Pelicanii din Herăstrău, “salvați” de autorități

Săptămâna trecută am avut o semnalare faunistică interesantă pentru parcul Herăstrău în condiții de iarnă. Trei pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) au fost văzuți pe raza celui mai mare parc bucureștean de mai multe persoane. Știrea, aici.

Deși iarna mai avem semnalări de specii care rateaza migrația (berze, cocori etc), in acest caz autoritațile au decis că păsările sunt în pericol și, după mai multe încercări (utilizând plase pescărești) au reușit să captureze două din ele, care sunt acum la un centru de reabilitare de faună (cu intentia de a elibera pasarile la primăvară, când se încălzește afară). Celalalt pelican este încă liber și sper să rămână așa, pentru că, în opinia mea, pelicanii comuni pot îndura o iarnă mai blândă, pot migra și mai la sud (de pildă spre Dunăre sau spre Rusenski Lom, la sud de Dunăre) sau, dacă vremea se înrăutățește, fac oricum parte din lanțul trofic și vor sfârși mâncați de vulpi, codalbi, alte păsări răpitoare sau alți necrofagi cu pene sau păr.

Deși nu contest profesionalismul celor ce le au in grijă acum, se ridică cel puțin trei întrebări:

– Cine a decis că acești pelicani sunt in pericol? O sumedenie de păsări acvatice (inclusiv specii traditional migratoare) rezistă peste iarnă.
– Cine are competența de dispune recoltarea de animale sălbatice din mediul urban pentru a fi îngrijite și salvate în lipsa unui pericol iminent? Politia locală? Primăria? Garda de Mediu, Administratia Parcurilor? Practic, fiecare din noi are putere sa o facă, e oare asta calea?
– Cine va fi responsabil daca acești pelicani nu vor mai supraviețui (până la primăvară sau până la următoarea migrație datorită faptului că nu vor mai putea zbura, in captivitate fiind)?

Episodul este departe de a fi singular. Toti se inghesuie să salveze păsări care vin la noi si folosesc lacurile si parcurile din localitati, asa că e firesc sa apară, pentru oameni mai putin informati/educati, drept aparitii neobisnuite. In realitate nu este deloc asa, păsările sălbatice au areale largi de hoinăreală iarna și nu excludem apariția altor păsări “neobisnuite” pentru spațiile verzi și luciurile de apă din zonele antropice.

Personal, consider că această “salvare” a pelicanilor comuni din Herăstrău este o gafă a autorităților române, cauzată în primul rând de vidul legislativ, de vidul de competențe în domeniul naturalisticii și de neînțelegerea mecanismelor complexe ale echilibrului natural care duc la aceste apariții mai puțin obișnuite.

Reamintesc tuturor că pelicanii comuni (Pelecanus onocrotalus) sunt păsări de talie mare, cu anvergura aripilor de peste 3 metri, care se hrănesc în mod obișnuit cu pește. Pelicanii comuni sunt o specie migratoare care pleacă spre sud in octombrie și revin la locurile de cuibărit în martie-aprilie, ei fiind o specie care viețuiește în colonii de sute de exemplare.

Chiar daca această apariție nu este uzuală, nu este una neobișnuită. Păsările acvatice de talie mare pot zbura și iarna pe distanțe remarcabile (peste 100 kilometri pe zi), ceea ce face ca găsirea unor lacuri neînghețate, bogate în pește, să nu fie o mare problemă. La noi în țară sunt două specii de pelicani, ce-a de-a doua fiind pelicanul creț (Pelecanus crispus), care rămâne inclusiv iarna la noi, de-a lungul Dunării și pe lacurile rămase neînghețate din Câmpia Română, hoinărind de la un lac la altul până la venirea primăverii. În imaginea de mai jos, un subadult de pelican creț.

Da, de această dată iau poziție și spun că episodul capturării acestor pelicani este, dacă nu o gafă a autorităților, o acțiune de salvare cel puțin chestionabilă. Sper ca atât publicul larg dar și reprezentanții Poliției, Primăriei etc să dea pe viitor mai multă atenție detaliilor legate de astfel de acțiuni heirupiste și nefundamentate/validate de opinia experților în branșă (SOR/Milvus/Visul Luanei etc), riscând altfel să pună mai rău în pericol integritatea sau chiar viața animalelor sălbatice prin salvări/capturări nejustificate. Aceste acțiuni (cpaturarea cu plase, extragerea de pe un culoar de migrație în condiții de iarnă grea, ținerea lor în captivitate) pot stresa suplimentar păsările și le pot priva de condiția firească de a se descurca singure, chiar și pe vreme nefavorabilă, dar în deplină libertate, așa cum e firesc.

Puteți comenta aici (sau pe Facebook, unde am publicat întâi acest text), cu condiția să fiți decenți, indiferent de partea cărei tabere ați fi.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu