Am încropit, pe luni, o mică retrospectivă foto a anului meu pe coclauri, cu accent pe faună. Aia cu hotelurile, mallurile și terasele de talente e în lucru.
Anul trecut am făcut-o din 48, acum din 36. Sper să vă placă (dacă nu se vede ceva bine… dați de veste, vă rog!).

Începem anul în forță, cu un pițigoi mai alpinist decât media în populație, pițigoiul de munte.

[Poecile montanus, Jan 2025, Brașov]

Tot în județul Brașov, la horn, prezent și în acest an, huhurezul mic.

[Strix aluco, Jan 2025, Brașov]

Iarna, lacurile din București sunt pefercte pentru iubitorii de specii venite de departe. Unul din „turiștii” cu repeti’ie din Bucuresti, un pescăruș sur american.

[Larus delawarensis, Jan 2025, București]

Păsările sunt mult mai îndrăznețe iarna, cum e această cojoaică de pădure. Pe asta anume am putut să o fotografiez inclusiv cu obiectivul de macro, de aproape. Pasărea asta era chiar neînfricată, poposită pe peretele pensiunii Bike Inn din Bunești, cojoaicele fiind, în mod obișnuit, mai greu de reperat și fotografiat de aproape.

[Certhia familiaris, Feb 2025, Brașov]

Nu aveam cum să stau prea departe de reptile în noul sezon, așa că finalul lui februarie m-a prins în Sicilia. Șopârla cea mai comună de acolo mă aștepta la întâlnire, într-un parc puțin circulat din Catania.

[Podarcis siculus, Feb 2025, Sicilia]

Și speciile de gecko rămân active iarna la Mediterana. Aici, un detaliu pe lamelele de la picioarele unui astfel de gecko, care ajuta la aderență la modul „bunghiu”. Cu aceste picioare prevăzute cu gheruțe și lamele, aceste șopârle pot urca pe sticlă sau pot merge pe tavan.

[Tarentola mauritanica, Feb 2025, Sicilia]

Primele zile din martie au coincis cu o activitate febrilă a amfibienilor. Pe aceștia i-am luat din drum, unde se distrau în doi, fără pudoare. Nu au renunțat la acuplare nici cand i-am mutat din drum, să nu-i calce mașinile. Masculul, mai mic decât femela, dotat cu calozități nupțiale pe membrele anterioare, strânge partenera cu o frenezie, de zici că face concurs de ținut partenera. Cam cum făceam noi cand eram mici și ne scufundam în cadă să vedem cât rezistăm fără aer.

[Bufotes boulengeri, Mar 2025, Sicilia]

Martie este o lună bună, cu soare blând și spinări împopoțonate. O agamă stelată prezintă și ea semne clare că anotimpului iubirii a început deja: are straiele pregătite.

[Laudakia stellio, Mar 2025, Grecia]

Finalul de martie ne mută la nord de Pindos, înspre Albania, unde o specie de scorpion s-a adaptat traiului cavernicol. Deși a fost descoperit cu doar doi ani in urmă, particularitățile lui sunt departe de a se fi terminat, în opinia cercetătorilor. De altfel, această fotografie a făcut parte din expoziția foto despre natura Albaniei, care a fost expusă la Muzeul Antipa în perioada iunie-iulie 2025.

[Euscorpius sulfur, Albania, Mar 2025]

În luna aprilie am început, stângaci, cu o tură în Deltă, unde aveam să mai revin peste an. Un pescăruș din golful Musura, dar nu orice pescăruș, ci unul care arareori se abate de pe culoarul litoral, deci e musai să mergi la mare sau în Delta Dunării să-l vezi (cel puțin la noi).

[Ichthyaetus ichthyaetus, Apr 2025, Tulcea]

Pe drumul spre Peloponez, un golan mi-a zâmbit de pe firul de telegraf. Apoi și-a văzut de vănătoarea lui de libelule și scolopendre. Da, e un vânturel mic, cel ce ajunge mai greu pe la noi în ultimii ani.

[Falco naumanni, Apr 2025, Grecia]

Cel mai frumos șarpe din Balcani (și chiar din Europa, după mine) beneficiază de niște culori foarte ochioase. Mi s-a părut normal să îl includ în această selecție (după ce l-am dibuit în Peloponez), că tare bine mai arată primăvara.

[Zamenis situla, Apr 2025, Grecia]

Întors acasă, am mers după vipere pe Transfăgărășan. Grăsunul ăsta era la post, urmărea cum NU se dau amenzi pentru hrănirea animalelor sălbatice. Între timp, lucrurile s-au mai aranjat, avem lege, yay, urșii tot acolo sunt.

[Ursus arctos, May 2025, Argeș]

Tot pe lângă Brașov am ochit și această ciocănitoare cu spate alb. Cei care au participat pe la concursuri „bigyear” o știu bine, de regulă e cam ultima ciocănitoare pe car eo bifezi pe lista de România. Nu e rară, ci doar mai greu de dibuit.

[Dendrocopos leucotos, May 2025, Brașov]

Finalul lunii a adunat birdwatcheri (și nu numai) din mai multe țări, la o șuetă înspre Scoția. Deși am venit cu multe cadre cu păsări, chiar cu specii noi, nu m-am îndurat de această focă fotografiată pe ploaie, pe vânt, într-un cuvânt pe celebrul soare primăvăratic scoțian.

[Phoca vitulina, May 2025, UK]

Primele zile de iunie – pufini și multe musculițe. Musculițele nu vi le arăt, că e greu de făcut focus. Bine, și la pufini e greu, că nu știi pe care să-l iei mai repede în vizor.

[Fratercula arctica, Jun 2025, Scoția]

La întoarcerea din Scoția, un mic popas la o colonie de reproducere de chire polare. O plăcere să bifez cum trebuie acest lifer, după ce văzusem unul de departe, în Scoția. Aici însă erau niște zeci de perechi la cuib, iar fotografiatul de aproape, fără să deranjezi, a fost o plăcere, în ciuda vantului tipic zonelor de coastă.

[Sterna paradisaea, Jun 2025, UK]

Înapoi la noi în Deltă, unde am scos dintr-o fosă septică din sat o viperă de stepă. Aici, un cadru compozit, din 15 cadre, cu vipera aranjându-si tacticoasă mandibula. A făcut asta câteva minute bune, căscând. Nu vă agitați că e o poziție de atac, limba e pe nisip, deci fără scorneli, vă rog; mulțumiți-vă să analizați detaliile din zona capului acestui superb animal.

[Vipera ursinii, Jun 2025, Tulcea]

Iulie înseamnă zile frumoase (și stabile, uneori!), așadar fuguța sus după ortoptere și reptile. And boy, did we have a load. Prima specie a ieșirii, o lăcustă din tagma lăcustelor iubitoare. Acarienii sunt bonus.

[Miramella ebneri, Jul 2025, Ceahlău]

Ajunși la altitudine, am intrat pe terenul de necontestat al șopârlelor de munte. Printre brândușe, dar pe fereală de viperele din zonă.

[Zootoca vivipara, Jul 2025, Ceahlău]

Și s-au arătat și viperele, lângă potecă, aproape de cabană. Una neagră, una cărămizie, un pui rozaliu respectiv asta cenușie, cu mandibula interesant colorată (așa mult alb pe falcă doar la aspis am mai văzut – și am fotografiat-o din ambele flancuri, modelul acelui „colț” negru e identic pe ambele părți ale capului).

[Vipera berus, Jul 2025, Ceahlău]

În august ar fi trebuit să urcăm mult mai sus de Cehalău pentru a da de răcoare, dar ne deplasăm ușor spre vestul țării, unde am mai relocat o viperă cu corn din curtea unui pretin care are mulți câini și prin curtea căruia se întâmplă multe grătare.

[Vipera ammodytes, Aug 2025, Mehedinți]

Pe calcarele din Mehedinți, nelipsitele șopîrle de ziduri. Probabil cea mai fotografiată șopârlă a mea, în vreo 10 țări. Asta era aproape de locul unde am eliberat o viperă, departe de săteni, de câini și de trasee turistice.

[Podarcis muralis, Aug 2025, Mehedinți]

Tot în august, în curtea unei pensiuni unde ajunsesem la o nuntă a unui pasionat de reptile, câinii de acolo au încolțit o salamandră. Am scos-o din bucluc, iar doritorilor le pot arăta un cadru suplimentar cu rana făcută de câini. Dar salamandrele sunt niște supraviețuitoare, se descurcă ele cu câinii liberi… până la un punct.

