Redescopera Romania: Cucuveaua – rusinea si dezamagirea Deltei

[Atentie, post lung cu multe poze, dar mai pe final] In sfarsit, puteti sa va frecati mainile, voi scrie de rau despre Delta Dunarii si voi veti citi cu nesat cum imi dau singur la temelie. Am revazut Delta dupa aproape un an de pauza pe care nu o pot “pardona” nicicum.

Miercuri, pe bac, promiteam celor din masina ca le voi arata copacul unde an de an regasesc o cucuvea. Aceeasi, maica-sa ori fiica-sa, nu importa. Aveam copacul meu si stiam unde o pot fotografia.

Fac acum o paranteza mai lunga: Nu ma consider un fotograf. Cu atat mai putin unul bun. Gresesc expuneri, gresesc incadrari, sunt mai mult tentat de imortalizarea aparitia jivinei decat de actul artistic de a exprima ceva pe senzor din gratia batlanului care isi etaleaza penele in fata barcii, la vederea unui ridicol maimutoi camuflat, dar tradat de zgomotul barcii.

Cu toate acestea, pasarile par a tine cu mine. Poate nu va vine sa credeti, dar multe specii sunt curioase si “stau” la poza pentru un “chistoc” de civilizatie:
– unele stau la panda, urmarindu-te cum treci (e stiut faptul ca o pasare mai degraba zboara daca opresti barca ori masina langa ea decat daca ii survolezi incet zona). Exemple: starcii galbeni, starcii de noapte, toate felinele si mustelidele, unele cervide etc
– altele se “minuneaza” de… muzica din barca. Testat pe minim 1000 de subiecti, albi si negri, juvenili si adulti, aprobat de Asociatia “Orelistilor” de avifauna. Exemple: cormoranii, egretele, dumbravencele.
– altele sunt de-a dreptul nesimtite si te urmaresc. De fapt te lasa sa le urmaresti, pentru ca zboara scurt, aterizand tot pe drum sau pe canal unde cred ca le e destul de clar ca vei ajunge in zona lor de siguranta in cateva secunde sau zeci de secunde. Exemple am nenumarate: codobaturile (campioanele breslei), pupezele, sfranciocii, presurile sure, chirele, maracinarii sau pietrarii.
– altele zboara la inceput, dar dupa doua trei apropieri devin curioase si reduc distanta limita de incredere pana esti tu multumit de raportul distanta pasare/distanta focala a aparatului din dotare (totusi nu va recomand sa folositi superangulare :D). Exemple: berzele, ciorile, pescarusii.

Cunoscand aceste tipare de comportament, daca mai ai si un barcagiu care se poate face trup si suflet cu fotograful pasarolog spanzurat de prova barcii, reusesti niste cadre bune. Barca, barcagiul, aparatul de fotografiat, tenacitatea si canalul ingust contribuie la urcusul Deltei pe podiumul rezervat celor mai bune locuri de fotografiat pasari si alte jivine.

Delta Dunarii e un loc uitat de lume, de civilizatie, de progres, care a mancat paradoxuri pe paine, stropite cu un vin taninos, de sezon. Pamanturi tinere, dar pasari ancestrale. Locuri frumoase, dar nevalorificate. Oameni aspri, cu un miez de bunatate greu de descris in cuvinte, totusi greu de descoperit.

Delta Dunarii este o fata incapatanata. Si de asta ma dezamageste. Se incapataneaza sa isi tina aproape pasarile, sa ascunda pisicile salbatice in salciile putrede, sa ocroteasca mistretii care fac carari in stuf, sa indese salu dupa stiuca si somn dupa biban in vintirele lipovenilor fara sa dea semne de ruptura de stoc.

Inchid paranteza si revin la povestea cu dezamagirea mea legat de Delta. Cu imaginea cucuvelei in gand, am plecat incet de la Ilgani spre Partizani, sperand sa o gasesc acolo. Am zarit din departare cel putin cinci cioate trasnite pe care cucuvelele adora sa pandeasca rodentiile (jargon folosit de zoologi pentru mamiferele din Ordinul Rodentia). Una cate una ramaneau in colbul antigravitational, iar cucuveaua mea intarzia sa apara.

Speranta mi-a ramas la ultima cioata, cea din apropiere de saua ce precede urcarea spre digul de pamant unde mi-am revazut copilaria de nenumarate ori incercand sa ajung iarna la Vulturul. Evident, vara in august e o provocare sa mergi suficient de repede sa nu iti intre praf in masina, dar suficient de incet incat sa apuci sa vezi fazanul ascuns la umbra lizierei, dumbraveanca ce se odihneste pe sarma de curent ori sfranciocul ce bataie cu gratie pe firul de marar salbatic. Si cioata daduse multi, prea multi lastari fata de cum o lasasem anul trecut, cand gaurile din vegetatie imi permiteau sa zaresc de la minim 100 de metri silueta cucuvelei, intr-un veritabil joc al camulfajului “care pe care”. Si in 9 cazuri din zece ieseam victorios, dar doar intr-unul din zece ma apropiam la o distanta buna, cu putina lumina buna pe penele pestrite ale strigiformei.

De data asta cucuveaua nu a iesit la portita. Am baiguit scurt celor din masina un “e pe aici pe undeva, o stiu, nu pleaca” si am tulit-o spre pesniune. A doua zi am revenit cu inca trei fotografi care baleau la fiecare sfrancioc, fiecare dumbraveanca sau fiecare egreta vazute pe drum, dar eu imi croiam drum prin praful de doua degete cu gandul la cucuvea. Stupoare, cucuveaua iar mi-a dat teapa pentru un film cu popcorn si perna pe ochi la scenele de groaza. M-am consolat cu un cadru bunicel cu o dumbraveanca:

Am plecat in convoi din Delta, survoland pentru ultima data cioata cea trasnita. Din departare m-am bucurat. Imediat dupa saua prafuita (“namoloasa” de altadata), am regrupat Dusterele si ne-am apropiat usor de salcie. O dumbraveanca si o cotofana se lafaiau de-a stanga si de-a dreapta coronamentului, semn ca nu mai trecuse nimeni pe acolo. M-am resemnat si am lasat aparatul in spate (am fotografii bune cu dumbraveanca, iar cotofana stiam ca va zbura prima – si oricum tineam coloana in spate). Aproape trecusem de salcie cand am vazut-o!

Era acolo! Cucuveaua era acolo si ma scruta. Dumnezeu se infiripase subtil, intruchipandu-se sub forma unei pasari cu cap rotund si ochi galbeni! Am dat usor n spate si le-am aratat colegilor, spunandu-le si pe statie ca e acolo. Am privit-o pret de trei scunde si am vazut-o decoland, imaginandu-mi falfaitul aproape imperceptibil care ii permite sa inhate popandaii si sobolanii Deltei atat de usor. A dat roata salciei si s-a ascuns in spate, unde ramurelele proaspat crescute de la acest sezon ploios ii faceau o adevarata ascunzatoare-temnita, scutind pasaroiul de noapte de priviri indiscrete si mai ales sclipiri de focale lungi.

Am plecat din Delta dezamagit: cucuveaua va ramane acolo pentru eternitate. Ca si pescarusii de la Mila 23, ca si pelicanii de pe Baclanesti, ca si pescarasii albastri de pe Sontea sau tiganusii de pe Papadia. Pentru ca Delta te dezamageste de fiecare data cu aerul ei imperturbabil.

Cei din masina erau fericiti. Dar nu vedeau ranjetul meu lautric. Unele lucruri nu se schimba niciodata in Delta.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

[imi cer scuze, pozele cu cucuveaua din aceasta tura nu le vedeti pentru ca nu le-am facut. Sa pun poze din turele trecute mi-e rusine, ca nu ar fi etic, dar va promit ca la urmatoarea vizita la salcie i-o “trag”].

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

4 Comments »

  1. Nicu said,

    21 august 2011 @ 11:06 am

    Iti inteleg dezamagirea. Si eu am in Dobrogea de Nord salcamii mei batrani ce adapostesc an de an cucuvele. Acum speram sa ma intalnesc cu ele si sa le pozez. Dar … au lipsit de la intalnire.

    http://www.info-delta.ro/blog/cucuvelele-din-valea-teilor/

  2. Invitatie la expozitia foto “Biodiversitate in Romania si Balcani” @ F64studio | Marketeer.ro – digital marketing pioneer said,

    21 octombrie 2011 @ 8:32 am

    […] pe salcia trasnita unde veneam ca la Mecca sa suprind cucuveaua (povestea cucuvelei am scris-o aici pe blog in timpul excursiei din […]

  3. Eliz Anghel said,

    21 octombrie 2011 @ 10:03 am

    chiar daca nu prea sunt imagini, trebuie sa recunosc ca ai un talent deosebit in a (de)scrie si mi-a facut placere sa iti citesc articolul pana la capat.

  4. Doru Panaitescu said,

    21 octombrie 2011 @ 4:04 pm

    Eliz, daca ai drum prin Bucuresti pana in decembrie, te invit sa vezi cateva cadre cu reusite de-ale mele si in format tiparit, am o expozitie la sediul F64 din Bucuresti. Multumesc pentru aprecieri si poate iesim la o tura de pozat impreuna!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu