Puțin folosit în afara mediului cazon, acest cuvânt desemnează o trupă special pregătită pentru a fi parașutată sau debarcată pe teritoriul inamic. Dar ce are de-a face asta cu naturalismul? De multe ori, pentru a vedea în sălbăticie specii mai „grele” este nevoie de eforturi deosebite. Azi iau calea Clujului, de unde voi zbura intr-o țară îndepărtată din Europa, unde voi merge prin munți alături de un prieten la fel de zgubilitic si cu aceleasi apucaturi de fotografiat, în conditii greu de imaginat pentru cei ce considera vacanță mersul la mare și leșinatul pe plajă.

Nu sunt la prima abatere de acest gen. A devenit aproape obicei sa îmi aleg o zonă bogată în faună, să mă documentez strașnic, să folosesc Wikimapia pentru a studia terenul aidoma unui sniper care urmează să asasineze inamici pe frontul de luptă, apoi să mă transport acolo cu ce-mi vine la îndemană și să încep scotocitul dupa faună. Am facut asta deja in multe tari din Europa si ma simt confortabil, ca acasa, in salbaticie, mai ales ca stiu terenuri similare si cum sa caut pentru anumite specii mai greu de vazut in salbaticie. Asta presupune intrat in apa, intrat in pesteri, mers in zone inalte, zone mlastinoase, paduri luxuriante sau zone aride. Nimic nu ma opreste, mai ales daca am studiat terenul și vin pregatit.

Luna octombrie este o perioadă senzațională pentru expeditii de acest gen. Puhoiul de turisti este deja acasa, preturile la transport scad (iar la cazare nu ne intereseaza, ca avem hamac, nu?), temperaturile din sudul continetului s-au domolit (mai putin in insulele sudice sudice, unde temperaturile inca sunt cu maxime intre 25 si 30 de grade: Scilia, Malta, Cipru, Creta etc). In plus, migratia pasarilor spre Africa este in toi in sud, iar reptilele se soresc perioade mai lungi de-a lungul zilei, crescand sancele de a fi vazute in teren. De aceea, in octombrie nu voi sta prea mult pe acasa (si nici in noimebrie, dar asta e altă poveste, despre destinatiile de noiembrie voi povesti in curand).

Partenerul meu de expeditie este Alex, un baiat pe care, daca-l vedeti prima oara, cu greu va puteti imagina de cate lucruri este in stare pentru o fotografie faina cu o specie smechera. M-a insotit in tara Galilor dupa fulmari, in Sicilia dupa pescarusi mediteraneeni, in Romania dupa boa de nisip etc. Este unul din putinii fotografi de natura pentru care nu exista nimic care să-l oprească în efortul lui de a vedea specia dorita. Acum înțelegeți cu cine m-am înhăitat, da?

[Alex a.k.a. Superman Curry, relaxandu-se după o ședință foto cu peste 10 specii de reptile și amfibieni din Sicilia, la ferma de sub Etna]

Tinta noastra din acest weekend prelungit este granita muntoasă dintre tara unde zbor (marsul de apropiere) si o altă țară mai mică, cu doi regi(!) si, evident, cu o mare densitate de șopârle, din care desule endemice. Nu voi merge doar pentru reptile și amfibieni, situarea in apropiere de unul din cele mai mari culoare de migratie pentru rapitoarele europene facandu-ma sa trebuiasca sa fiu cu ochii in patru atat pentru ce vad pe jos (si in copaci, după caz, ca am si cateva specii arboricole), in teren, cat si in inaltul cerului sau pe apa.

Aceasta dublă provocare (birdwatching si fieldherping, deopotrivă) mă onorează dar mă și solicită destul de mult, mai ales ca vom fi in versiunea „lightpacking” – bagaj minimal. Vom folosi avionul pentru a ne apropia de zona „conflict”, masina, trenul si in special piciorul. Toate acestea pentru a ma apropia de telul meu intermiar din acest an, suta de specii pe reptile si amfibieni (hotarul de 300 de specii de pasari din Palearcticul de vest vazute in libertate a fost atins la inceputul anului, de aceea voi avea o toamna lunga prin sudul continentului si prin insulele cu bogatie in specii de herpetofaună – dar să nu anticipăm).

Am și un concurs pentru voi: trebuie să ghiciți țara mai mică la granița careia voi căuta eu herpetofauna în acest weekend prelungit. Cine ghicește primul țara se alege cu un album cu păsări (cel editat in 2014 și pe care-l paște un frățior, albumul cu reptile și amfibieni, care e în lucru). Deadline: până joi, 12 octombrie, ora 16.00.

Nu v-am povestit prea multe pana acum despre desanturile mele de pana acum pentru ca sunt niste experiente incredibile, dar destul de personale. Planuiesc insa, pe viitor, sa indesesc aceste incursiuni de jaf si prada si sa le transform in cotidian, pentru a putea atrage prozeliți. Vă invit să ne urmăriți aventura pe hashtagurile #desantnaturalistic, #expedition1001, #biodiversitate

Ținuta de bivuac este asigurată de Minor Swing Hammocks (vom folosi hamace Double Layer), iar parteneri de nădejde în reperarea reptilelor si amfibienilor in teren sunt Telekom Romania (care m-au ajutat cu voce si date in roaming si la alte desanturi de acest gen in Sicilia, Tara Galilor sau Grecia), Olight Store (voi folosi proaspăt achiziționata lanternă frontală rezistentă la intemperii H2R Nova – pretestată în Balcani în ultima lună în mai multe expediții similare), respectiv Blackview Romania (voi avea cu mine noul telefon Blackview BV 8000 Pro, care are o camera foto net superioara modelelor anterioare pe care le-am tot testat in ultimele luni).