In primele zile ale anului am avut mai multă treabă de făcut decât credeam, dar nu am neglijat proiectele mele de fotografie de natură. Una din liniile pe care am mers de când am achiziționat kitul Olympus a fost să refac portofoliul meu cu fotografii bune la specii pe care le fotografiasem prost (din varii motive). Iar acum obiectivul 100-400mm de la Panasonic îmi permite să fac fotografii bune de la distanțe mai mari decat cele la care trebuia să mă poziționez cu cu vechiul Sony (aici mă ajută factorul de crop de 2, față de 1.5). Așa că, cumulat cu hotărârea de a pune mai multe fotografii pe blog și mai puține pe Facebook pentru 2021, iată câteva fotografii pe care nu le-am publicat pe rețelele de socializare și care merită să fie puse pe spațiul public.

Încep cu singura fotografie din 2019, restul fiind realizate în 2020. Acest șoim de iarnă a stat dubios de cuminte la fotografiat. Regula de a nu ieși din mașină când păsările sunt aproape de aparatul foto a funcționat.

[Șoim de iarnă (Falco columbarius), undeva în Spania, octombrie 2019]

Liniștea dinaintea furtunii. Aceasta este o chiră dragă mie, pe care o revăd iarnă de iarnă, într-un mic port din Sicilia. Colonia de iernare de acolo cuprinde mai multe specii de pescăruși si alte păsări acvatice, relativ ușor de fotografiat, pentru că stau pe pontoanele părăsite pe timp de iarnă de pescarii locului.

[Chiră de mare (Sterna sandvicensis), undeva la Mediterana, februarie 2020]

După două luni de gri și fotovânătoare de specii comune din habitate antropice pe acoperișul mansardei, a urmat o explozie de culoare. Această prigorie cred că ilustrează cel mai bine ieșirea din pandemie, realizată în primul weekend de la ridicarea restricțiilor.

[Prigorie (Merops apiaster), undeva în Dobrogea, mai 2020]

Finalul lunii mai a însemnat și o reconsiderare a locurilor din apropiere de București, pe care nu le mai văzusem în noul sezon. Și ce bucurie mai mare poți să ai decât să poți fotografia de aproape, într-o lumină perfecă și un fundal pastelat, una din cele mai interesate specii de Columbidae de la noi și singura care migrează iarna în Africa sahariană?

[Turturică (Streptopelia turtur), undeva în apropiere de București, mai 2020]

Dacă vrei fotografii interesante cu limicole, aștepți luna august. Este perioada când migrația păsărilor de țărm atinge un maxim, iar coasta litorală este un loc predilect pentru aceste păsări, care sunt capabile să străbată peste 10.000 de kilometri de la teritoriile de cuibărit la locul de iernare.

[Fugaci roșcat (Calidris ferruginea) și sitari de mal (Limosa limosa), undeva în jud. Tulcea, august 2020]

Septembrie este luna perfectă pentru a continua sezonul de mers la mare în sudul Bulgariei. Deși ținta principală a fost herpetofauna, nici păsările care începuseră migrația nu erau mai prejos, ca subiecte fotografice și totodată ocazii de a trage cadre mai bune la unele din ele. Acest muscar mic se tot fâțâia pe deasupra mașinii, în parcare, așa că am ieșit nițel din mașină să-l dau la gazetă.

[Muscar mic (Muscicapa striata), undeva în sudul Bulgariei, septembrie 2020]

Noiembrie (sau noroiembrie, cum o alint eu de anul trecut incoace) este luna cu cele mai puține zile de soare în România, așa că am profitat de fiecare zi în care astrul ceresc permitea fotografii cât de cât bune. Și cum Delta îți oferă ocazii bune, chiar și când ești la pescuit, am împărțit și noi peștele din baltă și chiar și sculele de pescuit cu acest bulgăre de sidef.

[Pescăraș albastru (Alcedo atthis), undeva în Deltă, noiembrie 2020]

Aceeași lună, dar București. Un pănțăruș, una din cele mai mici specii de păsări autohtone, cântărind câteva grame, străjuia intrarea din Parcul Politehnicii, care era închis. În timp ce mă sfădeam cu paznicul pentru a intra acolo, acest paznic a venit să dubleze paza.

[Pănțăruș (Troglodytes troglodytes), chiar în București, noiembrie 2020]

Ultima lună a anului a venit cu o semnalare interesantă, în apropiere de București. O gârliță mare stătea amestecată într-un cârd de gâște domestice. Am pândit-o până celelalte gâște albe au ieșit din cadru pentru a obține o poză de aproape cu o specie altminteri greu de abordat din apropiere ca subiect foto.

[Gârliță mare (Anser albifrons), în apropiere de București, decembrie 2020]

Calde mulțumiri lui George Stroie pentru această minunată idee de a scoate fotografii de la sertar.

[va urma]