Acasa la doamna Aspida. O experienta dobrogeana #cuhamacul

Am ajuns acasa rupt dupa o tura. Dac anu stiti ce e o tura, am scris aici: tura este o vacanta de 3-4 zile. Am ajuns acasa murdar, zgariat, julit, plouat, plin de namol pe haine si incaltari, dar cu prada bogata. Nu, nu cu un brat de bujori sau de narcise, cum am vazut ca se practica (via Zoso). Nici cu „suveniruri” smulse din sol, dislocate sau culese. Am venit acasa cu un aparat foto mai bogat in fotografii si cu o specie rara care merge fix pe rana, in ciuda veninului pe care il are la purtator.

DSC05995cropcrop

Doamna Aspida are viata grea in padure. Se naste vulnerabila si asa ramane toata viata. Hulita si incendiata de indivizi ingeniosi care cred ca incendierea parloagelor si a pasunilor napadite de vegetatia autohtona este o solutie la indemana, vipera cu corn, din cand in cand, se mai si apara si ajunge pe lista fiintelor ce trebuie omorate cu pietre, in masa. Numai pentru ca este un colt de natura si reprezinta din toata fiinta-i un colt de natura, cat de autentic puteti voi sa va imaginati. Si da, cum o lasi o secunda cum da sa fuga (povestile cu viperele care sar in cap sa va stranga de gat si sa va muste in repetate randuri au coada mai lunga decat a vulpii care fura curcanul de 25 de kilograme)

resizeDSC05990_2048x1368

Vipera cu corn dobrogeana (Vipera ammodytes, subspecia montandoni) nu este singura specie de vipera care traieste in tara noastra. Nu este nici macar singura specie de vipera cu corn. In Vestul si centrul tarii gasiti ruda sa apropiata, vipera cu corn banateana (Vipera ammodytes ammodytes). Cu dansa m-am intalnit mult mai des in Cheile Nerei, in podisul Mehedinti si chia mult mai la nord, in Cheile Tureni de langa Cluj. O sesiune foto cu verisoara sa vestica, facuta acum aproape un an pe vremea asta, gasiti aici. Ca sa va dificati asupra subspeciei gasite, uitati-va cu atentie la coada. Daca e verzuie, ca aceasta, este subspecia dobrogeana (Vip ammodytes montandoni). Daca este portocalie, este subspecia banateana (Vipera ammodytes ammodytes)

resizeDSC05982_2048x1368

Sa fii alaturi de o asemenea creatura presupune mult respect, intelegere, dar si o buna cunoasterea a habitatului, a biologiei speciei a tehnicii de a cauta, gasi si manevra corect serpii, pentru ca sesiunea foto (facuta in scopul protejarii si intelegerii de catre publicul larg a importantei acesteia in habitat) sa se desfasoare in maxima siguranta pentru echipa de „productie” si cu stres minim pentru exemplarul fotografiat.

DSC06014cropcropbun

Din pacate nu toti romanii au fascinatie pentru animalele salbatice si cu atat mai putin pentru serpi (si reptile in general). Pentru multi romani (inclusiv cei cu pretentii/studii), vipera e un soi de Necuratul care umbla sa-i muste. Fix pe ei, ca de-aia au fost aduse viperele pe lume, sa-i muste pe ei taman in concediu. Anul acesta m-au sunat cel putin trei prieteni, care, aflati in zona Herculane – Cazanele Dunarii – Cheile Nerei, ma intrebau pe ce traseu pot merge sa fie siguri ca nu dau de vreo vipera in poteca. In urma convorbirilor telefonice, toti, fara exceptie, au ales sa stea in carciuma, anuland excursiile pe CIucaru Mare, in Cheile Nerei, la Ochiul Beu sau la cascada Beusnita. Si poate ca e mai bine sa stati la carciuma, macar scap de nepoftiti in traseu si am mai multe sanse sa ma intalnesc eu cu aeste superbe creaturi.

Viperele nu vaneaza oameni in padure si nu musca daca nu sunt provocate: ele au un rol clar in ecosistem: impreuna cu celelalte specii de serpi (dar si cucuvele, nevastuici, ulii si ereti) tin sub control populatiile de rozatoare mici care altfel ar face ravagii in zonele agricole limitrofe habitatelor acestor pradatori extrem de eficienti. Disparitia viperei cu corn din oricare habitat va produce dezechilibre majore si ireversibile in respectivele zone, incepand cu inmultirea fara masura a soarecilor si altor rozatoare daunatoare.

Cateva din fotografiile de aici sunt la dimensiune mare. Va las placerea de a da click pe ele si de a le folosi (IN SCOP PERSONAL) pe orice fel de ecran, de la Nokia 1100 la Samsung UHD (indiciu – fisierele care poarta in terminatie sintaxa crop crop sunt mai mari decat cele care sunt doar resize – la 1600 pixeli latura mare). Cea mai buna rezolutie (latura mare 3330 pixeli) o are chiar fotografia urmatoare.

DSC06027cropcrop

Stiu ca pentru unii cititori de-ai mei e greu sa priveasca macar aceste fotografii. Frica de serpi este un sentiment greu de combatut. Totusi, 99,9% din intalnirile cu serpii sunt complet inofensive (albinele ucid mult mai multi oameni pe planeta asta decat toate speciile de serpi la un loc), iar groaza unora eu personal nu mi-o pot explica. Cum poti sa te sperii de o asemenea frumusete de lighioana?

DSC05998cropcrop

Daca vreodata va hotarati sa fotografiati in situ un astfel de animal, este bine sa va inarmati cu urmatoarele:

– echipament adecvat: pantaloni lungi si mai grosuti plus bocanci inalti (indiferent cat de cald este afara, este mai bine sa fiti protejat in partea inferioara a corpului, mai ales pentru zonele cu iarba mare / vegetatie abundenta)

– una bucata om pasionat de serpi. Eu am avut noroc de Vlad, ghidul nostru cel „hiperkinetic” :). Desi nu prea e de ras mai ales din partea mea, eu fiind si mai agitat. Iar vipera, va jur, a fost cea mai linistita parte a povestii. Am fotografiat-o pret de cateva minute bune inainte sa o lasam sa plece in treaba ei…

resizeDSC06005_2048x1368

– palarie (utila si pentru soare, dar si pentru a calma serpii asezand o palarie peste ei; la intunericul palariei acestia se calmeaza)

resizeDSC05987_2048x1368

– manusa herpetologica / de sudura (buna pentru manevrat serpii, dar si un ceaun fierbinte de pilda – daca tot e sa faceti o iesire de pomina)
– carlig herpetologic (va puteti confectiona unul improvizat din carligul unui trafalete – detalii aici)

resizeDSC05989_2048x1368

Dupa ce ati clamat vipera cu ajutorul palariei, ridicati usor (cu carligul!) palaria si veti gasi sarpele ghemuit, la fix pentru o sedinta foto. Apropiati cu grija aparatul si fotografiati jivina, evitand sa va uitati doar prin ocularul aparatului (ideal ar fi sa aveti un aparat cu afisaj digital in timp real pentru a regla setarile FARA sa slabiti din ochi sarpele). Si rezultatele le puteti vedea in fotografii, exemplarul nostru era un juvenil cuminte si tolerant si ne-a lasat sa-l fotografiem din toate unghiurile posibile…

resizeDSC06019_2048x1368

Inca trei lucruri demne de mentionat:

1. Pentru cei ce fac fotografii macro: in afara de sfatul cu afisajul digital, nu strica sa aveti la voi, pe langa palarie, manusa si carlig, un set de genunchiere si cotiere. Bubele din coate si juliturile din genunchii mei va pot confirma pe viu acest lucru.

2. Nu lasati prea mult saprele in soare: dupa agitatia fireasca produsa post capturare, va obosi si va sta cuminte la pozat. Daca va sta prea mult la pozat in soare, isi va reveni si este posibil sa incerce sa fuga mai repede decat va doriti, sau mai rau, sa vina spre voi. Deci, atentie mare si nu scapati sarpele din ochi. Daca nu sunteti siguri pe voi, mai bine lasati animalul in pace pentru a evita un contact nedorit.

3. In eventualitatea sumbra in care sunteti muscat: muscatura este periculoasa, dar in rare cazuri este si letala. Totusi, este bine sa va informati in prealabil unde este cea mai apropiata unitate spitaliceasca dotata cu ser antiviperin (stiu ca si in Drobeta Turnu Severin, si in Orsova, si in Macin, dar si la Constanta exista serul antiviperin). Sfatul meu este sa va informati inainte de tura unde-l gasiti, si sa aveti la dispozitie o masina pentru transport in caz de accident (de regula locurile unde gasiti vipere sunt departe de civilizatie, nu prea au semnal GSM, deci este bine sa puteti deplasa victima spre o zona cu semnal pentru a putea fi preluata de o ambulanta mai repede). In orice caz, este bine sa ajungeti la spital oricum, pentru a preveni aparitia unor complicatii la rinichi sau inima (veninul injectat in cantitate mare poate afecta unele organe interne vitale, nu doar zona muscaturii).

Multumesc mult familiei Cioflec (Vlad, Corina si Maria) pentru sprijinul acordat in aceasta sesiune foto si pentru lucrurile minunate pe care l-am invatat despre Mama Natura, impreuna pe teren. Saptamana care vine o sa plec iar cu Vlad in cautarea unei alte specii sfioase si greu de urnit din barlog pentru o sedinta foto. Revin cu detalii si fotografii dupa ce o dibuim.

Fotografii: subsemnatul; bibliografie selectiva: Vlad Cioflec, caruia ii multumesc pentru realizarea acestui material si ajutorul dat la sedinta foto din coclaurile Dobrogei de sud.

resizeDSC06048_2048x1368

Si eu si cucoana Aspida va dorim sa aveti o saptamana la fel de strasnica precum weekendul #cuhamacul ce tocmai a trecut! [revin si cu un raport de tura detaliat referitor la hamace si locurile numai bune de cutreierat din Dobrogea]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

7 Comments »

  1. Sorin Grumazescu said,

    19 mai 2014 @ 6:20 pm

    Așa… fă-mi în ciudă, da?! 🙂

  2. nicu said,

    19 mai 2014 @ 7:50 pm

    esti nebun….

  3. Doru Panaitescu said,

    20 mai 2014 @ 7:26 am

    Fac, sa traiti! Ai vazut cum e pe teren, viperele astea nu stau pe unde treci tu, ci pe unde vor ele…

  4. Elena said,

    22 mai 2014 @ 9:10 am

    Frumoase pozele, prea periculos pentru mine insa…raman la flori 🙂

  5. Radu said,

    26 mai 2014 @ 1:01 pm

    Frumoase pozele. Imi place sa vad serpi doar in teranii speciale in locuri amenajate doar pentru ei…sa ma simt eu in siguranta:D

  6. Vlad said,

    20 octombrie 2014 @ 10:52 pm

    Superbe fotografiile, sunt sigur ca si noroiul de care zici face bine la ten. Kudos!

  7. Vipera de munte | Herpetofauna României said,

    11 octombrie 2017 @ 8:09 am

    […] Făgăraș, nu am mai avut ocazia să mă bucur de aceasta specie. Până ieri, când împreună cu Doru Panaitescu am dat o tură pe […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu