Viața de antreprenor între călătorii (și un concurs)

Probabil că citiți și voi, ca mine, fel de fel de bloguri de călătorii. Dar când mai ai și o afacere acasă și vezi că nu merge cum îți propui, te dai un pas în spate și încerci să îți configurezi fluxul de activități astfel încât să îți strecori pasiunile printre activitățile zilnice și să reușești să transformi, la nevoie, orice buturugă plată în birou mobil.

Am plecat din corporație în 2007 și am avut un parcurs interesant, cu ani foarte buni și ani foarte proști, cu vacanțe destul de lungi pe alocuri și cu deplasări care mi-au călit rezistența la ”six days on the road”, dacă știți cântecul (link youtube pe final, dacă aveți răbdare până la finalul articolului).
Acceptarea condiției mele de către familie, prieteni și partenerii de afaceri este, poate, cea mai frumoasă parte a vieții de (digital) nomad. Și zic asta deși nu mă consider integral nomad, date fiind zilele petrecute în București, mai multe decât mi-aș dori, din motive pe care nu le pomenesc aici, că nu sunt suficient de relevante. Cert este că, pentru a putea călători pe perioade lungi fără a afecta afacerile, trebuie să faci câteva compromisuri.

Primul este să îți prioritizezi fluxul de lucru și să ai puterea de a refuza clienți de care nu te poți ocupa cum își doresc ei.
Al doilea este să nu umbli cu jumătătți de măsură la resursele critice de care ai nevoie pentru desfășurarea liniilor de business care îți finanțează viața și hobby-urile, destul de costisitoare în cazul meu.
Al treilea compromis este legat de echilibrul viață personală vs. business hours, unde știu că stau bine 😀

O să insist mai mult pe al doilea compromis, pentru că, povestind despre el, cumva pun în temă prietenii, partenerii de afaceri și toți cei ce mă citesc mai mult pentru hobby decât pentru business. Da, când alegi furnizori de servicii sau produse de folosință îndelungată, este bine să mergeți în partea superioară a scalei calității, chiar dacă există și variante mai ieftine. De pildă, nu cumpăr niciodată cele mai bune haine pentru coclauri că știu că le fac muci în prima tură (fie că e cu cu scaieți, bolovani vulcanici sau vegetație deasă), dar am cască de speologie de la Petzl (că nu vrei să îți găurești scăfârlia la orice pietricică degajată în verticalele pe care le echipezi), neopren bun (că am mai scos oameni în hipotermie din peșteră) sau lanternă Olight (care face diferența între o tură pe bâjbâite și una unde ai lumină destulă a la long), ceaun de fontă gata asezonat ca să nu lipești tocana etc etc etc. Nu mai vorbesc de echipamente foto, mașini de coclauri sau alte chestii critice pentru experiențe outdoor strașnice.

Am fost mereu adeptul sintagmei ”value for money”, principiu pe care încerc să îl respect de ficare dată când vreau să cumpăr ceva (de regulă echipament). În mod curios, cele mai multe interacțiuni cu oamenii pe rețelele de socializare, dacă excludem discuțiile despre faună, sunt recomandări de tot soiul:

– recomandări de cârciumi din diverse locuri unde am fost (aveti deja listă de cârciumi ”la-botul-calului”, ar cam trebui să o actualizez nițel).

– recomandări de echipamente și servicii pentru pasiuni out-of-home (de la hamace, saci de dormit, saltele, primusuri, tende, ceaune și, să nu cumva să uit, aparate foto).

– recomandări de servicii pentru pasiuni out-of-home (ateliere de modificări offroad, cazări în diverse locuri departe de civilizație, service foto pentru aparate lovite sau care au luat apă, servicii de design pentru bloguri foto, servicii de hosting pentru blog etc).

– recomandări de oameni potriviți (majoritatea pentru business, dar și pentru hobby) pentru diverse lucruri unde nu e bine să umbli cu jumătăți de măsură (ultima recomandare, de azi dimineață, era pentru dresaj de câine de vânătoare pentru recuperarea vânatului – deși nu sunt vânător, am destui prieteni în cercul larg de cunoștințe astfel încât să îl îndrum pe om spre furnizorul de servicii corect fără să mă fac de râs și fără să iau pielea de pe cel care îmi solicită ajutorul)

Revenind la recomandări de servicii: după pățania de acum aproape 10 ani, când era gata gata să pierd toate fotografiile mele cu animale sălbatice pentru că le țineam ca un deștept pe un singur hdd care a decis într-o bună zi să crape, am devenit mult mai sensibil la capitolul date, protecția lor, backup și gestionarea portofoliului virtual. Și pentru că o bună parte din cei ce mă citesc au și un blog, le recomand să fie foarte atenți unde îl găzduiesc, cât de des să facă backup și în general cum să gestioneze conținutul text-foto-video sau alte formate pe care le produc pentru business sau hobby, după caz. Recunosc, în cazul meu este jumi-juma, nu aș vrea să rămân fără fotografiile mele cu faună, dar nici fără articolele pe care le scriu pe blogurile mele (cu text sau cu foto).

Vă prezint, în acest sens, campania celor de la HostGate, un serviciu de găzduire web premium la bani puțini despre care am citit pe pagina concursului lansat de ei. Concursul se desfășoară în perioada 04.04 – 28.04 2022 și are trei premii, totalizând 5000 de lei. Extragerea câștigătorilor se face prin random.org, iar întregul proces va fi publicat pe blogul zoso.ro, prin intermediul unui video, pe data de 30.04.2022. Toate articolele eligibile vor intra la extragere.

Cum vă înscrieți la concurs și care sunt condițiile? Întâi de toate, trebuie să redactați și publicați un articol, pe blogul personal, cu tema „experiențe în hosting”. Articolul trebuie să aibă minimum 1000 de caractere și să conțină/includă obligatoriu 2 link-uri do follow către https://hostgate.ro, cu ancorele „gazduire”, și „gazduire web”. De asemenea, este necesar ca blogul vostru să fie activ (să fie publicat cel puțin un articol/lună) și să aibă o vechime de minimum 12 luni. Tot ce aveți de făcut este să intrați pe pagina campaniei, să vedeți condițiile de participare (https://blog.hostgate.ro/hosting-experience/) și să scrieți articolul de minim 1000 de semne pe blogul propriu.

Bonus: vă recomand să le citiți și blogul, unde găsiți frecvent și alte oferte interesante. De pildă cea de luna trecută, cu 33% reducere pentru plata în avans a serviciilor de găzduire .

Și, să nu uit, vă las și varianta mea preferată a melodiei amintite mai sus, Six days on the road, compusă și interpretată pentru prima oară de Earl Green în 1961 și făcută celebră de Dave Dudley. Este una din melodiile mele preferate de drum lung. De atunci au fost făcute zeci de remake-uri; eu, recunosc, am ascultat-o într-o primă versiune ethno-blues la formația ”românească” Nightlosers acum mai bine de 15 ani. Doar că, recent, am descoperit o versiune ”heavy rock” din 1991, care sună bine de tot, deși mai sunt multe alte versiuni acustice grozave pe Youtube. Enjoy!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Un comentariu »

  1. Oana said,

    6 aprilie 2022 @ 12:12 pm

    Super content, big like!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu