Inapoi din weekend – Fotografia de natura fara sa te dai jos din masina
Pentru ca in ultimele doua saptamani am fost mai mult plecat pe coclauri decat prin oras, activitatea mea pe blog/twitter etc a suferit. Vin acum cu doua instantanee ca sa mai indrept nitel lucrurile. Din episodul de azi: clasicul popandau (pe care l-am mai prezentat pe blog). In versiunea de primavara (cu grau pe fundal) si bonus un mic tutorial despre fotografierea DIN masina.
Pont:
Cand vezi un animal salbatic (departe sau aproape de masina), infrange-ti teama ca nu il poti poza bine de acolo si reprima-ti dorinta de a o zbughi din masina si de a o lua la fuga dupa el. Multe animale si pasari fug la auzul portierei deschise, dar aproape toate fac echivalenta intre silueta si pericol. Multi din marii fotografi ai lumii folosesc adapostul masinii (si nu e neaparata nevoie de o super masina de teren) pentru a se apropia mai mult decat distanta de siguranta a unei specii sperioase. Masinile sunt deja un element cotidian in viata multor animale si pasari. Folositi acest lucru pentru
Inca un argument pro care tine si de siguranta voastra (mai ales in cazul speciilor cu potential periculos: serpi, mistreti, carnivore mari (si chiar mici – dihori, nevastuici etc): fotografiind din masina reduceti expunerea la alte pericole. In situatii extreme va puteti da jos pentru a risca o poza si mai de aproape (dar numai daca stiti ce faceti).
Bine bine, dar cum va apropiati? Cativa pasi (neaparat in ordinea asta):
1. Tineti la indemana aparatul in masina (preferabil inca de cand va suiti in masina – eu tin aparatul legat de una din tetiere pentru siguranta in caz de frane bruste pe drum). Nu va mai zic sa fie cu baterie, card, parasolar etc.
2. La primul contact vizual cu animalul franati usor, luati aparatul si deschideti-l. Uitati-va la pozitia soarelui (daca e zi cu soare) si setati balansul de alb (daca nu sunteti sigur folositi AWB, cu riscurile de rigoare). Tot acum, pliati oglinzile (dandu-le peste cap). Daca sunteti inca pe carosabil sau pe un drum circulat, scoateti pe cat posibil vehiculul din zona circulata, eventual rugati un pasager sa va atentioneze de alte pericole cauzate de trafic. Un amanunt important: chiar daca e mai putin pericloasa decat silueta, o masina din care se itesc mai multe capete e un potential la fel de periculos. Tineti toate geamurile inchise cu exceptia celui de unde se fac fotografiile. Optional purtati o cagula de camuflaj – face minuni la pasari sperioase (sorecari, ereti, acvile, starci, egrete etc)
3. Cu ochii pe animal, sa nu il scapati din ochi, evaluati culoarea sa fata de fundal. Daca fondul e mai inchis (egrete, berze, pelicani, lebede etc), subexpuneti dupa caz. Daca animalul e mai inchis (cormoran, acvila etc) supraexpuneti dupa caz. Daca animalul e camufleaza perfect in peisaj, lasati expunerea la 0. Daca nu stiti sa expuneti sau sa supraexpuneti, folositi AUTO, dar nu va mai mirati daca poza nu va iesi corect expusa pe animal.
4. Apropiati-va incet cu masina (fara sa va dati jos), intr-un ocol cat mai larg care sa obisnuiasca jivina cu prezenta masinii acolo (daca e posibil) in asa fel incat sa va apropiati din dreapta animalului la 45 de grade. In acest fel veti avea un camp bun de fotografiere (geamul din stanga fata), iar incepand cu pozitia a doua a masinii (din centru jos spre drepata pana la pozitia de langa animal) veti avea umbre din lateral. Vezi schita (scuze de culori si aspect, e desenata in Paint la ora 2 dimineata, fiti blanzi, e important sa intelegeti principiul de apropiere in functie de directia soarelui).
5. Fotografiati o rafala de la distanta pentru a imortaliza (just in case), apoi scurtati distanta de fotografiere pana la limita focusului. Dupa ce v-ati apropiat in locul pe care vi-l doreati, opriti motorul (cu geamul deschis pe jumatate) si sprijiniti teleobiectivul de geam. Verificati dupa primele doua trei cadre incadrarea, focusul si expunerea. Dupa caz mai faceti mici reglaje si continuati fotografierea. E util sa faceti mici pauze, animalele pot face mici miscari si puteti obtine instantanee spetaculoase. Daca soarele este prea puternic, puteti folosi un blitz pentru fill flash. Indiferent ce vreti sa fotografiati, nu fotografiati cu soarele in fata (decat daca vreti sa obtineti anumite efecte = halou etc). Uneori e posibil ca animalele sa se obisnuiasca atat de mult cu prezenta masinii, incat sa va intoarca spatele. Profitati de aceste scurte momente pentru a va apropia sau pentru a face miscari bruste ale masinii sau zgomote in habitaclu. Optional: puteti folosi un cap de trepied care se poate prinde de geamul masinii. Eu am achizitionat unul (Manfrotto pentru cunoscatori) de la F64 Studio si sunt incantat de el. Mai gasiti si pe net, mi-e lene sa va pun linkuri. 😛
6. Cu putin noroc, veti obtine cadre precum cele de mai jos.
si preferata mea:
Barbu said,
7 aprilie 2010 @ 12:56 am
Ești… era să zic „nebun”, dar e firav pragul dintre nebunie și geniu. Matale știi să te ții pe partea bună 🙂
r: de acord cu nebun, exagerezi cu geniu. Astept noul 700 cu infrigurare, vreau senzor nou si crispness de 7D, cer prea mult pentru 2010? 🙂 – si sa vezi apoi detalii :))))
Tweets that mention Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Inapoi din weekend – Fotografia de natura fara sa te dai jos din masina -- Topsy.com said,
7 aprilie 2010 @ 1:17 am
[…] This post was mentioned on Twitter by VictorCaras, Doru Panaitescu. Doru Panaitescu said: util: cum sa fotografiezi "wildlife" fara sa te dai jos din masina http://bit.ly/c3F9AZ (pls RT) […]
Eros said,
7 aprilie 2010 @ 9:07 am
Multzam pentru sfaturi, om bun! Sper s-ajung sa le si aplic, vreodata 🙂
R.R said,
7 aprilie 2010 @ 9:55 am
Apai numa cand merg cu matale pe coclauri vaz animale. Cand merg cu altii (oameni) n’am deloc noroc. Si am ajuns si pe la 2000 …
Sambata asta am vazut uliul, plana asa frumos cu colegul sau de prada, dar sa vezi, nu aveam camera la mine.
r: si la 2000 sunt animale si pasari daca stii unde sa te uiti. Uliul era probabil sorecar, e specie comuna. Eu pe 100 de kilometri de autostrada vad 5-10 bucati sau chiar mai mult 🙂
Zdeto said,
7 aprilie 2010 @ 10:18 am
Interesant! 🙂
Vorba lui Eros, sper sa apuc sa aplic sfaturile astea vreodata… 😉
r: spre deosebire de Eros, pentru tine mai am o etapa – preliminara – din ciclul „da’ joaca odata la loto”:
„ia-ti si tu un tele” :))))))))
R.R said,
7 aprilie 2010 @ 11:17 am
Pai tot joc la loto da nimic … corect ar fi sa imi iau DSLR da nah …. loto asta …
Barbu said,
7 aprilie 2010 @ 2:03 pm
Off-topic: poate găsești un sistem care să permită imbricarea reply-urilor. Tu poți răspunde prin editarea comentariului, dar mai departe…
On topic: am câteva sute de cadre trase (de test) cu un 7D la un event Renault; nu-i „crisp” deloc, cel puțin nu există absolut nicio motivație pentru afișarea pe ecran sau proiector HD. Chiar și o cameră de 6Mpx se va vedea absolut la fel. Avantajul 7D-ului vine de la focusul al dracu’ de inteligent (o problemă pentru Canon, dar la Sony/Minolta inexistentă) și rafala incredibilă, cel puțin până la un corp pro. Cum tu tragi JPEG, A700 n-are probleme și poa’ să facă aproape non-stop poze până se umple cardul; cel puțin cu un card CompactFlash rapid.
