Radiografia unei revolutii

Am ajuns ieri acasa cu sufletul la gura. Am iesit in strada. Am stat de vorba cu tot felul de cunoscuti si am auzit zeci de variante si scenarii. Care e de fapt realitatea? Imi permit sa fac o mica analiza la rece (complet apolitica – pentru ca sunt apolitic de cand ma stiu) asupra unei miscari de strada fara precedent in Romania (da, o consider superioara revolutiei din 1989 din multe puncte de vedere). Intentionat nu am ilustrat acest articol pentru ca vreau sa cititi, nu sa va impresionez. Cand o sa vreau sa va impresionez o sa pun poze frumoase cu animale, cum v-am obisnuit in ultima vreme.

[Preambul] Nu sunt un expert in politica. Nu o sa fiu vreodata pentru ca nu-mi doresc asa ceva. Dar ca simplu cetatean cu niste ani de scoala in plus peste medie, cu niste litri de carti citite peste medie si cu niscaiva experienta din mediul privat, atat ca fost corporatist platitor de taxe cat si ca antreprenor platitor de si mai multe taxe, cred ca pot sa am o imagine reala a ceea ce se intampla in aceste momente in Romania. Acest material este redactat din proprie intiativa, la presiunea prietenilor mei confuzi, atat cei din strainatate cat si cei din provincie, care ma intreaba ce se intampla de fapt in Bucuresti. A trecut o saptamana de la tragicul eveniment, dar tumultul unei natii e mai zgomotos ca niciodata.

Incendiul.

Nu e nimic de spus aici, e clar ca intr-o tara unde statul sta la panda sa te arda siguranta cetateanului nu este pe primul loc. Bine, o sa ziceti, dar copiii aia erau satanisti. Dar pe strazi mor mai multi oameni decat in cluburi. Dar dar dar. Nu, copiii aia erau la distractie. Omul are dreptul sa aleaga ce face cu banii si cu timpul lui liber. Omul din Colectiv nu a incalcat legea. Altcineva a incalcat legea sau a ocolit-o. Adevaratul dusman si vinovat moral insa este sistemul. Sigur, e usor sa dai vina pe sistem. In cazul de fata insa asta e realitatea. Rezultatele unui sistem corupt sunt spectaculoase: in conditiile unui accident tragic, nimeni nu e vinovat (inca) si politicienii tin de scaune. Asta au facut toata viata. Iar noi nu am mai putut sa-i mai rabdam.

Solidaritatea

Dupa primirea vestii, oamenii au lasat tacul de biliard din mana sau caldura asternutului si a urmat un weekend de nesomn si solidaritate. Atatea exemple imi vin in cap, dar ideea ramane. oamenii nu au ramas indiferenti si au incercat sa ajute cum au putut. Cu bani, cu sange, cu piele, cu vorbe bune, cu produse trimise in spitale, cu nopti nedormite si cu cafele cumparat edin banii lor medicilor. Azi am aflat ca Marea Britanie si Norvegia trimit echipe de medici la Bucuresti sau ofera locuri de tratament pentru cei ramasi inca in spital cu arsuri. Asta in vreme ce, in multe din spitale, pansamentele nu ajung dar ajutoarele sunt refuzate “pe linie de partid”. Sa nu cumva sa parem depasiti. Ba da, inca suntem depasiti. Din fericire multi romani au demonstrat in aceasta saptamana ca au niste inimi mari si calde cat niste paini ardelenesti. Nu uitati ca multi raniti inca au nevoie de ajutor, altii au ramas orfani, altii vor ramane mutilati pe viata. Inca mai e nevoie de solidaritate si ajutor.

Revolta

Valul de indignare si protestul general a cuprins repede intreaga tara. Spre deosebire de cazul accidentului mortal al motociclistului din coloana oficiala a lui Oprea, aici (la #colectiv) nimeni nu a apucat sa incerce sa musamalizeze ceva (aveti rabdare, scriu si despre scenariile diversioniste imediat). Singurele musamalizari veneau de la clasa politica, preocupata sa isi apere scaunele. Dar e clar ca poporul a rabufnit dupa ani de minciuna si de baronism local si central. Revolta a degenerat (desi nu asta e cuvantul potrivit) intr-o miscare de strada de mare amploare, care i-a uluit pe oamenii politici, pe guvernanti, pe cei din presa (libera sau nu) si in general pe toata lumea. Dar e cert ca Romania s-a trezit. Cei 32+1 morti plus suta de raniti au declansat dusul scotian asupra unui popor resemnat aparent. Balaurul insa e treaz acum si scuipa flacari. E important insa sa stim sa ne canalizam suflarea fierbinte si sa cauterizam doar tesutul necrozat, nu si carnea vie, sanatoasa. Revolta continua si va continua pentru ca asa este normal sa se intample. Sistemul trebuie curatat pana la sange si trecut pe foaie noua, pe curat.

Inca ceva. In piata este “lume buna”: corporatisti. Ingineri. Economisti. Publicitari. Creativi. Avocati. Medici. Rockeri (asta imi place, nsite rockeri, fosti golani sau pui de golan, scutura intr-o saptamana de scaunele alesilor cat nu am scuturat in ultimii 25 de ani). Oameni care produc PIB in tara asta. Da, au aparut si ultrasii si diversionistii, dar sunt mai usor de reperat in multime decat un congolez intr-un tren de muncitori chinezi. Lumea asta buna arata ca oamenii nu uita de la ce au plecat: de la resetarea unui sistem bolnav. Coruptia ucide. De aceea noi acum taiem tentaculele unei coruptii, oamenii care au facut parte din sistem fiind victime colaterale ale epurarii. Nu e o vanatoare de capete, ci de tentacule. Esti calare pe un tentacul? Sa fii sanatos, mergi si tu la fund sau la zdup.

Diversiunile

Probabil stiti doua lucruri (sunt truisme, dar le scriu pentru ca din ele deriva consecintele legate de haosul informational din aceste zile). Primul truism este ca nu toti oamenii au harul ganditului. De aceea, in situatii de criza, reactioneaza reptilian: “erau satanisti”, “focul a fost pus”, “Basescu vrea iar la putere” “PNL vrea alegeri anticipate” etc etc etc. Tot felul de conspiratii au aparut, alimentate de surse de informatii putin credibile. Oamenii dau share pe facebok si Twitter la tot ce citesc, cel mai adesea fara discernamant. Voi lasa aici putin mai tarziu un link cu lista de site-uri cu stiri care “au scapari” sau “dau intentionat pe langa”. Al doilea truism: Unele site-uri in aceste zile prefera sa scrie orice balarie pentru trafic. Nu va lasati influentati de stiri redactate din informatii neverificate. Cat despre derapajele TVR sau Antena, stiti mai bine decat mine cat ii duce capul (pe unii cel putin) si ce parghii lucreaza si de unde vin comenzile.

Lista revendicarilor

Revendicari sunt multe. Multe sunt asamblat ein liste si circula pe Facebook. Nu mi se pare cea mai constructiva metoda de a face ceva concret si serios. Propunerile sunt bune, dar cineva trebuie sa analizeze cu atentie si sa ne concentram pe ce important. Vorba cuiva, cand vezi in piata rataciti care cer desfiintarea ANAF inseamna ca ai certitudinea ca unii nu am inteles nimic din aceasta revolta avansata la rang de Revolutie. Daca am dat jos capii (Ponta, Piedone etc) nu inseamna ca trebuie acum sa desfiintam tot.
Se vorbeste de alegeri anticipate, de dizolvarea Parlamentului, de guvern interimar. Unii incurca borcanele si uita ca o democratie functioneaza pe baza unor institutii, a unor partide, a unui sistem politic. Cu Parlament, cu Presedinte, cu Justitie Libera. Ce e stricat, inlocuim. Dar nu daramam tot doar pentru ca ne-am vazut un un ciocan prea mare in mana in mijlocul fabricii de portelanuri.
Va recomand sa va concentrati eforturile pe revendicari realizabile, nu avioane. Da, si eu mi-ar sori ca toti senatorii Romaniei sa plece cu un autocar udneva departe la cules de tapioca, dar nu se va intampla. Dar o noua lege a Partidelor sau alte demisii ale unora care inca mai tine de scaune se mai pot cere si obtine.

Biserica

Din pacate Biserica este o carte de rezerva scoasa din maneca de guvernanti pentru a trage de timp si pentru a crea destabilizare in cerinte. Ok, patriarhul e un produs al ciocoimii post-decembriste, e imbuibat, umbla cu linuzina, cu girofar, da comunicate de presa halucinante etc. O sa vina si vremea reformei in Culte, stati fara grija. Dar nu acum. Acum e important sa scapam de leprele din partide si din structurile guvernamentale pe care le ocupa de 25 de ani pentru interesele lor, sfidand interesele poporului. Astia sunt primii pe lista, nu BOR. Riscul de a ne concentra acum pe BOR este sa ne lovim de o aprare darza a maselor de manevra din mediul rural, care vor crede ca rockerii din piata au ceva cu Biserica. Nu maica, nu avem ceva cu Biserica, doar cu contabilitatea BOR si cu deconturile lor guvernamentale. Acolo e buba, nu la parintele din sat.

Viitorii lideri

Se fac liste, se fac propuneri. Unii (mai in gluma mai in serios) ziceau ceva si de mine. Daca nu mai vrem oameni patati nu inseamna ca oricine e fara pata e bun. Avem acum niste oameni politici compromisi, care pana ieri puneau mana pe contracte pentru cumetriile lor si azi spun ca trebuie sa inteleaga strada. Acesti oameni trebuie sa dispara definitiv de pe esichierul politic romanesc. Bun, cine vin in locul lor? O sa ma puneti pe mine consilier sau doamne fereste, ceva mai sus? Ganditi-va bine. Oamenii buni, competenti, mai ales cei din sectorul privat, vor evita sa apara acum ca salvatori ai neamului (includeti-ma aici si pe mine). Da, si eu prefer sa punem oameni nepatati de sistem, cu VC-uri curate, necariate de baronaria de pana acum. Dar atentie pe cine ne alegem lideri ca riscam sa cadem in derizoriu.
Tudor Chirila e un nume vehiculat. Nu ma pronunt, dar banuiti ce se poate intampla cand un muzician (controversat pentru maturitatea si apucaturile sale) este pus sa conduca o tara si sa ia decizii. Ne trebuie oameni cu competente manageriale si cu experienta in administratie publica, nu oameni care vor concura din Primarie direct la vreun post de prezentator TV sau jurat Vocea Romaniei. Competenta trebuie sa prevaleze in fata popularitatii. Este valabil si pentru Mosie Guran, Andi Moisescu si alte nume vehiculate. In plus, oamenii astia au facut cariera si au castigat respectul si popularitatea de azi facand altceva, nu conducand o tara. Ganditi-va bine la Arnolzii de peste Ocean. Nu-l vreti (voi fiind acum americani) pe Justin Bieber sa va fie Ministru al Educatiei, indiferent cat de popular ar fi printre liceenii de peste Ocean.

In plus, este treaba lui Klaus sa se ocupe de viitorul Guvern. Una e sa mearga Societatea Civila cu niste propuneri si alta sa faceti voi, cei fara experienta politica adevarata, scenarii utopice de dragul revolutiei. Guvernele nu se fac pe un ecran de telefon intr doua statusuri pe Facebook. Cel mai intelept lucru este sa pastram momentan presiunea strazii si sa lasam lucrurile sa se aseze, cu atentie mare la derapajele unora care simt vidul de putere si dau din coada (e vorba de politrucii din randul doi, dar si de alti oameni cu interese nu tocmai… legitime). Este era parerologiei si a dezinformarii. Din fericire toti sunt in alerta acum, e gru sa faci jocuri de culise fara sa se vada.

Alti bufoni

Gigi Becali, Turcescu, Udrea, Zgonea, Sandru, Claudiu Craciun si altii, in loc sa isi faureasca o strategie, fac zgomot maxim, ca simt vuietul strazii. E greu insa sa deosebesti oamenii care vor sa faca ceva din initiativa, manati de aceasta conjunctura, si lepre. Cel mai simplu este sa verificati (aveti Internet, folositi-l cu cap, nu mai faceti selfie-uri) cine sunt oamenii care se trezesc sa latre acum cel mai tar ein piata. O sa vedeti ca multi din ei sunt latratori de profesie. Bine ca nu mai e Vadim, ar fi fost primul acum la unele televiziuni sa ne dea lectii de antisatanism.

Unde citim si de unde ne informam

Unde citeati pana acum cand voiati stiri serioase? Tot acolo le gasiti. Unele site-uri mari de stiri sunt picate sau pica din cand in cand. Orientati-va spre blogurile despre care stiti ca apartin unor oameni greu de “manjit”. Petreanu, Tolontan, ii stiti. Daca nu-i stiti intrebati-va cercul de cunostinte. Dar feriti-va de televiziuni si de analistii politici consacrati. Este haos si nu toti au o directie corecta zilele astea.

Ce se poate face in acest moment?

Deocamdata nu ne ramane decat sa ne vedem iar si iar in strada. Voi iesi si in seara asta, tot la Universitate. Nu mergeti in alta parte sau nu plecati la presiunea “unora” spre alte obiective. Nu avem de ce. Trebuie sa demonstram ca nu vom parasi piata pana nu vom reintra pe fagasul normal. Care e ala? Am incredere ca avem o democratie matura si ca lucrurile se vor aseza cum e firesc, nu cum vor unii simpatizanti pro-rusi sau anti-reforma.

Ne vedem in piata deseara?

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

4 Comments »

  1. coke said,

    7 noiembrie 2015 @ 12:39 pm

    In urma cu 5 ani la maternitatea giulesti au ars 6 bebelusi, alti 5 au fost raniti. Ei nu se aflau in club, se aflau intr-o institutie a statului unde trebuiau sa fie in siguranta. Atunci statul a fost direct raspunzator. Atunci nimeni nu s-a revoltat, nimeni n-a iesit in strada. Niciun guvern n-a picat. 5 ani mai tarziu s-au gasit vinovatii. O asistenta care a luat vreo 2 ani de inchisoare si managerul acelui spital care a luat 6 luni cu suspendare. Atat. Nu s-a discutat de avize de la ISU, nu s-a discutat de culpe morale. Nimic. Sigur, la Colectiv au murit mult mai multi oameni, din pacate, iar tragedia e mult mai mare. Doar ca se pare ca noi avem o dubla masura. Acum a cazut un guvern, a cazut un primar, care intre timp a ajuns si sa fie retinut la DNA, au cazut cei 3 administratori ai clubului, a cazut si cea care administreaza firma pirotehnica, si-or sa mai cada multi. Si totusi, intr-o cauza similara in care statul a avut o culpa mult mai mare, caci incendiul s-a intamplat intr-un spital, n-a patit nimeni nimic, in afara de o asistenta si un manager de spital.

    Dar asta nu e tot. Dubla masura n-o folosim doar pentru acele doua cazuri. O folosim si atunci cand il injuram si blamam pe Piedone, ca s-a intamplat in sectorul lui, dar il invitam pe Iohannis in strada. Iohannis care a fost primar la Sibiu, Iohannis care n-a avut aviz ISU nici macar pentru primarie. Iohannis care la fel ca si Piedone, fie pentru spaga, fie din incompetenta, avea cluburile cu aceleasi probleme ca si Piedone. Dovada ca mare parte din cluburile din Sibiu s-au inchis. Diferenta e una singura. Universul a facut ca tragedia sa se-ntample la Bucuresti si nu la Sibiu. Daca am fi consecventi, asa cum i-am cerut demisia lui Piedone, ar trebui s-o cerem tuturor primarilor, pentru ca nu exista oras in tara unde sa nu fie problemele care au fost la clubul colectiv. Ori asta nu se-ntampla. Nu i se cere demisia nici macar lui Iohannis, lucru extrem de bizar pentru mine. Si aici avem o dubla masura. Cerem demisia unei intregi clase politice, dar celui care acum 2 luni isi majora salariul cot la cot cu Oprea, nu, sau celui care dupa ce-a ajuns in functie, prima lui grija a fost noile legi big brother. De fapt, daca stai sa te gandesti foarte bine n-ai sa gasesti prea multe lucruri pe care le-a facut Iohannis pentru tara in anul asta in care a fost votat. Si totusi se bucura de-o larga apreciere, pe cand premierul care a avut crestere economica peste media UE, cel care a scazut taxele, si cel mai important TVA-ul reusind in acelasi timp performanta de a colecta mai mult, e vazut ca raul suprem din aceasta tara. Asadar, cred ca tara ar trebui sa se numeasca Dubla Masura.

  2. simona said,

    7 noiembrie 2015 @ 7:49 pm

    A mai stat lumea în Piața Constituției. Sincer, am uitat de ce. Asta e problema noastră: uităm, ne resemnăm, ni se face lehamite și chiar iertăm. Nu mai credem în nimic dar de ce am senzația că totuși așteptăm să se întãmple o minune?

  3. vali said,

    8 noiembrie 2015 @ 4:44 am

    lista de site-uri?

  4. Dan MASCA said,

    11 noiembrie 2015 @ 2:20 pm

    Doru, sistemul este LEGEA. Legea permite DUBLA MASURA, asa cum bine a prezentat-o COKE SAID.
    Da, asa este, cind nu cunosti ce inseamna politica si te apuci si emiti tot felul de opinii, ajungi sa debitezi multe lucruri lipsite de orice substanta.

    Este o opinie similara cu a unuia, care spune ca el nu face marketing, coaching niciodata, nu este de el, dar se apuca sa dea lectii celor din marketing, coaching, indiferent, daca cei carora le da lectii sunt profesionisti sau amatori.
    Cauzele sunt in alta parte, iar ceea ce numeste tu politica si s-a intimplat pina acum in comunitatile din Romania nu a fost politica similara occidentului, deoarece legile de la noi, originale si proaste, sunt departe de prevederile legilor din vest.
    Iohannis, cei din strada, au zic cite ceva, dar unele propuneri mentin aceasta originalitatea prosteasca romaneasca si dubla masura.

    Tu faci de fapt politica zi de zi. De aceea ii spune politica de confidentialitate, politica educationala, politica culturala 😉

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu