Cum sa extragi toata seva unei intalniri cu un animal salbatic
Cineva striga: Uite o soparla! Pun mana pe aparat, montez trepiedul si ma uit spre soare. Era inconjurat de nori razleti care il tot acopereau. Dau tarcoale unei vetre de foc facuta din pietre (probabil metamorfice), unde resturile de lemn carbonizat ofereau un suport placut contrastant cu piatra alba.
Dupa doua ore de tarcoale (exact ca in bancul acela sec – in care se terminau tarcoalele) s-a pus ploaia si am lasat soparla in pace. Nu de alta, dar se obisnuise atat de mult cu cei doi purtatori de aparate la gat, incat mai avea putin si se punea si pe burta la pozat. Minifotoreportajul care a iesit aici.