Unde ai vedea totuși diferența: la print minim 20×30, dar și acolo numai în condiții bune. Mai sigur pe o imprimantă A3. Vine și întrebarea: câte poze arăți matale pe A3?
Și încă ceva, legat de crispness: când pozezi atât de aproape profunzimea de câmp (zona de focus) e foarte mică, și clar f/5.6 la 400mm d’abia ajunge să se vadă nasul clar. Știu, e contraintuitiv acu’ că ai un obiectiv mai luminos decât reflexul, dar…
Un 7D te-ar ajuta poate numa’ dacă tragi mult la ISO1600 sau peste. Cred că știi pe cineva cu un 5DmkII și 100-400; probează-l, la calitatea imaginii e peste 7D. Evident, vede calitatea numai cine poate să se apropie așa mult; altfel full-frame nu te ajută la wildlife.
r: offtopic – mi-e lene sa surubaresc. las-o ca mergei si asa 🙂
ontopic: nu e chiar asa: ma uitam pe linkul pe care mi l-ai dat (de pe dpreview) si nu am avut niciodata poze atat de crisp. e drept ca ale mele nu-s prelucrate deloc, am vazut diferenta intre ce am selectat eu pentru albumul „Pesteri din Romania” si ce a iesit pe tipar. Mult mai bine dupa procesarea preprint. Tot ce arat eu aici e brut brut, doar crop. De exemplu la poza a doua daca aveam senzor mai mare, imi permitea sa tin focala mai mica si astfel sa am mai multa lumina.
Iar ISO la alpha700 e un issue dupa 400. De asta zic ca astept cu infrigurare noul model, poate reuseste sa rezolve problemele de ISO sa pot castiga si eu cateva stopuri.
Daca stiu ca pot folosi ISO mare atunci am si timpi mult mai scurti, ceea ce imi va permite sa fac bracketing de focala, adica sa trag prima cu 5,6 iar apoi sa ma duc la 8 sau chiar mai mult daca ma ajuta timpii buni si stabilizarea.
Evident ca apropierea de subiect bate orice functie a aparatului, oricare ar fi acela – si oricum adrenalina e sa te apropii cu masina, nu cu momeala, camuflat in cort si cu mancarea pusa de cu seara pe gard. Prefer sa imi stea inima cand pasarea tresare la fiecare miscare de-a mea, nu se compara. Altfel ma faceam fotograf de studio si pozam porumbei.
Barbu said,
7 aprilie 2010 @ 2:04 pm
P.S. corecție/lămurire: „nu există motivație” trebuie citit ca „nu există diferență față de camere cu rezoluție mai mică”.
Barbu said,
7 aprilie 2010 @ 3:14 pm
ISO: cu A550 e cam tot ce se poate acum. Nu te păcăli că un corp mai nou o să dea semnificativ mai bine; chiar și față de cel mai puțin zgomotos 🙂 de la Nikon, diferența este sub un stop. Altfel spus, la noise ai aproximativ Nikon D90 = Canon 7D = Sony A550; foarte puțin în urmă ar fi Pentax Kx și Olympus E30/E620.
P.S.: am schimbat patru camere până acum, și m-am jucat cu ZECI de modele; diferențe majore vin după ani buni, probabil cam odată la minim trei ani. Dacă iei o cameră mai nouă decât alta cu diferență doar de doi ani, diferența va fi doar măsurabilă dar nicidecum sesizabilă.
