de un gri absolut, de care clientul – tare mandru. La replica agentiei locale ca nu e cea mai potrivita alegere, clientul raspunde ca acea creatie a mers pe print si in alte tari, si ca ce daca e inchisa la culoare, logo-ul de pe macheta va elucida totul.
Agentia se invartoseaza si organzieaza un focus grup (pe banii ei, nu ai clientului) si vine cu raportul care dovedeste clar ca publicul din Romania are reactii de respeingere.
Clientul multumeste agentiei pentru atentionare si decide folosirea executiei gri, in pofida demonstratiei negru pe alb ca nu e cea mai buna alegere… Si eu care ma chinuiam sa le explic ce inseamna vizibilitate pe Internet la nivel de user si nu la nivel de vehicul, ce inseamna engagement media si folosirea transparentei forumurilor si blogurilor pentru un alt fel de comunicare. Muahaha.
Gabi Nistoran said,
13 martie 2008 @ 11:03 am
Poveste cu (paragraf de) final neasteptat 🙂
Alin said,
13 martie 2008 @ 11:48 am
Mie nu mi se pare deloc de necrezut. Iar „muhahaul” de final nu mi se pare o incheiere buna.
Morala care se poate desprinde din povestea ta e una simpla si buna de bagat la cap: daca nu ii educi/inveti atata vreme cat sunt mici atunci sa nu ai pretentii de la ei cand vor creste mari (ma refer la angajatii advertiserului). Oamenii aia reactioneaza foarte normal: nu au cunostiintele necesare si atunci fie o joaca „safe”, mergand pe mana a ceea ce s-a facut afara, fie o joaca „dumb”, pentru ca ei stiu mai bine. Sau, asta e tot ce stiu si ei.
Un sfat pentru agentii si pentru restul celor implicati in industria asta: vreti sa va vindeti serviciile? Atunci investiti unde trebuie si atunci cand trebuie. E simplu.
Doru Panaitescu said,
13 martie 2008 @ 12:15 pm
Ce voiam eu sa subliniez era altceva: nivelul de educare media in randul marketing managerilor este mai mic decat in randul oamenilor din industria de publicitate (cu exceptii notabile si de-o parte si de alta abaricadei).
Personal am lucrat si intr-o aprte si in alta, si constat ca oamenii buni de la client migraza in agentie. Si asta produce un dexechilibru pe piata, practic nu mai vorbim aceeasi limba.
Personajul de mai sus nu era roman, si era o persoana de decizie (la departamentul de marketing) intr-o compania marisoara. Si nici macar nu stia ce e ala focus grup (cercetare de marketing exploratorie de care te lovesti la orice curs de cercetari de marketing – se face in anul doi la facultatea de marketing). Si daca in fata unei evidente (in speta consumatorii produselor tale) dai in continuare dovada de obtuzitate si o tii pe a ta, riscand bugetul de comunicare al companei, hmm, este destul de trist.
Era foarte clar ca povestile mele cu CPM si indicatori de eficienta post-click erau deja UFO.
Imi place ca desprinzi o morala fara sa fii de fata la discutie, dar in fine, o sa iti raspund doar ca educatia este cel mai pagubos si mai cronofag demers in lucrul cu clientul. Nu ma deranjeaza sa fac asta, si o fac de ani de zile. Uneori insa constati ca 99% din efort este in zadar, si timpul meu din pacate este limitat.
Asa ca muahaha-ul meu ramane, fara suparare.
Alin said,
13 martie 2008 @ 12:30 pm
Doru, nu e nevoie sa fiu de fata la eveniment ca sa trag o concluzie vis’a vis de acesta. Si nu e nicio suparare, e doara o completare.
Sunt de acord cu tine ca educatia e demers pagubos dar numai daca incerci sa o faci atunci cand e prea tarziu in cadrul procesului. Ceea ce spuneam – si repet – este: angajatul respectiv o ajuns in acea pozitie dupa ce in prealabil o avut ceva ani buni de (macar) tangenta cu domeniul in care activeaza. In the early years, vorba englezului, atunci ar fi trebuit sa aiba parte de educatie. Educatia se face pentru a construi viitorul nu pentru a demola prezentul.
Nu ma refeream la tine in mod particular vis’a vis de educatie ci la actorii din piata in general.
Sper ca am fost mai clar acum.
Doru Panaitescu said,
13 martie 2008 @ 12:40 pm
Oka, sounds better.
Ne cunoastem? Imi place sa stau de vorba cu oameni care se recomanda.
Alin said,
13 martie 2008 @ 2:20 pm
cred ca ne-am intersectat de cateva ori acum cativa ani cand eu lucram in cadrul biroului local al unei firme germane producatoare de software de securitate iar dumneatale inca activai la Arbo.
googul said,
13 martie 2008 @ 4:32 pm
din pacate doru are dreptate. 90% dintre decidentii de mktg nu s-au intalnit niciodata cu setul de cunostinte necesare postului pe care-l ocupa. si da, acum ceva ani in urma s-a trecut de la ‘ridicarea’ agentiei de catre clienti (expati marea majoritate) la ‘ridicarea’ clientilor (romani in mare majoritate) de catre agentie.
un proces anevoios avand in vedere ca:
– posesia unui costum de firma,
– a unui ceas de 10,000 coco (in original, desi pe mana este un fals de 50e cumparat cu pretiozitate la vreo 300e de la un smenar),
– a unui Q7 alb sau echivalent,
– afisarea intr-o cafenea la dorobanti
– last but not least posesia unei carti de vizita care zice „mktg manager sau director” la o mare companie plus senzatia de cald si placut uscat pe care ti-o da faptul ca stapanesti un buget de sute, poate chiar cateva milioane de euro pe care se bat ca chiorii vreo 5 duzini de baieti cu scoala, MBAuri si abonamente la metrou.
Te face sa simti ca esti stapanul universului, ca tu poti invata orice pe oricine caci nu s-a nascut inca cel care iti poate dovedi ca ti-a scapat vreo lectie.
Si caii se impusca nu-i asa?