Dupa cum stiu unii mai apropiati, am o noua meteahna: sa caut etiomolgia unor cuvinte din romana si nu numai. Apropos, stiati ca „meteahna” are etimologie necunoscuta? Mai mult, am adugat acest cuvant la lista de et.nec. – incerc sa construiesc de unul singur deocamdata o lista cat mai lunga de cuvinte cu etimologie necunoscuta. Dar sa revenim la sarlatan.

Daca ne uitam in Dexonline, gasim acest cuvant ca venit din franceza, pe filiera greaca – τσαρλατάνος. Ca si sinonime gasim impostor, escroc (si nu excroc cum a incercat Cabral sa isi pacaleasca audienta saptamanile trecute si a reusit), potlogar; coțcar. Interesant este ca si potlog este provenit dintr-o alta limba, mai exact din slava veche – insemnand bucata de piele pentru carpit incaltamintea. Idem pentru coțcar care vine de la coțcă (inseamna zar in limba sarbocroata).

Revenind, daca mai sapat putin aflati ca de fapt nici sarlatan nu provine din limba franceza, ci… din italiana. Daca aveti putina rabdare sa cautati pe Wikipedia, gasiti relativ repede ca acest cuvant provine de la numele de „cerretano” dat locuitor satului Cerreto, care se ocupau cu vanzarea de medicamente in piata orasului strigand in gura mare ce au de vandut. De fapt de aici provine si „renumele” cuvantului, acesti vanzatori de medicamente apeland la tot felul de artificii de marketing incipient pentru a vinde produsele facute probabi in cel mai bun caz in vailingul de rufe 🙂 (vailing – lighean, regionalism provenit din zona Ardelului/Banatului, de sorginte germana); iar sorginte vine din italiana, de la sorgente – izvor; iar izvor la randul sau vine din slava veche : izvoru. Dar sa nu divagam :).

Acest cuvant nu l-am ales la intamplare. Sarlatania, desi a fost definita in dictionare din secolul 16, este o ocupatie veche a omenirii. Cautand pe Google cuvantul, vom gasi (in afara definitiilor de tot felul) referiri, care mai de care mai ciudate, de la: Cristian Gog (!), ciobanul care l-a vazt pe Dumnezeu la Maglavit, cersetori prinsi de politisti mimand diverse pretinse handicapuri sau articole din Catavencu.

Sarlatania este o apucatura straveche a omului. Unii pun religia, altii pun cultura, altii pun artele, altii pun circul, altii pun cersetoria, altii cosmeticele minune si in general cam tot ce face apel la emotie in marea galeata a sarlataniilor diverse. Si aceste apucaturi au imbracat de-a lungul timpului forme din cele mai diverse: vraci, vindecatori, sfinte moaste, icoane facatoare de minuni, ateliere de reparat orice, agentii de plasare a fortei de munca in straintatate, creme de marit sani, penis sau orice altceva cred oamenii ca au prea mic de la natura etc.

Dar adevaratul motiv pentru ca rev-am adus acest cuvant in discutie este sarlatania in afaceri si nu numai in afaceri. Incepand cu aceasta luna voi publica periodic exemple de afaceri prin care unii castiga bani profitand de bunatatea, credulitatea, naivitatea sau chiar prostia altora. Cu accent evident pe cele din zona digitala, ca stiu ca va plac, dar nu refuz nici scheme piramidale, nelepeuri sau alte apucaturi faine de-ale sarlatanilor de pretutindeni.

[va urma]