[Salamandra salamandra, Aug 2025, Sibiu]

Măcin, septembrie, plin de ortoptere, pentru care am făcut o pasiune în ultimii ani. Chiar am verificat, în retrospectiva anului trecut erau 5 cadre din 48, acum mi-am propus sa pun mai puține, au ieșit trei din 36, iar dacă număr călugărița din cadrul următor, cam tot pe acolo, un 10%…

[Oedaleus decorus, Sep 2025, Tulcea]

Tot un ortopter, dar ca pradă. Călugărițele sunt pe meniul pietrarilor din Măcin.

[Oenanthe oenanthe cu prada, Mantis religiosa, Sep 2025, Tulcea]

Înapoi la munte, o vulpe venită la furat ceva. Momentan nu găsise nimic, dar se uita la mine cu privirea acelei bătrânici din benzinărie care vindea cimbru și care a fugit de noi când am scos aparatele (pentru cu totul altceva), crezând că suntem de la ProTv și vrem să îi furăm sufletul.

[Vulpes vulpes, Sep 2025, Neamț]

Înapoi la greci, unde e cel mai mare scorpion european. Acesta este endemic in zona peninsulei Peloponez.

[Iurus dufoureius, Oct 2025, Grecia]

După Peninsulele Iberică, Italică și Balcanică, o nouă zonă de explorare se deschide la orizont. În octombrie am ajuns in partea vestică a Peninsulei Anatolice (Turcia de astăzi), unde am găsit una din șopârlele endemice de aici, specie nouă pentru mine (yay!)

[Anatololacerta anatolica, Oct 2025, Turcia]

Înapoi în Grecia, unde am regăsit șarpele-leopard, în apropiere de Atena de această dată.

[Zamenis situla, Oct 2025, Grecia]

Luna noiembrie (noroiembrie cum o alint eu) a început cu un weekend cu mult soare în canionul Rusenski Lom. Șerpii de stepă erau încă activi, la baza falezelor pline de cățărători, șopârle de ziduri și vipere cu corn (da, în ordinea asta).

[Dolichophis caspius, Nov 2025, Bulgaria]

Tot aici, pe post de splendoare în iarbă, alte ortoptere în amplexus (mulțumirile mele merg către Stefan Iorgu, pentru identificări!).

[Pezotettix giornae, Nov 2025, Bulgaria]

Din Bulgaria, direct în Spania, unde am făcut un mic periplu rămas restant după expediția din 2021 din Iberia. Atunci am făcut estul insulei, pe traseul Madrid – Toledo – Sierra de Andujar – Malaga – Sierra de Cazorla – Sierra Nevada – Almeria – Murcia – Valencia – Deltebre – Salou – Pirinei – Navarra – Burgos – Madrid. Acum am mers spre vest: Madrid – Burgos – Salamanca – Porto – Lisabona – Sabres – Faro – Cadiz – Sevilla – Salamanca – Burgos – Madris. Urmarea, o specie nouă, șopârla de ziduri a lui Bocagei, care trebuia să fie ultimul lacertid iberic (fără a le socoti pe cele de altitudine). Între timp s-a făcut penultima, grație unor taxonomi, dar despre specia nouă de găsit și sudălmile aferente, într-un alt material, mai pe larg.

[Podarcis bocagei, Nov 2025, Portugalia]

În decembrie am ajuns iarăși în Peloponez, să văd șopârle și insecte. Și am văzut, începând cu această călugăriță, activă pe un zid din mijlocul satului.

[Mantis religiosa, Dec 2025, Grecia]

Șopârlele erau și ele pe zidurile din sat. Doar că e șopârla de ziduri de Peloponez, specie endemică (probabil v-ați obșnuit deja cu epitetul ăsta, care dă fiori de plăcere oricărui naturalist care călătorește mai departe de casă).

[Podarcis peloponesiacus, Dec 2025, Grecia]

Ultimul cadru din această mică selecție este un ciuf de pădure, foarte fotogenic, aflat în incinta unei instituții din apropiere de Brăila.

[Asio otus, Dec 2025, Brăila]

Pe final, câteva statistici despre această selecție:

– păsări 11/36 (în 2024 au fost 14/48)
– șopârle 7 din 36 (în 2024 au fost 5/48)
– șerpi 6 din 36 (în 2024 au fost 10/48)
– mamifere 3 din 36 (în 2024 a fost un singur cadru, cel cu picioarele liliacului)
– amfibieni 2 din 36 (în scădere serioasă, ca pondere, față de 2024, când au fost 6 din 48)
– nevertebrate 7 din 36, cu precădere ortoptere și scorpioni.

Puteți vedea aici retrospectiva 2024.