Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de „vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi]

Bineînțeles, principalul loc în care vei găsi faună în această lună capricioasă este malul mării. Aici, păsările acvatice se adună în numere mari, iar cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) este nelipsit din locurile bogate in pește.

Un pescăruș pontic (Larus cachinnans) își face siesta pe plajă. Dați zoom pe poză și vețti vedea în vârful ciocului ceva ce pare o bucată de plastic. De fapt nu e, e o bucată de barcă întoarsă, imaginea ambarcațiunii formându-se în prisma creată de picătura din capătul ciocului.

Un alt pescăruș, de talie mai mică, mă ignoră, deși sunt pe burtă, la doar 3 metri de el. Pescărușii râzători (Croicocephalus ridibundus) pot fi extrem de toleranți cu oamenii în zonele cu trafic pietonal intens, cum sunt plajele din nordul Constanței.

Un alt oaspete de iarnă, corcodelul cu gât negru (Podiceps nigricollis), vânează guvizi de zor într-o zonă cu apă adâncăd e lângă dig.

Cormoranii sunt adunați pe înserat, în copacii unde vor dormi peste noapte. Acești copaci sunt în colonia de cormorani mici, dar acesta este tot un cormoran mare (cormoranul mic apare în episoul următor).

Închei cu o fotografie pentru care a meritat drumul până la mare, în cea mai neproductivă lună a anului, fotografic vorbind. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie grozavă, care este relativ greu de văzut la noi. Anul acesta au fost doar trei semnalări, deci aveți nevoie de răbdare, fler și nițel noroc să o găsiți pe plaja, la soare, în condiții optime de fotografiat și să mai fie și cooperantă. Încă un culcat pe burtă și iată o fotografie de care sunt mulțumit. Prima fotografie cu specia data din 2014, dar vremea era oribila, iar cadrele din acea ziau reflectat cumva condițiile improprii de fotografiere.

Fotografiile sunt realizate cu Olympus OM-D E1 mark II, utilizand un obiectiv 100-400mm de la Panasonic. Am folosit și 300mm de la Olympus în ultimii trei ani, dar nu pentru aceste cadre. Revin!

(va urma)