Se fac 15 ani de când merg pe această insulă fantastică din multe puncte de vedere, nu doar faunistic vorbind. Așa că, pe fondul unei îndoctrinări naturalistice severe, vreau să vă prezint acest drog cronic cu care mă injectez de vreo trei cincinale, fauna insulei Sicilia.

[Șopârla siciliană de ziduri (Podarcis waglerianus), o șopârlă endemică, ce nu poate fi găsită niciunde altundeva în bazinul Mediteranei cu excepția Siciliei]

Da, încep acest periplu prin biodiversitatea insulei cu o șopârlă endemică, pentru că știți, probabil, că pasiunea mea pentru șopârle suprascrie multe alte fișiere din „dosarul” de pasiuni/hobbies. Așa că mai las tot o altă șopârlă ușor de văzut aici, șopârla italiană de ziduri. Am ales pentru această selecție un exemplar aparte, cu două cozi (cu ocazia asta aflați și că există erori la regenerarea cozilor rupte de prădători la șopârle).

[Șopârla italiană de ziduri (Podarcis siculus), in situ, fotografiată în incinta unei ferme de măslini și portocali]

Dacă tot suntem la șopârle, să vă prezint și cealaltă șopârlă relativ comună, dar mult mai stranie decât acestea două. Este vorba de un scincid, singurul de pe insulă, relativ abundent, numit de italieni „gongilo”, de sicilieni „tirasciatu”. O legendă locală destul de răspândită, din păcate, sugerează că această reptilă, atrasă de lapte(??!!??), poate intra pe gâtul sugarilor și îi poate sufoca. Drept pentru care este prigonită poate mai rău decât șerpii din zonă, și ei ținta idioților fără educație.

[Tirasciatu (Chalcides ocellatus), o șopârlă simpatică și inofensivă, cu solzi imbricați (cum au peștii sau năpârcile), ușor de găsit sub pietre, bușteni etc]

Toate aceste șopârle sunt în meniul unui șarpe negru, extrem de rapid, neveninos dar destul de temperamental – Hierophis viridiflavus, subspecia carbonarius. După ce ani de zile a fost considerat specie distinctă (H. carbonarius), mai marii herpingului european și l-au retrogradat la subspecie de H. viridiflavus, dar asta nu îi știrbește cu nimic frumusețea.

[Hierophis viridiflavus – fotografiat cu Etna pe fundal, într-o livadă de portocali]

Tot la capitolul șerpi amintim de șarpele de casă, dar nu e cel de la noi, ci șarpele de casă vestic (Natrix helvetica), recent ridicat la rang de specie distinctă după un split taxonomic major. După cum puteți vedea, subspecia siculus, prezentă pe insulă, are botul portocaliu, iar semnele de pe spate amintesc mai degrabă de semnele de pe corpul viperei locale, Vipera aspis, decât de fratele lui răsăritean, Natrix natrix, cel care e și la noi (această „copiere” a desenului unei specii periculoase de către una inofensivă se numește mimetism batesian).

[Natrix helvetica – la fel de inofensiv precum șarpele de casă de la noi]

Mai zăbovesc puțin asupra acestui șarpe simpatic, pentru că am avut ocazia, într-una din multele mele incursiuni de jaf și pradă după lighioane, să găsesc un exemplar cu defect, aproape melanistic. Partea portocalie lipsește complet, culoarea generală este negru cu nuanțe albăstrui, ceea ce poat epune probleme de identificare unui fieldherper începător, care îl poate confunda cu Hierophis viridiflavus.

Un alt șarpe interesant, și el neveninos, este verișorul șarpelui lui Esculap de la noi, varianta italiană: Zamenis lineatus. Un șarpe svelt, bun cățărător, aidoma lui Z. longissimus, dar cu ochi de un roșu-portocaliu absolut tulburători, ce amintesc de șarpele-leopard (Zamenis situla, care și el e prezent pe insulă).

Hai că am reușit să sperii cu pozele astea cu târâtoare toate coafezele, am rămas între pasionați, așa că îndulcim puțin rețeta de brioșe cu niște păsărele interesante. O altă specie interesantă pe care o puteți vedea aici este găinușa albastră (Porphyrio porphyrio). Prezentă pe frescele romane găsite pe insulă, pasărea a fost vânată până la extincție, dispariția sa din anii ’50 fiind urmată de un program de reintroducere (între anii 2000 și 2003), fiind aduse păsări din Spania. În prezent, populația este într-o ușoară creștere, găinușele albastre reușind să se răspândească inclusiv în nordul insulei, dar cele mai multe pot fi observate în zonele (puține) cu mlaștini și stuf din sudul și estul Siciliei.

[Râul Simeto este un culoar bun de răspândire a acestor găinușe albastre (Porphyrio porphyrio) de la locurile de reintroducere din anii 2000]

Adaug și un cadru cu un exemplar mai cooperant, o găinușă care a scos nasul din stuf chiar lângă locul meu de pândă. Aveam să obțin fotografii mult mai bune cu această specie în Spania, dar despre asta cu altă ocazie.

[Cu puțină răbdare, un cadru mai de aproape cu o găinușă albastră (Porphyrio porphyrio) care își recucerește ușor-ușor teritoriile pierdute]

Sicilia este un bun cartier de iernare pentru o sumedenie de păsări migratoare. Cel mai bun sezon pentru observarea lor este noiembrie-ianuarie, deci vă recomand o tură de 1 Decembrie. Este cald încă (maxime zilnice de 16-20 de grade Celsius, dacă nu plouă), natura prinde viață (în decembrie este totul verde, spre deosebire de sezonul cald, când e uscăciune) și puteți vedea păsări interesante, cum sunt flamingii prezenți în zonele lagunare de la Marea Ionică. Aceștia iernează aici – în decembrie am văzut cele mai mari aglomerări.

[Flamingi (Phoenicopterus roseus) suprinși într-un moment de tandrețe – luna februarie aduce astfel de momente de curtare, prevestind sezonul de reproducere, care se poate întinde până la finalul lui aprilie, excepțional și în mai – mai ales pentru coloniile nordice, mult mai la nord de Sicilia, de exemplu în Delta di Po].

Eu i-am găsit executând program X-rated în luna aprilie, undeva în apropiere de Siracuza.

Tot iarna, în Sicilia puteți vedea imense stoluri de grauri comuni (Sturnus vulgaris). Acești găsesc aici nu doar un climat blând, propice iernării, ci și suficientă hrană (insecte și mai ales fructe, Sicilia fiind locul în care în fiecare lună se coace altceva).

[Murmurație de grauri comuni (Sturnus vulgaris) cu Etna pe fundal – se văd craterele secundare de pe versantul nordic al conului central]

[Graur unicolor (Sturnus unicolor) cântând, fotografiat la început de octombrie; doar în mijlocul iernii (început de decembrie – final de februarie) pot fi văzuți și amestecați cu cei comuni, în rest sunt prezenți pe insulă tot timpul anului]

Iarna e un loc bun pentru a observa pitulicile mici (Phylloscopus collybita) în zone cu stuf. Dacă tot pândeam găinușele albastre, mă antrenam pe suratele lor mult mai mici și mai zglobii, care veneau la 4-5 metri de mine, ingnorând mogâldeața camuflată de pe mal (rectae mois).

[Pitulice mică (Phylloscopus collybita) în vegetație ripariană în lunca râului Simeto, decembrie 2014]

Tot aici puteți vedea relativ ușor alte două specii de păsări de talie mică, și ele sedentare. Prima este stufărica (Cettia cetti), o specie pe cât de mică și de ștearsă ca penaj, pe atât de vocală.

[În Sicilia am reușit prima dată să fotografiez stufărica (Cettia cetti), relativ ieșită din stuful în care vocalizează, indiferent de anotimp – acesta este primul meu cadru cu specia, în 2014, cu bătrânul meu Sony Alpha]

A doua pasăre prezentă permanent aici este cealaltă stufărică, cea pătată. În ciuda numelui oarecum similar, cele două specii sunt din genuri diferite, arată diferit – pentru cunoscători – și se comportă extrem de diferit.

[Îmi place să surprind stufărica pătată (Cisticola juncidis) pe boschetul ei preferat de la ferma de sub Etna – tufele de mărar].

Un alt element faunistic interesant este reprezentat de scorpioni (știați că Europa, în special bazinul Mediteranei, este casa a peste 100 de specii de scorpioni?). Am reușit să găsesc doar unul din cele trei prezente aici, dar intuiți bine – cercetările continuă.

[Scorpionul italian (Euscorpius sicanus) este unul din cele mai abundente specii de scorpioni din Italia]

Tot aici, în Sicilia, găsim una din cele mai interesante călugărițe europene. Fără să o descriu, vă las să îi admirați podoabele, eu venind doar cu denumirea științifică pentru a putea găsi și alte cadre cu ea pe interneți.

[Numele acestei călugărițe este Empusa pennata, aluzie la aspectul de pană al antenelor, ce aduce cu antenele unor fluturi de noapte]

(text în lucru, vă rog reveniți mâine)