Cand nu ai ce face intr-un weekend innorat in Bucuresti, mai bine iei calea de miazazi si ajungi in maxim 2-3 ore in cateva locuri frumoase din nordul Bulgariei. Asa am facut si eu am cateva saptamani si am testat noul Sony Alpha65. Nu stau sa va povestesc prea mult despre ce are acest aparat: gasiti un review complet pe Dpreview. Nu am multe de adaugat la el, dar as vrea sa va spun parerea mea persnala, folosindu-l pe coclauri.

Aparatul are cam tot ce iti poti dori de la un DSLR. Si chiar si ce nu ai inca nevoie, e acolo, asteptandu-te sa evoluezi. 24MP, marime si greutate medie pentru un DSLR, vizare electronica cu care trebuie sa iti obisnuiesti putin ochiul, dar care nu mai e deranjanta dupa o vreme, functie GPS (pentru cine are nevoie sa localizeze ulterior fotografiile), clinometru (extrem de util mai ales la peisaje), are filtre cu care poti adauga putin stil (in afara de  cunoscutele normal, vivid, B&W mai are si alte stiluri cu care poti adauga pe loc putin farmec sau mister cadrelor), are o functie HDR completata de un DRO (Dynamic Range Optimizer) care estompeaza zonele arse in cadrele cu portiuni supraexpuse si asa mai departe. Si inca o nota foarte buna pentru ecranul rabatabil, poate ajunge sa fiepozitionat orizontal, deasupra blitzului, ceea ce il face extrem de usor de incadrat la utilizarea pe trepied, pe saculet de fasole sau rezemat.

Astea sunt lucrurile care mi-au placut.  Sa va spun si ce nu-mi place la el. La rezolutie maxima, se vede ca senzorul e fortat. Am tras cateva cadre la 24 MP si am fost dezamagit de aspectul complet neclar vizibil la 100%. Am pus camera pe 12 MP (din meniu, e simplu) si pozele au devenit mult mai clare. Mai jos un exemplu comparativ:

gugustiuc porumbel gulerat marit la 100% la 24 MP (multumesc Marian pentru observatie!)

respectiv acelasi gugustiuc porumbel gulerat marit la 12 MP

Asa ca am trecut pe 12 MP si am continuat tura foto. Aparatul se comporta bine, clinometru ala e chiar foarte misto cand vrei sa incadrezi peisaje si nu ai trepied, se misca repede si are si posibilitatea de a filma. Eu nu ma omor cu filmatul, deci nu i-am folosit aceasta functie, am preferat sa alerg dupa pasarile mele. Si desi am vazut multe pasari de prada in weekednul respectiv, singurele cadre multumitoare sunt cu un mascul de vrabie de camp care m-a lasat sa il fotografiez pana am gasit postura cea mai tantosa:

Prima, putin neclara:

A doua, mult mai „crisp” datorita timpului de expunere mai mic:

Si a treia, care imi place cel mai mult ca postura a subiectului (cine zicea ca pasarile nu pot fi expresive?):

Asa ca m-am mai jucat cu aparatul prin padurile Bulgariei, folosind obiectivul 70-400mm din dotare, iar rezultatele le vedeti mai jos.

O ciuperca interesanta, pe un fundal generos din punct de vedere cromatic:

O planta interesanta, cu fruct/bobita crescut/a chiar pe limbul frunzei:

Incheind, mie imi plac culorile pe care le scoate 65-ul (ganditi-va ca pozele ilustrative din acest review sunt facute pe un intuneric si un nor de abia vedeai pe unde mergi prin canionul cu pricina), imi place ergonomia aparatului, imi plac functiile de HRD, DRO, clinometrul, faptul ca are multe puncte de focus; e de luat ca sa zic asa. Obiectii pe care i le pot aduce ar fi:

– pixelarea deranjanta la 24MP, exemplificata si mai sus (revin si cu o analiza comparativa cu Sony Alpha SLT 77); asta numai daca vreti sa folositi fotografiile pentru print, cum fac eu cu expozitiile de pasari, altfel asta nu e un motiv real de suparare pe acest model.

– faptul ca are posibilitatea de a pune un singur card de memorie. Are doua sloturi (Memory Stick Duo Pro respectiv Secure Digital), dar nu le pot folosi alternativ ca la Alpha550 si Alpha700 (aparatele mele, cu care fara sa vreau fac comparatie)

– vizarea electronica e ciudata, e posibil ca daca sunteti obisnuiti cu aparate fullframe si/sau vizare generoasa, asta sa vi se para ciudat sau obositor pentru ochi. Va sfatuiesc sa mergeti la F64 sa va jucati cu el si sa decideti daca asta e ok pentru viitoarele 100.000 de cadre pe care veti dori sa le faceti cu un DSLR proaspat achizitionat.

Asa ca… sa mai auzim de bine de la Sony (ca scoate aparate tare bune in ultima vreme!); spre exemplificare va arat doar una din fotografii la rezolutie maxima sa puteti vedea calitatea senzorului – cu precizarea ca fotografia este facuta din mana cu o focala de 400mm, ceea ce arata o stabilizare impresionanta a noului Sony Alpha SLT 65 pentru lumina slaba, specifica lunii noiembrie: