Luna aceasta am fost invitat la o conferință foarte interesantă, pentru că știți că una din preocupările mele pentru natură se leagă și de felul în care omenirea împacă varza, capra și eventual lupul când vine vorba de mediu, resurse și exploatarea lor.

Conferința Energy Transition se află la a treia ediție în România, abordând alinierea României la politica europeană de mediu, politicile companiilor în tranziția energetică, principalele avantaje ale schimbării și oportunitățile de business pe care le deschide, cu accent pe sectorul de energie eoliană.

Vreau să vă împărtășesc doar câteva idei cu care am plecat eu de la această conferință.

– energia regenerabilă este viitorul, iar energia eoliană poate asigura tranziția către un viitor cu emisii scăzute de carbon și oferă o variantă sustenabilă de producere a electricității. Un exemplu din regiune, edifictor aș zice: Polonia a inregistrat anul acesta pentru prima data o productie de energie electrica mai mare din centrale eoliene si parcuri fotovoltaice decât din cărbune. De ce nu am putea face asta și în România?
– pe termen lung, energia regenerabilă are cel mai mic cost al electricității. Capacitatea turbinelor eoliene terestre a crescut semnificativ din anii 90 încoace, de la 0,4-1 MW la 4-6 MW (iar cele pe mare au ajus si la 10 MW!), deci de 10 ori mai mult față de acum 20-25 de ani, iar costul de a produce energie eoliana a scăzut de la peste 2 milioane de euro/MW în anii 90 la sub un milion de euro per MW în 2018, iar tendința de scădere va face să vorbim de atingerea pragului psihologic de 0,5 milioane euro/MW, deci de 4-5 ori mai ieftin decât acum 25 de ani (sursa cifrelor: Bloomberg NEF).
– țările care vor fi primele în zona asta cu investiții și politici coerente vor avea numai de câștigat, indiferent că vorbim de inițiative de stat sau private. Din fericire, pe piața românească vorbim de jucători puternici cum este Enel, care are nu mai puțin de 8 parcuri eoliene. Cum ar fi ca România, pe lângă locul fruntaș pe care îl are la viteza de acces la Internet și exportul de ore de programare/software, să fie pe un loc bun și la energie regenerabilă?
– tranziția de la sectorul energetic tradițional, cu combustibili fosili, la cel modern, cu energii regenerabile, cu emisii de carbon reduse, nu mai pare un monstru așa de înspăimântător, într-un context corect de piață;

Da, așteptările Uniunii Europene, prin politicile sale din sectorul energiei, sunt ca până în 2030, energia regenerabilă să ajungă la 32% pondere din total energie consumată, la nivel comunitar. Am aflat asta din discursul deosebit de energic al moderatorului acestui eveniment, Giles Dickson, CEO WindEurope, un om strașnic, debordând de optimism, care impresionează prin energia cu care vorbește… chiar despre energie.

Mai mult, estimările experților sunt că în 2050, energia regenerabilă va inversa polii de putere, cărbunele scăzând la doar 10-15% de la peste 30 in prezent. (sursa cifrelor: Bloomberg NEF)

Am văzut apoi mai mulți vorbitori, inclusiv din sfera autorităților / politicieni. Am avut o supriză… plăcută. Un senator PSD și un deputat USR vorbind coerent și la subiect despre energie. Chiar nu mă așteptam, a fost o supriză plăcută…

Apoi am asistat la doua speech-uri care mi-au placut, primul fiind al Claudiei Brânduș, presedinte RWEA, respectiv al lui Aristotelis Chantavas, Head of Europe Area Enel Green Power.

Evident, ca un adevărat ambasador al frumuseților naturale și mai ales al biodiversității, am fost cârcotaș până la capăt și l-am întrebat cum e cu impactul unui parc de eoliene asupra biodiversității pe directorul general Enel Green Power Romania, Florin Gheorghiu.

Unul din avantajele mersului la astfel de conferințe este că ai ocazia de a vorbi “pe șleau”, ceea ce în comunicarea de afaceri nu prea se mai întâmplă, în special când comunicarea e în scris. Astfel, “l-am tras de limbă” pe Florin și mi-a mărturisit că știe că există o mică incidență a păsărilor lovite de palele turbinelor, dar că e nesemnificativă, sub media incidentelor raportate în parcuri similare din alte țări. Intrând în detalii, mi-a zis că turbinele sunt prevăzute cu lumini cu design special, pentru a nu induce în eroare stolurile de păsări migratoare care folosesc, printre altele, navigația stelară pentru orientare.

De asemenea, am cerut un raport de monitorizare a impactului asupra faunei locale (in special pentru pasari și lilieci) și am aflat că în parcurile eoliene Enel Green Power se efectuează monitorizarea florei și faunei, pe baze științifice, cu aparatură adecvată și în puncte de monitorizare special alese, pentru speciile țintă (de exemplu pentru lilieci), cu firme specializate.

Rapoartele monitorizării indică faptul că nu se impun restricții pentru parcurile eoliene Enel Green Power, cu privire la impactul pe care acestea le au asupra florei și faunei.
Suplimentar, în ton cu bunele practici la nivel internațional, Enel Green Power a instalat, în afara unuia din parcurile sale eoliene, platforme de hrănire pentru păsări răpitoare, pentru a le ține departe de zona palelor turbinelor. Acest lucru este extrem de benefic pentru păsările aflate în migrație primăvara și toamna.

Până una alta, impactul turbinelor eoliene este mic, dacă e comparat cu cel al releelor de GSM/comunicații sau… pisicilor. În SUA, de pildă, o serie de cercetări (cu date adunate din peste 100 de studii comparative) arată că pisicile sunt responsabile pentru … 3,7 miliarde de păsări ucise, în vreme ce turbinele eoliene sunt undeva la 368.000 păsări ucise anual (sursa aici).

Da, cifra nu e mică, e departe de a fi zero, dar… gândiți-vă ca energia trebuie produsă cumva, iar industria cărbunelui sau hidrocentralele afectează și ele serios echilibrele naturale și viața sălbatică.

La prânz, am luat o mică pauză și am ieșit afară pentru a mă uita și la… mașinile electrice aduse de diverșele companii participanțe la conferință.

Așa am aflat că în unele țări, deja se experimentează folosirea mașinilor electrice care sunt în stațiile de încărcare pentru a echilibra sistemul energetic național. Momentan, mai multe teste sunt efectuate în UK si Italia, detalii despre asta găsiți aici.

Revenind la problemele industriei energetice de la noi, cred că nu greșesc dacă afirm că România are o șansă istorică de a produce energie “verde” și a contribui la o creștere economică sănătoasă în context regional, energia produsă în regim privat de centralele eoliene și parcurile cu celule fotovoltaice putând redresa o economie zdruncinată de abuzurile din politică și corupția aferentă.

Sunt optimist? Nu știu dacă ar trebui să folosesc cuvântul optimist sau mai degrabă utopic, dar am de gând să stau cu ochii pe acest sector în următorii ani.