Invitație la călătorie: În goana mea după specii…

…am uitat să vă spun că, o dată la câțiva pași, îmi trag sufletul și imortalizez locurile, respectiv habitatele unde imi plimb făptura întru surprinderea animalelor. Vă povestesc despre asta pe blog destul de rar pentru ca nu ma consider un fotograf bun de peisaj. Dar trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, uneori îmi doresc să rămân acolo, pentru ca sunt invidios pe acele animăluțe care văd asemenea peisaje…


[subsemnatul, cu ochii după vulturi suri (Gyps fulvus), o specie care reușește să prospere aici, în stâncăriile din Spania. Vedere din canionul Syurana, în apropiere de Barcelona]

O sa fac asadar un periplu prin diversitatea habitatelor prin care trebuie să călătorești pentru a ajunge la speciile pe care le tot vedeți la mine in fotografii. Este, dacă vreți, și o “rafuială” personală pe care o am de ceva timp cu multi prieteni de-ai mei, montaniarzi, care considera ca doar la munte este frumos. Nimic mai fals. Muntele are fumusetea lui, firește, dar haideti sa facem împreună un exercitiu. Alegeți-vă trei din cele mai expresive peisaje cu habitate pentru diverse specii după care am colindat. Veți avea supriza să vedeți că nu cele de la munte vor fi in top…

Iată, de pildă, acest habitat costier, cu pădure seculară de pin-umbrelă (Pinus pinea), unde am umblat după o borscuță endemică în peninsula Corint, Grecia: Pelophylax epeiroticus.

Habitatele stâncoase joase sunt de câțiva ani preferatele mele pentru că, ați ghicit, mustesc de herpetofaună. Aici, de pildă, printre granitele monolitice din Delta Ropotamo, prima specie frumoasă cu care m-am intersectat a fost Pseudopus apodus, cea mai lungă șopârlă europeană.

Ne mutăm și la altitudine, ca nu am nimic cu munții, mai ales cu ai noștri. Peisaj din Ciucaș, din platoul alpin, unde am găsit primii mei tritoni de munte, poate și cei mai aspectuoși din punct de vedere cromatic (Ichthyosaura alpestris).

Și dacă vorbim de ai noștri, și cei de peste Prut tot românești sunt. Aici, lângă Orhei, râul Răut a săpat în timp acești pereți de canara (vale cu talveg lat și cu pereți adesea calcaroși, sarmatici), unde mișună șarpele rău (Dolicophis caspius).

Altă canara, alte stânci, alte răpitoare. Oare ce o fi zicând în sinea ei cea mai mare pasăre de noapte europeană, buha (Bubo bubo) văzându-și casa de pe celalalt perete al canionului? Vedere din canionul Rusenski Lom, în apropiere de Ruse, Bulgaria.

Ne întoarcem la munții patriei. Pe această vale bolovănoasă din masivul Buila Vanturarita am găsit prima mea șopârlă de munte, Zootoca vivipara, o specie ce poate viețui chiar la peste 2000 de metri altitudine.

Alternăm cu un alt habitat interesant, stejărișul de coastă. Undeva în apropiere de Sozopol, aceste stânci de granit sunt casa unui colubrid veninos pe care încă nu l-am dibuit: Malpolon insignitus, un șarpe veninos de mari dimensiuni care a reușit să mă păcălească o dată în tufe. Sper să nu-i mai meargă a doua oară, să vi-l pot prezenta cu un portret frumos, de aproape.

Fac ce fac și mă întorc la Buila. Nisipul din albie si pietrele mari, rotunjite de apele involburate din canionul Cheii din Buila nu dau doar naștere acestui peisaj frumos, ci îți permit să găsești numeroasele urme lăsate de cîrdurile de cerbi carpatini (Cervus elaphe) venite să se adape din apa limpede a râului.

Și mai rămânem puțin tot la munte, tot în Buila, pentru că cele trei mogâldețe din fotografia precedentă sunt celebrele Stoguri (denumire locală pentru clăi de fîn) unde puteți vedea aproape în fiecare dimineață capre negre (Rupicapra rupicapra).

Trecem munții și ajungem și in sectoare de chei. Dar nu Cheile Vârghișului (din județul Harghita) ce se ițesc pe funda vreau eu să vi le arât de fapt, ci habitatul perfect pentru broasca roșie de munte (Rana temporaria).

Carpații își păstrează bine secretele, dar nu și dacă îi cutreieri în lung și-n lat. Aici, pe această vale înghețată din Podișul Mehedinți, județul Gorj, salamandrele (Salamandra salamandra) deja simțeau adierea primăverii, sfidând gheața încă prezentă pe micul râu debitor din peștera de versant de mai sus.

Geața conferă un pitoresc deosebit sectoarelor de chei joase. Tot in Mehedinți, hoinărind prin Cheile Sfodea, am zărit cu coada ochiului frumoasa si neobosita mierlă de apă (Cinclus cinclus), care plonjează pe sub crusta de gheață de la mal în căutare de nevetebrate.

Ne mutăm mai la sud, să admirăm măreția unui vulcan activ, Etna. La apus, acesta poate fi fundalul perfect pentru un cadru cu silueta unui vânturel mic (Falco neumanni).

Întorcandu-ne pe continent, Balcanii ne dezvaluie un alt loc frumos: raul Țonevo a săpat in calcarele albe celebrele cheiChudnite Skali, unde mișună în voie gușterii vărgați (Lacerta trilineata).

Dar să nu uităm de atotprezenții gușteri (Lacerta viridis), unii din ei admirând în fiecare dimineață, în timp ce se soresc, frumoasele unduiri ale malurilor ce formeaza lacul Zăton, o polie carstică spectaculoasă, cu debit fluctuant, in apropiere de Baia de Aramă.

Tot la soare stau și gușterii vestici (Lacerta bilineata), de pildă cei din canionul Pantalica din Sicilia, o ciudata zonă de chei împodobită cu peste 5000 de găuri rectangulare săpate de calugări in perioada bizantină.

Puțin mai la est, tot în insule, ferigile uscate, iarba uscată, arbuștii pitici și stîncile se amestecă intr-un vălmășag de culori ce se revarsă cu vedere spre Marea Egee. Samothraki este insula muntoasă unde am fotografiat poate cel mai frumos colorat șarpe european, Platyceps najadum.

Tot aici, pe insula Samothraki, puteți vedea schimbări de peisaj din zece în zece pași. După doar zece alți pași o testoasă dobrogeană de uscat (Testudo graeca) mi-a tăiat calea, plimbându-se nestingherită prin subarboretul mediteraneean.

Dar când zicem pădure, pădure este. La noi în Carpați, puteți opri în masivul Parâng, unde, aproape de Obârșia Lotrului, m-am apropiat cel mai mult de frumoasele și galbenele forfecuțe (Loxia curvirostra)

Mai la vest de Parând, nu ratați Izbucul Cernei, între Retezat si Mehedinți. Aici, pe lângă aceste ape înspumate primăvara, se întinde cât vezi cu ochii târâmul viperei cu corn (Vipera ammodytes ammodytes)

Cum ziceam, habitatele joase pot ofeir peijase spectaculoase. Aici, in stâncile de la Tylenovo, Bulgaria, cel mai frumos cormoran din fauna Europei, cormoranul moțat (Phalacrocorax aristotelis) cuibărește colonial în acest peisaj calcaros sarmatic mustind de galbenul lichenilor.

Închei această înviytație la călătorie prin Europa cu cel mai mare defileu european: Cazanele Dunării, locul unde lăstunii de stâncă (Ptyonoprogne rupestris) survolează Ciucarul Mare în căutare de insecte, zborul lor neobosit putând fi explicat și prin faptul că, în anii buni, scot și două rânduri de pui.

Să călătoriți bine și să vedeți tot!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Lumi said,

    12 mai 2017 @ 10:36 am

    Mai mai ca aleg 2-3 poze si le imprim mari sa le agat in birou. Am voie?

  2. doru said,

    12 mai 2017 @ 6:37 pm

    Sigur, cu conditia sa imi spui care sunt, sa iti trimit originalele. Astea sunt versiunea pentru web…

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu