Ecosistemele sunt niste chestii extrem de fragile. Si din fericire se afla printre noi, la indemana, chiar sub ochii nostri. Undeva pe langa Cluj amatorii de viata salbatica pot gasi jivine interesante in Cheile Tureni. Foarte spectaculoase si salbatice, dar si foarte murdare, aceste chei sunt formate in aceeasi era geologica in care s-au format si mult mai celebrele (si mai vizitate deoprotriva) Chei ale Turzii. Intr-un scurt periplu prin ele primavara aceasta, am surprins trei specii numai bune de aratat aici pe blog, eu de fapt cautand-o pe a patra.

Cheile Tureni arata foarte bine (poteca destul de clara, acces facil, putin populata de grataragii) si sunt un refugiu excelent pentru clujeni si nu numai pentru ei. Nu in ultimul rand au o valoare peisagistica deosebita, calcarele de varta jurasica inaltandu-se semet, fiind vizibile si de pe autostrada A3 Transilvania daca sunteti putin atenti si pe margini, nu doar la depasiri:

Aici gasiti turnuri de eroziune:

Dar si clepsidre spectaculoase:

Mergand agale prin Cheile Turenilor (accesul este relativ greu de dibuit, desi sunt aproape si de autostrada A3, si de vechiul drum Turda-Cluj), am fost foarte placut impresionat de numarul mare de passeriforme (pasari mici, de talia unei vrabii). In mod special eram croit sa surprind un macaleandru, o pasare mica si vioaie, greu de fotografiat. Inarmat cu tunul de 400mm si monopod, putin certat cu lumina usor nefavorabila (pont: incercati sa vizitati sectoare de chei in jurul pranzului; dimineata si dupa-amiaza lumina ajunge in cantitate insuficienta, mai ales daca vorbim de sectoare de chei adanci), urmaream un macaleandru, cand atentia mi-a fost atrasa de altceva care topaia printre bolovanii de calcar presarati de-a lungul raului:

Prada nevastuicii este compusa din mici rozatoare si pasari. Pentru acestea din urma, nevastuica foloseste cu succes tehnica ambuscadei, suprinzand pe picior gresit pasarile aflate intre radacini (am avut ocazia sa o observ vanand in chei, din pacate un astfeld e cadru este foarte greu de realizat din cauza agilitatii fantastice a animalului, asa ca m-am multumit sa o urmaresc in actiune). Printre pasarile preferate se afla macalendrii, brumaritele si pantarusii, acestea fiind pasari de talie mica ca-si petrec o buna parte din zi hranindu-se pe sol si nu in copaci. In imagine, un pantarus:

Sigur, din dieta unei nevastuici nu lipsesc nici codobaturile, cintezele, auseii sau alte pasari, desi acestea petrec mai putin timp pe sol, dar nici pescareii negri care pot fi neatenti pe malul apelor unde se hranesc. In imagine, un ausel (nu am apucat sa-l identific exact, dar promit sa revin cu detalii):

Am iesit in partea cealalta a cheilor, admirand vegetatia tipica, cu specii endemice:

Asa ca macaleandrul a ramas acolo fara o fotografie buna si demna de pus pe blog; am plecat cu gandul la matisorii vestitori de primavara si de multe alte ture frumoase pe aici (pentru ca aceste chei au intrat in lista scurta a locurilor de neratat si de vizitat macar anual):