Întrebarea sezonului: Unde bei un whisky bun?

Daca nu ești băutor de whisky, iți recomand un joc în care poți ghici personaje Disney. Dacă ai trecut testul și citești în continuare, înseamna că te interesează această licoare intitulată de creatorii sai din vechime “apa vieții”. Și probabil știi și ce să bei, și cum, și cu cine. Întrebarea mea din titlu ascunde însă niște trebușoare ce necesită o anumită aplecare întru reflecție pentru a fi înțelese corect.

Nu plec însă la drum fără o mică paranteză: eu, neținând prea mult la bautură de felul meu, consum alcool cu moderatie, de cele mai multe ori. A ține la băutură nu înseamnă a turna un litru de vodca pe gât. Faci asta o data, maxim de doua ori in studentie, ca eu ficat de rezerva nu am vazut la farmacie, doar la Minculescu. Ideal este să poși savura fiecare băutură alcoolică fără să fii mangă, caz în care nu mai contează nici ce bei, cu cine, unde și din ce pahar.

Dar să revenim la întrebarea zilei: de ce contează unde bei? Doar băutura e la fel, nu? E aceeași, are acelasi gust. Sau ar trebui sa aiba… dar vă spun că nu e asa. O bautură buna se bea nu doar intr-un pahar potrivit, într-un anturaj agreabil sau după o cină selectă. Un whisky bun se bea acolo unde te simti bine, asta neinseamnand musai acasă.

Statistic vorbind, majoritatea sesiunilor de împrietenire cu această bautură se petrec în casă. Băutul de whisky în bar/club/discoteca este popular, dar are mari dezavantaje: nu poti mirosi corect, nu poti vedea probele la lumina potrivita, nu gasesti sortimentul pe alese, prețul de on-trade te impiedică sa deguști prea multe pahare odată etc. De fapt, luând cazurile în care eu, personal, am degustat whisky-uri bune anul acesta, pot împarti (fără să greșesc prea tare generalizând) locurile de băut un whisky bun în trei mari categorii:

1. Acasă sau la prieteni.

Cea mai frecventa formula in care poti sa te bucuri de un whisky bun. Ai avantajul ca poti folosi pahare bune, potrivite, ca nu trebuie sa urci la volan (mai ales daca esti acasa sau poti ramane peste noapte la respectivii cu care bei) si, daca exagerezi, nu esti in public sa te faci de ocara in urbe, cum fac altii.

Din fericire am mai multi prieteni care apreciaza un whisky bun si nu-l dau peste cap ca pe hapuri sau ca pe palinca. Si nu are rost sa incercati sa ma convingeti ca o palincă bună, “curată”, e mai bună decât un whisky. E ca si cum ati compara o vulpe cu un tigru bengalez. Nu aveti ce sa comparati, pur si simplu, decat in ipoteza sumbra in care ajungeti sa calculati miligramele de alcool pur dintr-un pahar sau pretul per clondir, caz in care discutia este oricum incheiata.

2. La o degustare organizată.

Fie una organizata de tine (da, mai facem si de-astea, cu ajutorul congruentului, mare pasionat de single malturi si de bauturi bune in general), fie la una unde ai ocazia sa iei contact cu noutatile in bransa. Acestea, intre noi fie vorba, sunt putine si rare. De pilda, chiar luna trecuta am avut privilegiul de a compara single malturile clasice (Glenfiddich de 15 ani, respectiv 18 ani) cu doua noi varietati de single malt, tot de la Glenfiddich:

– un single malt tinut in butoaie in care a fost IPA (un fel de bere, dar nu bere lager, cum o stiti de pe la noi, ci India Pale Ale, în colaborare cu un producător de bere artizanală din zona Speyside, locul din Scoția cu cele mai multe distilerii pe km patrat) si

– un alt single malt intitulat Glenfiddich XX (dupa numarul 20, adica numarul de experti care au ales butoaiele folosite pentru maturarea si aromatizarea naturala a acestui single malt). În total au fost alese 17 butoaie de bourbon, doua de sherry și unul în care a fost vin. Aceste butoaie au dat caracter unic noului Glenfiddich Twenty, pe care l-am savurat apoi pe indelete… o sa vedeti mai tarziu unde.

experimental-series_doru-panaitescu
[Sursa foto: Alexandrion Group]

Am avut aici ocazia nu doar sa compar noua gama de whiskiuri Glenfiddich cu clasicele lor prezente oriunde in lume in dutyfree-uri si pe rafturile magazinelor, ci si sa cunosc inca un scotian pasionat de munca sa si de licoarea din butoaiele afumate cu turba din Scotia: Struan Grant Ralph, Global Brand Ambassador Glenfiddich, poate cel mai tanar din toti ambasadorii pe care am intalnit de cand ma preocupa acest domeniu (stiti probabil ca la inceputul anuor 2000 am lucrat o perioada pentru Diageo, unul din cei mai mari producatori mondiali de scotch, si de atunci whiskiul este una din bauturile mele preferate, asa putin cat beau eu :D).

experimental-series_06
[Sursa foto: Alexandrion Group]

Si, normal, whiskiul se bea la fel de bine si pare-se cu mai multa placere acolo unde imi petrec aproape tot timpul meu liber din ultimii ani:

3. Pe coclauri, in salbaticie, departe de tumultul urban.

Niciodata nu am fost de acord cu ideea ca luxul inseamna doar hotel si servicii de inalta tinuta. Un whisky bun, degsutat pe indelete, alaturi de prieteni, pe o plaja salbatica, chiar si in extrasezon, reprezinta un lux greu de inteles pentru oamenii comozi.

Daca ajungeti in Samothraki, nu uitati sa aveti la voi un whisky bun. Noi am derapt de la clasicele single malturi cu un Teeling, un whisky irlandez cu pretenții, maturat în butoaie în care în prealabil s-a ținut rom. O sesiune foto rapid-rapid pe pietrele de pe malul unei plaje sălbatice și înapoi la joacă, după lighioane!

rszdsc02512_2048x1365

Un alt whisky bun, incercat pe coclauri este Dalwhinnie. Un single malt fin, cu o culoare si un postgust tipic, degustat în însorita insula Sicilia. Nici ca se potrivea o destinatie de vacanță mai bună pentru acest savuros whisky pe care l-am asezonat cu grana padano și struguri bine copți (vezi foto).

rszdsc04437_2048x1365

Glenfiddich Project XX are o culoare intensă de chihlimbar, lăsând să se vadă efortul de maturare al distilatului. Locul ideal de servire: o plajă sălbatică din Bulgaria (nu spun unde, cine vrea localizare GPS știe să dea de mine – dar nugarantez ca dezvălui oricui întreabă)

rszdsc04912_2048x1365

Asadar, beți un whisky bun si departe de casă, recomandarea mea pentru acest sezon fiind cele două varietăți noi prezentate mai sus. Mircea a scris mai detaliat despre ele, enjoy!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Emanuel S. said,

    17 ianuarie 2017 @ 1:57 pm

    Sunt de parere ca un whisky bun se bea intr-o companie placuta, precum si intr-un loc care sa ne ofere liniste. De asemenea, nu il dai direct pe gat, ci il “simti”, lent, cum se plimba in gura si aluneca incet pe gat in jos.

  2. doru said,

    26 ianuarie 2017 @ 12:22 pm

    Intru totul de acord.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu