Parcul Plitivce este unul din cele mai frumoase fenomene carstice vizitabile. Impreuna cu Pamukkale, Cetatile Ponorului sau Postojna, Plitvice este un loc in care trebuie sa mergi daca vrei sa intelegi planeta pe care te-ai nascut. Experienta este cu atat mai intensa cu cat alegi sa te desprinzi de hoardele de turisti clasici si folosesti apaatura foto care iti permite sa ilustrezi vizita in parc altfel decat majoritatea turistilor.

Parcul nu este o destinatie ieftina. Pretul biletelor incepe de la 15 euro si sunt gandite pachete pentru doua zile. Asta pentru ca parcul este mare si e greu de vazut intr-o zi intreaga, daramite in cateva ore cum is aloca majoritatea.

Parcul este de fapt o imensa confluenta a doua rauri ce curg intr-o zona de calcare in trepte antitetice, formand numeroase salbe de cascade si lacuri extrem de spectaculoase. O imagine panoramica de orientare din incinta parcului si care nu-mi apartine va poate da o idee ce aveti de vazut aici:

Orientarea cascadelor este de la vest la est (cu exceptia cascadei mari), asa ca va recomand sa vizitati parcul la primele ore ale diminetii. Noi am ajuns tarziu asa ca principalele cascade erau in umbra, motiv pentru care nici nu am insistat cu panorame pe caderile de apa.

Ce mi s-a parut mie fascinant in schimb a fost vegetatia si amenajarea minim intruziva a administratorilor parcului. Plantele au fost lasate sa creasca in voie, nu s-a curatat nimic din ce a fost uscat, asa ca aspectul de minijungla are un farmec aparte.

Desi situat in Croatia, tara mediteraneeana la prima impresie, parcul se afla intr-o zona cu climat temperat. Minima inregistrata iarna este de -23 de grade (si este interesant sa vedeti cascadele iarna, cu gheata pe alocuri), maxima de 37 de grade, iar temperatura medie anula a locului de 7,9 grade. Deci mult mai rece decat la noi in Baragan, in Macin sau in podisul Mehedinti. De aceea flora nu este tipica zonei de coasta, dar are destule specii ciudate:

Mi-au atras atentia si niste frunze cu aspect de „leopard”. Bine ca nu pra sunt manelisti in zona sa si le puna ca accesoriu pe costumele de seara.

Padurea este si ea fermecatoare, ascunzand subiecte interesante pentru obiectivele carate in spate.

Fauna este si ea interesanta: rate, macalendri, pesti si tot felul de lighioane misuna nestingherite prin parc. Pentru ca afluxul de vizitatori este imens dar si pentru ca procentul de vizitatori civilizati este mare, pasarile si animalele „stau” la pozat, spre deliciul turistilor.

Iata o rata mare toaletandu-se sub nasul zecilor de turisti care facusera dop pe poteca ingusta de acces de pe malul lacului.

Putin mai tarziu, un exemplar similar isi etala penele in mijolcul lacului, intr-o postura tipica pentru aceasta specie.

Am surprins pe poteca mai multi macalendri, estrem de prietenosi si de increzatori in blitzurile japonezilor din jur. Am dat si eu unul sa il scot din umbra in care ii place sa-si petreaca 90% din timp, spre disperarea mea si a multora.

Si folosind si Olympusul ala pentru vacante zbuciumate (TG-1 pe numele lui), dupa cateva minute de stat cu mainile si aparatul in apa am placerea de a va prezenta locuitorii imersi ai parcului. Si pe alocuri si imensi 🙂

Vizita in parc presupune (inclus in pretul biletului) mai multe programe de vizitare (trasee prestabilite si marcate corespunzator) care folosesc doua mijloace de locomotie: niste trenulete pentru distantele lungi, mai greu de acoperit cu piciorul, respectiv vaporase cu care veti traversa sau veti face croaziere pe lac.

De pe vapor aveti acces la alte privelisti interesante:

Parcul are poteci suspendate (pe deasupra apei), aceasta dandu-i un pitoresc deosebit. Oare cum ar fi aratat Delta noastra amenajata in acest mod?

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video: Olympus Romania