Mi-e dor de Delta Dunarii
De praful care se pune pe obiectiv. De tantarii care s epun peste tot. De stropii care dau atacul la trusa foto. De vantul care usuca limba, buze, ochi, orice. De apusurile alea cu soare rosu peste salcii. Si, cel mai important, de minutele bune de taras spre cele mai bune locuri de fotografiat.
Si cateva din lighioanele inaripate ale Deltei, asa cum le-am surprins acum niste ani…
Alex said,
4 iunie 2011 @ 9:52 am
Sunt cap de lista la dorul de Delta…si am concediu de abia in septembrie:(. In alta ordine de idei, spitalul ala de care vorbeam noi de ceva veme, din Sulina, e tot inchis, asa ca vigilenta maxima.