Full-frame te-ar obliga la obiective mai lungi, nu mai wide. La 400mm cu camera crop îți permiți să faci „portret” popândăului; cu un full-frame ai prinde tot corpul și încă ceva iarbă, trebuind să te apropii cu 50% mai mult 😀
Despre „crisp”: presupunând că ai un timp de expunere suficient de scurt, lumină favorabilă, profunzime suficientă și obiectiv bun, imaginile direct din cameră vor fi mereu sub cele posibile din prelucrarea RAW. Există tone de inconveniențe (spațiu mult, rafală limitată) dar avantajele sunt zdrobitoare; există încă un puritanism al celor care consideră prelucrările primare drept… trucaje, nevăzând că de fapt camera face propriile procesări dar, din considerente practice, semnificativ limitate. Acu’ că a ieșit soarele și finally pot să-mi mișc și eu fundu’ din casă fără să mă topesc ca o mironosiță, poate ieșim nițel fie și numa’ la pozat de guguștiuci și pot să-ți arăt (inclusiv cu materialu’ clientului, folosind camerele tale) cam ce pierzi. Nu-i vorba nici măcar de a adăuga un fir de iarbă; este doar „saltul” de la procesarea limitată in-camera față de RAW.
Pentru balanță trebuie să menționez și dezavantaje:
1) Spațiu ocupat, atât pe carduri cât și la soluția ta de stocare (hard or whatever). Se amplifică pentru back-up; trebuie să amintesc tuturor că hardurile CRAPĂ, și nu-i vorba de noroc ci de timp și statistică.
2) Rafala se reduce semnificativ, și te vei întâlni des cu momente în care aștepți după cameră.
3) Imaginea în format incomod; necesită obligatoriu măcar o conversie cu softul de bază de la producător, sau ești obligat să tragi RAW+JPEG (geea ce agravează atât problema stocării cât și rafala).
r: de a550 nu sunt f incantat. are culori oribile fata de a700 pe aceleasi reseturi si are o problema clara la viewfinder, pozeaza mai sus decat vizeaza.
de acord cu instructajul raw, dar ce fac cu procesarea? nu am timp de asa ceva. chiar nu am. si asistent de prosprocesare chiar nu vreau sa angajez.
Marius Deak said,
7 aprilie 2010 @ 3:56 pm
mare artist panaitescu asta.
pregatesc bugetul si astept cu mare interes albumul de poze + povestile asociate.
gg!
r: sa fie. care buget? depsre ce vorbim? 🙂
Barbu said,
11 aprilie 2010 @ 9:44 pm
Ete, am ieșit și eu până în spatele blocului; din păcate fără tele (îl am împrumutat) și au ieșit următoarele:
http://www.flickr.com/photos/bomath/4511451469/ (crop destul de puternic din motive de tele, procesare două minute)
…dar așa arăta cum a făcut-o camera: http://www.flickr.com/photos/bomath/4512104058/
Full-size: http://farm5.static.flickr.com/4007/4511451469_794c890481_o.jpg
Se apropie sezonul de avioane, așa că tre’ să mă scotocesc cumva după 100-400.
r: e singurul cadru mai acatarii? e o femela de rata mare (specie comuna in .ro, se vede masculul pe fundal). incearca sa fotografiezi mai de la nivelul pasarii si evita bordura aia urata de beton la incadrare.
Barbu said,
12 aprilie 2010 @ 9:22 am
Eram trântit pe jos deja, cu blugi (ponosiți, e drept) de mers în parc. Nu mă așteptam să dau peste o rață așa nesperioasă, și în orașul lui Videanu 😉 nici nu mă gândesc să evit bordurile.
Alternativa de încadrare era peste iarba din dreapta pozei, văzându-i-se doar capul și gâtul; cu tele ar fi mers, dar cu „kitul” deja aveam prea puțină „pasăre” în cadru.
r: daca e facuta cu kitul ai respectul meu. Oricum, se poate si mai aproape decat trantit. Se cheama tarash :), eventual grapish.
Vizita de vineri - Mădălin Durcă said,
16 aprilie 2010 @ 4:37 pm
[…] am primit vizita lui “Her Panaitescu”, un mare trainer in marketing-ul online si cel mai mare strateg si pasionat in pozatul rozatoarelor de camp. Atat de pasionat incat isi va vopsi masina in culori […]
Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Inapoi din weekend: Cu lic cu mare said,
15 aprilie 2011 @ 1:03 am
[…] e o tura tipica de fotografiere din masina. Cum va povesteam si cu alta ocazie, masina e cea mai buna ascunzatoare, in plus iti permite sa inventariezi rapid multe specii de-a […]