Dacă veți căuta pe Internet „knife aficionados”, veți găsi o sumedenie de comunități de oameni de pe toate meridianele globului care au o pasiune aparte, pasiunea pentru cuțite (și în general pasiunea pentru arme). Cu armele de foc nu am un fetiș, desi am mână bună și destul de precisă pentru un practicant ocazional de tir. Despre cuțite însă nu pot spune acelasi lucru. De mic am fost fascinat de orice avea tăiș prin casă și, ce să vezi, această mică „boala” s-a adâncit cu trecerea timpului.

[O mică parte din cutitele pe care le folosesc în mod curent]

Săptămâna trecută am publicat pe Facebook o fotografie cu căteva din cutitele din minicolectia mea, care a fost foarte bine primita, ba chiar am fost sfătuit să fac un articol pe blog. Așa că iată mai jos câteva fotografii cu mai multe tipuri de cutite folosite in activitățile mele în aer liber.

Inainte de toate, cateva consideratii despre aceasta pasiune atipica. Nu sunt un tip violent, dimpotriva, incerc sa stau deoparte cat pot de potentialele zone de conflict si, brailean fiind, stiu sa ma feresc de necazuri, asa ca nu ma uit la cutit musai ca la o arma cu exceptia situatiilor de forta majora. Cutitele sunt mult mai mult decat o arma cu tais: o unealta extrem de utila si o bijuterie barbateasca care iti arata personalitatea in acelasi timp. Eu cel putin asa vad cutitul: o extensie fireasca a mainii barbatului, care, neputand sa se impopotoneze cu bijuterii si hainute pentru a nu cadea in ridicol, va folosi alte lucruri pentru a-si etala personalitatea in spatiul social. Cutitul (sau briceagul) de astazi este palida umbra a armei pe care cavalerii o aveau . Cum bijuterii port rar si ceas nu port decat daca e pentru unul din sporturile unde am nevoie de asa ceva (scufundari, rafting, inot, alte sporturi acvative), ramane sa-mi exprim personalitatea cu ajutorul unuia din cutitele pe care le folosesc.

Unul din cutitele cele mai frumoase pe care le am in casa… nu-mi apartine de fapt. Este al lui Mircea, care l-a primit cadou de la un bun prieten.

Este un cutit pliabil, lama de inox este cromata,iar manerul are insertii de os. Este un cutit foarte bine ascutit, de dimensiuni mici, pe care e bine sa-l folositi cu grija, nu la sculptat lemne pe piatra. Poate fi gasit la magazinele de vânătoare.

---

Un alt cutit pliabil care mi-e drag este un cutit utilitar, produs de Petzl (producator francez de echipament de speologie, canyoning si escalada), gandit pentru a fi purtat la gat si folosit pentru a degaja coarda in caz de urgenta.

Are un capat prevazut cu un orificiu larg, suficient pentru a fi purtat cu ajutorul unei carabiniere normale.

Nu prea am avut grija de el (se si vede pe lama), pentru ca il folosesc mereu in mediu umed, iar rugina s-a instalat in anumite puncte pe lama. Da vom vorbi putin mai incolo despre intretinerea lamei cutitelor, in functie de materialul din care sunt facute.

---

Un alt cutit pe care il folosesc frecvent este un cutit tactic (este no name, dar e bine sa ai asa ceva in colectie ca sa nu strici ) care are o lama cu forma utilitara. In partea de sus are un loc special folosit pentru a taia sarma sau pentru jupuit.

I-am cam paradit lama dar asta s-a intamplat in special pentru ca nu l-am menajat absolut deloc, am preferat sa am un cutit de tavaleala si celelalte sa le pastrez in bune conditii. Are o teaca in culori de camuflaj digital, ceea ce il face potrivit unor ture in care am nevoie sa fiu nevazut in habitat. De asemenea, dosul lamei este suficient de gros pentru a-l folosi pe cremene pentru aprinderea focului.

---

Bineinteles ca nu putem vorbi de cutite fara sa apara si un victorinox in ecuatie. Bricegele elvetiene sunt faimoase si extrem de practice, pentru ca au multiple intrebuintari.

Eu, de pilda, folosesc un victorinox de mici dimensiuni, care are 13 functii, din care cele mai folosite (de mine) sunt lama clasica, forfecuta (obisnuiesc sa rad de fetele cu care iesim pe coclauri si care niciodata nu au trusa de unghii la ele, zicandu-le ca eu am la mine trusa, adica acest biceag, care are forfecuta, adica tot ce ai nevoie ca barbat dintr-o trusa de unghii :D)

---

Un alt cutit pe care-l folosesc des este Opinelul, un cutit produs in Franta, cu maner de lemn, destul de elegant.

Opinelul are un otel foarte bun si un sistem inedit de blocare a lamei. Acest cutit poate fi gasit la magazinele de pescuit si vanatoare, in diverse dimensiuni. Al meu este de dimensiuni medii.

---

Am lasat la urma cutitul meu preferat: un Smith&Wesson, cu un design interesant.

Lama este curbata in jos, si, desi am crezut initial ca este un cutit de vanatoare, am aflat de la alti pasionati ca este un cutit gandit pentru autoaparare, inspirat din celebrul karambit indonezian. Pliat, incape bine in buzunar si manerul este foarte ergonomic, datorita profilarii marginii special pentru a se mula pe degete.

Acest cutit insa este produs de unul din cele mai mari branduri de arme (de foc si fara) si are un otel de foarte buna calitate, motiv pentru care am mare grija de el, mai cu seama ca il am de la un foarte bun prieten si are si incarcatura emotionala.

Iata asadar topul cutitelor mele preferate (de jos in sus, vezi urmatoarea fotografie): Karambitul (desi nu-i pot spune asa, daca e sa fim rigurosi), victorinoxul si Opinelul. Inutil sa va menionez ca niciodata nu plec cu un singur cutit la mine pe coclauri.

Inutil sa va menionez ca niciodata nu plec cu un singur cutit la mine pe coclauri… si mai am cutite in casa dar cred ca mai am material pentru un articol, ceva mai incolo. 😀
voi ce cutite folositi cand iesiti in teren?