Interviuri în sălbăticie: Sasha, fotograf de natură la 9 ani

Știți expresia aia cu „fan natură și biodiversitate de mic”? Ei bine, am onoarea de a vă prezenta luna aceasta, la rubrica fotografi de natură, un tânăr fotograf care, la nici 10 ani împliniți, cucerește inimile tuturor iubitorilor de natură cu capturile sale. Sasha Jumanca are 9 ani și un portofoliu impresionant pentru această vârstă – multe fotografii cu păsări și alte animale sălbatice, realizate chiar de el. Locuiește în Germania, dar fotografiază păsări oriunde merge, de la curtea școlii sale, parcurile orașelor, până la Delta Dunării și alte locuri unde merge cu părinții în vacanțele școlare. Pe mine m-a cucerit complet în ultimii doi ani cu capturile lui, așa că am insistat la părinții lui să îmi acorde un interviu (probabil nu primul, pentru că Sasha este de ceva timp și în atenția presei germane).


[Sasha, prezent la deschiderea unei importante expoziții, „Natur im Fokus” din Munchen (expoziția este deschisă din februarie până în aprilie 2022), având fotografia sa cu puii de huhurez mic (Strix aluco) pe post de imagine reprezentativă a expoziției]

1. Cum a început totul? Îți aduci aminte care a fost prima pasăre pe care ai fotografiat-o?

Acum doi ani mă plimbam cu părinții mei în parcul castelului Nymphenburg din München. La un moment dat am văzut niște fotografi și apoi mi-am dat seama că fotografiau un pescăraș albastru. Parinții mei aveau un aparat cu obiectiv mic și n-au putut face poze bune. Din acel moment mi-am dorit să am un obiectiv mai mare cu care să pot fotografia păsări de aproape. Prima pasăre pe care am fotografiat-o a fost un corcodel mare cu pui.


[Pescărașul albastru (Alcedo atthis) este „ținta” multor fotografi de natură; Sasha a reușit un cadru imediat după vânătoare, în imagine fiind o femelă adultă, cu un peștișor în cioc]

2. De unde pasiunea pentru animale sălbatice? Povestește-mi amintirile tale cele mai puternice cu ele: cum le-ai văzut, cum le-ai fotografiat etc.

De când eram mic m-au impresionat păsările. La grădiniță desenam și coloram păsări. La 7 ani și jumătate am reușit să folosesc un aparat de fotografiat și așa a început pasiunea mea pentru fotografie. Parcul nostru are o fauna destul de bogată și am descoperit multe specii pe care le-am fotografiat. Una dintre primele mele amintiri este vizita la lacul Chiemsee, unde am văzut multe specii de păsări deodată. M-a impresionat atunci apariția codalbului, care a încercat să vâneze o rață.

3. Când ai pus mâna prima dată pe un aparat foto, nu ți s-a părut complicat? Sunt curios cum manevrezi la vârsta ta un aparat foto mai greu decât aparatele foto obișnuite care ajung și pe mâna copiilor de vârsta ta. Și, dacă ai în plan, care e următoarea ta achiziție și de ce?

Prima dată când am pus mâna pe un aparat foto mi s-a părut destul de complicat. Era un aparat cu un obiectiv mic și mi se părea că avea mult prea multe butoane. Teleobiectivul pe care îl folosesc acum a venit chiar de 1 iunie, de ziua copilului. La început nu aveam monopod și erau destul de multe poze neclare. La scurt timp, tatăl meu mi-a luat un un sistem de stabilizare și așa am reușit să fac poze mai bune. Cu timpul, am învățat să schimb setările de expunere și diafragmă.


[Sasha cu jucăria sa prefertă, aparatul foto cu teleobiectiv, pe monopod]

4. Cum ai început să descoperi natura de lângă casa? Și mai ales, cum ai început sa urmărești păsările locului?

După ce am început să fotografiez animale sălbatice, mi-am dat seama că există o faună bogată în jurul casei și în parcurile din oraș. Când fotografiam o pasăre, doream să știu ce este și să aflu mai multe despre ea. În primul an am aflat mult despre comportamentul păsărilor și așa am început să știu când pot găsi anumite specii.


[Sasha documentează și amănunte legate de etologie – comportamentul păsărilor sălbatice – aici codalbul este sâcâit de doi corbi]

5. M-au impresionat fotografiile tale cu familia de huhurezi. Povestește-mi cum i-ai descoperit, de câte ori ai mers după ei, dacă i-ai pândit și cum sunt ei tratați de ceilalți oameni ai locului?

În luna mai, anul trecut, mă plimbam cu tatăl meu în parcul nostru. Deodată ne-a sunat mama și mi-a zis că un prieten fotograf ar fi văzut o familie de huhurezi mici într-un alt parc. Am renunțat la plimbare și am venit imediat acasă. Nu mai fusesem în acel parc și a trebuit o vreme să căutăm copacul în care locuiau huhurezii mici. I-am găsit într-o tisă și am fost impresionat de cât de pufoși și curioși erau. În prima zi i-am văzut despărțiți, a doua zi erau prea sus în copac. Abia a treia zi i-am găsit pe toți împreună și am reușit să fac câteva poze foarte frumoase. Huhurezii nu păreau deranjați de oameni și își continuau obiceiurile.

6. Cum te documentezi? Accesul la Internet este suficient sau ai și alte surse?

Pentru a identifica speciile folosesc cărțile Kosmos despre păsări. Câteodată mă uit pe Internet și pe grupul Fauna României. Mai urmăresc și paginile unor fotografi de natură.

7. Cum se împacă școala cu pasiunea pentru fotografie de animale sălbatice? Ce zic colegii? Dar profesorii?

Colegilor le plac foarte mult pozele mele. Anul trecut le-am făcut cadou 140 de fotografii cu păsări și animale sălbatice, făcute de mine. Și învățătoarele mele au primit fotografii și au fost încântate. După vacanța de vară, o învățătoare m-a rugat să documentez păsările din împrejurimile școlii. Așa am reușit să identific și să fotografiez multe specii din parcul Olympia.


[Șorecar comun (Buteo buteo), una din răpitoarele comune și totodată sperioase, implicit dificil de abordat din punct de vedere fotografic]

8. Am văzut că ai mers inclusiv în Delta Dunării. Ce te-a impresionat cel mai tare de acolo și ce recomanzi celor care nu au fost niciodată în Delta Dunării?

M-a impresionat foarte mult numărul mare de păsări care zburau din toate părțile. Atât de multe păsări deodată nu mai văzusem până atunci. Îmi doresc să merg și anul acesta. Le recomand și altora să mergă în Deltă și să se uite cu atenție după păsări.


[Sasha în acțiune, la postul său preferat: în prova bărcii cu motor, pe canalele Deltei]

9. Sunt locuri în Germania unde ai vrea sa ajungi în mod special pentru o anumita specie? Dacă da, care și unde vrei să o găsești?

Îmi doresc să ajung în Allgäu pentru acvila de munte. Sper s-o găsesc în această primăvară și să o imortalizez cum duce hrană la cuib.


[Până găsește acvila de munte, Sasha se bucură de cadre frumoase cu una din prăzile principale ale acvilelor de munte, marmota (Marmota marmota)]

10. Am văzut că ai călătorit și în afara Germaniei, respectiv României. Care e locul care te-a impresionat cel mai mult din afara acestor două țări și, dacă ai vreun alt loc în vizor, unde ai vrea sa ajungi?

M-a impresionat foarte mult fauna din Maremma, centrul Italiei. Chiar în fața pensiunii noastre am fotografiat granguri, pupeze, prigorii, stârci de cireadă, căprioare, iepuri și două specii de vulturi. În ultima zi am văzut o vulpe pe plajă.

11. Câte specii de păsări poți recunoaște după sunete/tril? Le studiezi în acest sens?

După sunete și triluri pot să recunosc răpitoare diurne, păsări cântătoare de talie mică și păsări de apă.

12. O parte din munca ta e deja prezentă pe Facebook și pe site-ul unei rezervatii naturale de fauna (a lacului Chiemsee din Germania), dar te gândești sa pui munca ta și pe un site personal? Cum îți organizezi și cum îți prezinți fotografiile publicului tău interesat de turele foto pe care le faci?

Am deja o organizare a fotografiillor mele și mi-aș dori să le pun pe un site pe cele mai reușite. Momentan nu mă pot ocupa singur, sper să reușesc la un moment dat.

13. Ce planuri de viitor ai? Nu te întreb de profesie, aș vrea sa știu mai degrabă în ce direcție vrei sa mergi cu fotografia de animale sălbatice? O să o păstrezi doar ca hobby sau o să încerci să te implici într-un serviciu în slujba animalelor sălbatice?

Cred că fotografia o voi păstra ca hobby. Dar mă găndesc că ar fi frumos ca meseria mea să aibă o legătură cu natura.

14. Acum ești încă la început, dar te gândești să faci o expediție singur? Adică fără părinți? Unde ai fi dispus să te aventurezi, pentru cât timp și ce ai vrea sa fotografiezi într-o astfel de expediție?

Aș vrea să ajung în Ungaria (la Hortobágy) pentru codalb, în munții Hohe Tauern din Austria pentru acvila de munte și în peninsula scandinavă pentru huhurezul bărbos.

15. Seria asta de interviuri e citită de mulți începători intr-ale naturalisticii, inclusiv copii. Ce sfaturi ai pentru ei, mai ales referitoare la fotografie?

Mi se pare că fotografia te ajută să descoperi natura și s-o înțelegi. Partea frumoasă la fotografie este că petreci mult timp afară.

16. În final, o întrebare ”serioasă”: ești, probabil, o sursă de inspirație pentru alți copii, fie că vorbim de colegii de școală, fie de alți copii care au aflat deja de tine de pe grupurile de faună sau alte locuri unde ți-au văzut lucrările. Ce le recomanzi să facă cu timpul lor liber și ce le poți spune din experiența ta pentru a-i încuraja să te urmeze?

În natură poți găsi lucruri foarte interesante pe care nu le poți citi în cărți. Câteodată apar și lucruri ciudate, alteori impresionante, dar întotdeauna frumoase.


[Egretă mare (Ardea alba) cu prada în cioc, o libelulă]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Un comentariu »

  1. Buletin naturalistic #02: România în context naturalistic european – Doru Panaitescu said,

    28 februarie 2022 @ 10:01 pm

    […] 1. Interviul cu Sasha de care am amintit mai sus; o plăcere să văd atâta pasiune pentru fotografia de faună la nici 10 ani împliniți! Linkul spre interviu aici. […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu