Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de browsere. Urmează interviul lunii aprilie din seria „Interviuri în sălbăticie„, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!

1. Ce înseamnă birdwatching pentru un om care nu locuiește în România?

Lou:
Înseamnă că acest om vine în mod regulat către plaiurile mioritice ca să aibă ceva de văzut. Lăsând gluma la o parte, păsări se pot vedea în fiecare colț al lumii, chiar și în Europa Centrală. Dar, eu având treabă ca ghid de birdwatching, vizitez Delta Dunării și Dobrogea cel puțin o dată pe an, anul trecut (2019) mergând chiar de trei ori. Totuși, îmi lipsesc timpurile în care am hoinărit peste tot prin țară.

2. Cum v-ați apropiat de lumea păsărilor? Meteahnă din școală sau… autodidact?

Lou:
La vârsta de 11 ani am fost „infectat” de un ornitolog cunoscut din Sibiu, orașul unde mi-am petrecut copilăria. De la el am învățat multe, am avut chiar și prilejul de a contribui cu observațiile mele la monografia pe care a scris-o atunci: Ornis Siebenbürgens, vol. 3. Este vorba de profesorul Werner Klemm, care mi-a fost un adevarat mentor în domeniul ornitologiei. Totuși, majoritatea speciilor le-am învățat prin observații proprii, de obicei fiind pe teren cu bicicleta și un binoclu 8 x 30 rusesc, plus o ediție veche a determinatorului „Peterson” in limba engleză. Vremuri…

3. Care a fost prima pasăre care v-a fascinat? Și povestea ei, desigur.

Lou:
Întrebarea asta e de genul: care este cântecul/romanul/rolul de teatru etc. tău preferat. De aceea am mici probleme în această privință, fiindcă îmi amintesc nu una, ci o mulțime de observații la care mi-a bătut inima și care s-au gravat în memorie. Exemple: aveam circa 5 ani, stăteam cu cortul la Timiș și am urmărit cu fascinație niște păsări ciudate pentru mine. Unul făcea „tiu-tiu-tiu” (era fluierarul cu picioare verzi – Tringa nebularia) și celălalt făcea „ti-ti-tiii” (era fluierarul de munte – Actitis hypoleucos).

Pe al treilea, care zbura asemănător ca „ti-ti-tiii-ul”, direct peste suprafața apei îl cunoștea tatăl meu, era pescărașul albastru (Alcedo atthis). Apoi mai știu cum stăteam cu fratele meu în fața unui stol de mătăsari (Bombycilla garrulus), iarna lângă Hunedoara, și ne miram amândoi ce de păsări exotice s-au lăsat jos lângă noi. În timpul când incepusem să mă uit în mod sistematic după păsăret, îmi amintesc, de exemplu, despre sentimentele de mare senzație pe care le-am avut când am observat primul meu țigănuș (Plegadis falcinellus) – la heleșteele de la Mândra (județul Sibiu), atunci specia fiind considerată o raritate extraordinară pentru Transilvania. Mai este și episodul în care mi-a căzut jos binoclul dintr-un stejar pe care eram cățărat, în momentul în care șoimul rândunelelor, care cuibărea la noi în stradă, s-a așezat aproape de mine în copac. Binoclul a fost recuperat și reparat ulterior.

4. Câte specii de păsări văzute aveți în acest moment (din Western Palearctic) și care e următoarea țintă?

Lou:
Sunt destul de moderat la “bifarea“ speciilor. Totuși, mi-ar plăcea să pot vizita mai des locuri în care există o paletă mai mare de specii încă nevăzute de mine. Momentan am aproximativ 443 „liferi” (specii văzute în premieră, în sălbăticie) pe Palearcticul de Vest, din categoriile A și C. De câțiva ani, tot urmăresc ideea de a vizita Asia centrală – dar povestea cu pandemia de anul asta mi-a cam zădărnicit planurile.

5. Sunteți actor. Cum se împacă actoria cu birdwatchingul?

Lou:
Nu prea se împacă. Îți trebuie o doză sănătoasă de nebunie să mixezi teatrul cu birdwatchingul, domeniile fiind atat de depărtate unul de celalalt. De obicei, în perioada în care lucrez intensiv la teatru nu prea ies la păsări. Am mai făcut așa: să ies la 6 dimineața la număratul păsărilor în migrație (septembrie-octombrie), la ora 10 sa fiu la proba de teatru, să mai fac un prânz târziu pentru copii, seara la 18:00 să fiu iarăși la teatru până la 23:30 pentru ca după aia să mai stau acasă la calculator pt. „recuperare”. Pur și simplu, acum, la vârsta de 50 de ani nu mai am energia sau nu mai vreau să investesc atâta energie în ambele domenii in acelasi timp.

[Chiar dacă nu-și neglijează obligațiile de familie, Lou are mereu luneta sau binoclul, gata să ochească următoarea specie de pescăruș]

6. Se poate trăi din această pasiune? Dacă nu sau nu încă, ați încercat ceva în acest sens?

Lou:
Cum am relatat mai sus, am un job suplimentar, ca birdguide. Deocamdată, ghidez doar 1-3 tururi pe an în Romania, dar mă gandesc să extind raza călătoriilor și în alte țări. E ok, dar nu e chiar bine platit. Altădată, am mai primit bani pentru o prezentare despre pescăruși. În momentul de față, m-am și gandit să particip la monitorizarea păsărilor clocitoare din Romania pentru Atlasul speciilor cuibăritoare, care este în lucru, ca să compensez un pic deficitul financiar momentan. Dar nu prea are rost să stau mai întâi 14 zile în carantina și apoi să lucrez o lună.

[Mascul de pescăruș pontic – Larus cachinnans – surprins în Delta Dunării – majoritatea pescărușilor de talie mare de la noi din Deltă sunt pescăruși pontici, diferiți de cei din Constanța, București sau alte orașe mari cu aglomerări de pescăruși]

7. Au existat momente în carieră când ați luat decizii legate de profesie în funcție de pasiunea pentru păsări?

Lou:
Hmm, numai în momentele în care trebuia să decid între un job la teatru sau ca ghid naturalistic, dar nu erau multe ocazii, de obicei teatrul are prioritate.

8. De unde această pasiune pentru… pescăruși?

Lou:
Foarte simplu, între păsărari era mult timp zicala: există păsări… și există pescăruși. Păsările se pot identifica, la pescăruși e mai complicat (râde). M-a enervat acest fapt, și, în anul 2004, la scurt timp după separarea taxonomică a pescărușului pontic (Larus cachinnans) de pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis), am decis pentru mine să învăț și eu să le identific.

[Pescărușul pontic (Larus cachinnans) – care pune serioase probleme de identificare si birdwatcherilor experimentați prin asemănarea cu L. michahellis – aici un exemplar înșelător cu iris deschis, fotografiat de Lou în România, mai 2007]

Am cumpărat „biblia” lui Klaus Malling Olsen (Gulls of Europe, Asia and North America) și am început drumul traumatizant de a învăța acest grup fascinant, cât mai temeinic. Am avut apoi proiectul unui website pe care am discutat numai speciile L. cachinnans si L. michahellis după poze colectate numai de pe teritoriul României. Cele mai multe fotografii au fost trimise de Cristian Mihai, care, prin urmare, a fost și el infectat de virusul larologiei. Din păcate acest website a fost șters de catre providerul de hosting, dupa ce a fost virusat în urma unui atac cibernetic, așa că și conținutul valoros de acolo s-a pierdut.

9. Ce este un larolog și care este aportul unui astfel de specialist pentru știință?

Lou:
Larologia e stiința care se ocupă cu familia pescarușilor (aproximativ 56 de specii în toată lumea). Ca și în alte domenii, cunoștintele despre aceste păsări aproape au explodat în ultimele 2-3 decenii. Mie îmi plac fiindcă sunt păsări extrem de mobile (pot hoinări pe distanțe apreciabile), au o talie suficient de mare încât să poată fi citite foarte bine inelele, deci se poate urmări pe unde se plimba exemplarele inelate, sunt păsări foarte sociale, inteligente și oportuniste.
Deseori, comportamentul amintește de trăsături tipic umane. Identificarea pescărușilor de talie mare constituie o provocare deosebită chiar și pentru păsărari cu experiență. În școala clasică, se învață modelul „specificării de inel” (ring species) a lui Larus argentatus.

[Pereche de pescăruși argintii (Larus argentatus). Masculul, cu gât mult mai gros, este în stânga]

Acum s-a dovedit că situația este mult mai complexă și că suntem martorii unei dinamici extraordinare a evoluției la aceste specii înrudite. A fost chiar una dintre cauzele sau exemplele-paradă pentru a moderniza conceptul de specie în ultimele două decenii. Existența unor „stoluri stabile de hibrizi” (hybrid swarms) în unele zone ale lumii este chiar fascinantă. Și se dezvăluie mai departe în fața ochilor noștri. Cu această experiență, zi de zi ajut la identificarea pescărușilor pe baza fotografiilor primite din toată lumea – practic, o extensie fara limite a acestui hobby numit birdwatching. 🙂

[Acest pescăruș pontic , inelat de Viorel Gavril, poate furniza informații prețioase despre comportamentul sezonier și mișcările pe care le execută aceste păsări de-a lungul continentului – fotografie realizată de Lou Bertalan ]

10. Este Europa un paradis pentru păsări? Dar pentru pescăruși?

Lou:
Da și nu. Europa e destul de diversificată biogeografic pentru un continent atât de mic, având de la un climat arctic până la unul subtropical. Totuși, numărul de specii e mai redus față de alte continente (în afara de Antarctica) din cauza faptului că glaciațiunile au ținut mult timp o mare parte a continentului în pumnul lor de gheață, asta făcând ca refugiile în care multe specii au supraviețuit să rămână doar la marginile teritoriului. Bineinteles, din punct de vedere al unui birdwatcher localizat în centrul continentului european, marginile Palearcticului de Vest sunt cele mai interesante. Și când zic margini mă refer la toate marginile. Europa este un continent foarte bun pentru pescăruși, zic eu. Și aici există hot spots privind numarul de specii posibile (de exemplu Olanda, dar să nu uităm și de Dobrogea) sau a zonelor în care hibridizează speciile din complexul Larus argentatus-Larus fuscus, un fenomen extrem de interesant.

[Un exemplar întunecat de pescăruș negricios (Larus fuscus ssp. intermedius), ușor de confundat, pentru neinițiații într-ale larologiei, cu celălalt pescăruș european cu spate închis la culoare, Larus marinus ]

11. Câte specii de pescăruși pot fi văzute într-un singur loc și unde?

Lou:
Iarna, în Olanda poți vedea bine și 12 specii diferite de pescăruși într-un interval de timp relativ scurt. Un număr asemănător în Algarve, Portugalia, tot iarna. Tot cam 12 se pot vedea în luna mai, trecând Atlanticul, pe lacul Michigan (colegul Amar Ayash zice ca 14 specii sigur ar fi posibil într-o singură zi, cu ceva noroc). Alt “hotspot“ ar fi Choshi, în Japonia, tot iarna, cu aproximativ 12 specii. Cred ca asemănător este și St. John’s în Newfoundland (Canada). Exemplele astea se referă la un număr de specii probabile, văzute în același timp, nu la numarul total semnalat într-un loc, care poate fi și mai mare de atât.

Pe litoral, la noi în Romania, se pot vedea 9 specii într-o singură zi, în luna mai. Dar numărul speciilor nu e neapărat partea frumoasă la observatul de pescăruși, ci variabilitatea lor, mai ales la păsări imature, care pare a fi infinită. Desenul multor pescăruși e atât de complex și specific, încât se pot recunoaște păsări la nivel de individ, chiar daca nu este un exemplar inelat. Îmi amintesc un Larus michahellis care arăta atât de straniu în a doua sa iarnă, încât l-am poreclit Mr. Bean (pozele, bineinteles, erau făcute de Cristian Mihai).

[Pescărușul „Mr. Bean”, așa cum a fost botezat de Cristian Mihai, un Larus michahellis cu penaj atipic, a pus serioase probleme la identificare]

12. Locuiești fix în centrul Europei, dar spectacolul pescărușilor dragi este pe coastă. Unde ai alege să locuiești pentru a te bucura cel mai mult de spectacolul pescărușilor? Marea Neagra, Mediterană, Nordului, Baltică sau Altantic?

Lou:
Marea Nordică între Germania și Franta, Marea Mediterană în Israel, Atlanticul în Portugalia, Marea Neagră pe la Constanța. Dar numai între august și martie, cam asta e sezonul pescărușilor. Iarna poate fi suplimentată și cu observații mai apropiate de casă, mai ales în zona gropilor de gunoi ale metropolelor de pe continent, deseori departe de orice mare. Dar multe din aceste gropi s-au închis în vestul continentului, din păcate. Grosul pescărușilor este, însă, în zonele litorale. Mergi la mare și te distrezi!

[Lou Bertalan folosind o lunetă specială de birdwatching, în Olanda, pe malul mării, septembrie 2008]

13. Unde ați fi dispus să călătoriți pentru a vedea un pescăruș cu adevărat deosebit și ce specie de pescăruș ar fi aceea, în topul unui wishlist dedicat pescărușilor?

Lou:
Ar fi Ichthyaetus relictus – Relict Gull, pentru care aș merge să-l văd la locurile de cuibărit de pe lacurile sărate situate la vreo 1500m altitudine în semideșerturile Mongoliei. Pe locul doi în acest top, m-aș duce în Delta râului Lena (rezervația naturală Усть-Ленский) sau în delta râului Indigirka (Русское Устье) doar ca să pot vedea pescăruși roz (Rhodosthetia rosea) la locurile lor de cuibărit.

[Până să ajungă să vadă Deltele Siberiei, Lou se mulțumește cu un alt Ichtyaetus de talie mare de prin părțile Europei, Ichthyaetus ichthyaetus, surprins pe coasta Mării Negre]

14. Înțeleg că o mare parte din hobby este de fapt identificarea păsărilor văzute și fotografiate de alții. Ești constient că asta sună, in ochii unui neinițiat, cumva la limita nebuniei? Cum te împaci cu ideea asta, că ești diferit de oamenii “normali”, pentru care toți pescărușii sunt la fel?

Lou:
Nebunia este nelimitată, e chiar soră cu mine de când îmi amintesc primele interacțiuni cu păsările. Altfel, poate nu aș fi devenit și actor ȘI larolog. Chiar dacă lăsăm la o parte actoria, doar incercarea de a identifica păsări din genul Larus, luată separat, seamănă mult cu nebunia. Mai ales persistența de a continua cu asta după mii de momente de frustrare. Astfel am ajuns la punctul în care zic ca FIECARE pescăruș arată altfel.

[Acest pescăruș, care i-a dat migrene lui Lou, este celebrul Mr. Bean despre care a amintit puțin mai sus, fotografiat în Herăstrău de Cristian Mihai]

15. Câte identificari poți să ajungi să faci, într-o zi bună, când ai timp de așa ceva, de pildă în weekend sau poate în vacanță?

Lou:
La unele identificări mai detaliate îmi trebuie și cateva zile, dar, în majoritatea cazurilor, mai puțin de o secundă ;). Variază în funcție de subiect (pescăruș sau alta pasăre, fiindcă nu fac identificări doar la pescăruși) și persoana care solicită identificarea. Uneori ajunge să zic numele speciei, cum este în cazul multor întrebări pe forumuri și grupuri online. Dacă este ceva complicat sau dificil sau cred că persoana care cere ID “merită” timpul și efortul de a-i explica mai detaliat identificarea sau, dacă e cazul unei rarități, care necesită o analiză amplă, pentru care trebuie să mă documentez înainte (adica să citesc în literatura de specialitate), atunci durează mult timp. În medie, aș zice că se adună vreo 30-40 identificări pe zi (aici incluzând și identificări de fluturi sau alte insecte pe care le cunosc), în zilele în care stau mult pe net. În alte zile – zero.

[Acesta este genul de fotografie care îi permite lui Lou să stabilească în câteva secunde specia, vârsta și uneori si locul fotografierii pescărușului – Larus minutus 1cy – Techirghiol]

16. Seria asta de interviuri, care a început în 2020 (acesta este al treilea), e citită de mulți începători într-ale birdwatchingului. Ce sfaturi ai pentru ei?

Lou:
Pentru majoritatea începătorilor: să aștepte cu identificatul pescărușilor până sunt mai buni păsărari sau să renunțe după primul atac de cord. Pentru cei care chiar vor să avanseze: să înceapă cu identificatul adulților, cel mai bine văzându-i din apropiere, să nu dea în judecată determinatorul sau cartea în care scrie altfel, să învețe mai întâi chestiunile de bază din biologia pescărușilor – cum ar fi, de pildă, denumirea fiecărei pene, să aprofundeze limbajul stiintific (oglinda, fereastra, luna, limba etc), să știe că unii pescăruși chiar nu vor să fie identificați și – cel mai important – după ce au înaintat în știința larologiei, să se consoleze cu gândul că nu vor mai putea scăpa niciodata de acest microb.

17. În final, o întrebare capcană – crezi că, într-o bună zi, România va avea o armată serioasă de naturaliști pricepuți la păsări? Ce ai fi dispus să faci chiar tu, personal, pentru a ajuta la formarea acestei oști?

Lou:
În general sunt optimist, da, cred că se va răspândi hobby-ul în populație până la o anumită saturație, cum e cazul societăților din vestul Europei. Sunt destui oameni din clasa de mijloc care își pot permite achiziționarea unei lunete și unei aparaturi semiprofesionale de fotografiere. Aici văd o problemă importantă – majoritatea tinerilor care încep cu observatul păsărilor ajung la asta prin intermediul fotografiei. Nimic rău aparent, dar deseori aceștia rămân la un anumit nivel, fotografiatul și observatul prin lunetă/binoclu excluzându-se în mare parte. Cu toate că ajut (prea) mult la identificarea păsărilor din fotografii, în comunitățile de pe Internet, în același timp încerc să-i încurajez să identifice singurei, după cărți, nu folosind aplicații de recunoaștere automată! Sunt momentan mulți biologi, dar și amatori, care îmi dau speranțe mari că vor ajunge păsărari buni. Drumul ar fi de continuat în modul în care Societatea Ornitologică Română și Grupul Milvus educă tinerii prin seminare, tabere de inelat etc. Și aș încuraja modele de genul „Ziua păsărilor de gradină” sau monitorizarea speciilor comune/rare pe plan național în stil mare și pentru incepători, nu numai pentru biologi. Numărul observatorilor într-o țară este direct proporțional cu conștientizarea necesității ocrotirii habitatelor, asta este dovedit. Sperăm cu totii să crească această conștientizare în rândul populației și comunicarea din presă pe aceste teme să fie din ce în ce mai profesionistă și mai documentată. Vorbind de mine, deocamdată sunt încă legat de familie, bani etc., altfel m-aș implica mai mult fizic în educația tinerilor din țară. Dar cred că și prezența mea în comunitățile online de birdwatcheri și identificările pe care le fac oricui solicită sunt un ajutor binevenit – sper.

[Pescăruș sur – Larus canus – este unul din pescărușii de talie intermediară din avifauna Europei ]

Fotografiile ce ilustrează acest articol sunt din colecția personală Lou Bertalan, Doru Panaitescu

[Puteți găsi aici celelalte interviuri din foiletonul „Interviuri în sălbăticie” – acest demers este destinat tuturor iubitorilor de natură și în special pasionaților de faună].

apasă-l