Răpirea din birou – epilog molipsitor (cu Citylink Romania)

Una din plăcerile mele morbide este să scot oamenii din zona lor de confort și să îi familiarizez cu mediul natural de care noi, ca specie, avem tendința să ne îndepărtăm tot mai mult prin antropizare si tehnologizare excesivă. A trecut fix o săptămână de când am răpit-o pe Andreea din biroul ei din Piața Victoriei (aici puteți vedea reportajul de la Mediafax) și, ca orice infractor care se respectă, am revenit la locul infracțiunii să văd dacă e totul în parametri. Andreea nu și-a revenit, de fapt, starea ei s-a agravat.


Așa arăta Andreea vineri, echipată de coclauri, în vreme ce admira ciufii și îi fotografia cu telefonul mobil, în pauza sa de masă. Plăcut, dacă e să compari cu un pranz la cantina firmei, nu?

Nu vă mai zic că reacția ei pe final, după ce a văzut ciufii de pădure în mijlocul orașului, a fost să îmi sechestreze binoclul peste weekend pentru a vedea și alte păsări sâmbătă și duminică.

Din fericire, mi l-a înapoiat, dar când m-am întâlnit cu ea mi-a pus o întrebare năucitoare, semn că molipsirea (aș zice virusarea, dar e un subiect delicat zilele astea) este completă. Nici mai mult, nici mai puțin, m-a întrebat direct:

– Cât mă costă un aparat foto bun, cu care să pot fotografia păsările văzute vineri? Inutil să vă mai spun că nu a speriat-o bugetul de ~10000 de lei, semn că molipsirea s-a executat ca la carte, fără șanse de scăpare. Ce pot eu să fac mai mult decât îi recomand un aparat foto potrivit…. și vouă să vă arăt ce păsări am văzut împreună cu ea?

Una din cele mai comune prezențe în copacii Bucureștiului este guguștiucul, o specie deloc pretențioasă, realmente ușor de fotografiat.

Parcul suna de ciripit de păsărele, așa că am văzut, împreună cu Andreea, pitigoi, ciocanitori, pescarusi, cormorani, ticleni, vrabii, ciori, stancute, gugustiuci, un porumbel gulerat și nelipsitele mierle, deliciul celor mici și mari.


[Aceasta este doar una din multele mierle văzute împreună în pauza de prânz a Andreei]

Iar unul din masculi cânta de mama focului pe la geamurile vecinilor, semn că primăvara a pus stăpânire pe natură, chiar și în oraș.

Am luat apoi și prânzul, oferit de Aria Gourmet Burger, pe o vreme caldă, plăcută. Eu am optat, ca de obicei, pentru varianta de burger cu somon crud (sushi burger), cu chiflă de orez. Recomand!

Cireașa de pe tort a fost, însă ciuful de pădure descoperit chiar de Andreea (mai era unul, dar mult mai ascuns, pe care îl văzusem eu inițial, dar exemplarul din fotografia de mai jos este strict meritul Andreei, pe care o felicit pentru că a învățat foarte repede pe unde să se uite după ciufi – cel mai adesea la baza copacului, lângă crengile principale!)

Ciufii de pădure probabil se vor dispersa în curând, dar nu vă faceți griji. Iarna viitoare se vor aduna iarăși în aceleași locuri de iernat, așa că citiți-mi blogul, poate prindeți bilet la următoarea răpire din sezonul rece ce va urma.

Se cuvine să spun ceva și despre serviciul de car sharing folosit, Citylink România. Este un serviciu prin care poti inchiria trotinete electrice, biciclete sau mașini. Parcul auto este cel mai mare din serviciile similare de la noi (din România), o flotă de peste 150 de mașini disponibile oriunde în oraș. Iata cum arată concentrația de mașini disponibile acum, la ora redactării acestui articol.

Tarifarea este mixta, per km si pe minut, ca la taxi, dar prețul final pe cursă (în scenariul în care nu este blocat orașul, desigur) este mai mic decât la taxi, Uber, Bolt etc. Am calculat, de pildă, cât plătesc eu când iau o Toyota Yaris de la mine de acasă până la biroul clientului meu principal de lângă Mall Vitan (6 km). În scenariul foarte aglomerat, cu 20 de minute, as avea de plata 17 lei. În scenariul normal, cu 15 minute, as avea de plata 14 lei (tarife valabile pentru Toyota Yaris).

Mai ai și alte avantaje:

– nu interacționezi cu vreun șofer (este un serviciu ideal pentru personalitățile taciturne, retrase, mai puțin sociabile din fire)

– toate mașinile lor sunt cu transmisie automată, ceea ce e extrem de confortabil în oraș (recunosc, mie imi plac automatele și pe asfalt, si pe coclauri)

– parcarea este gratuită în toate parcările PMB (cele publice)

– poți ieși cu mașina în afara orașului, moment în care planul tarifar devine și mai avantajos (după primii 50 km)

– vigneta se activează daca anuntati in aplicatie că iesiti din oras, deci zero risc de amendă, taxa fiind achitata de Citylink, grație unui protocol între Citylink si CNAIR

– poți alimenta la orice Rompetrol și nu trebuie să achiți nimic, pompele Rompetrol recunosc automat numarul mașinii și nu mai pierzi vremea plătind (oricum, mașinile au de regulă rezervorul minim 60% plin, deci pentru curse scurte nu e nevoie) etc

Sunt multe de povestit, voi reveni curând cu un review detaliat, aici pe blog, despre acest serviciu pe care am început să-l folosesc de la începutul anului și care mi se pare o soluție excelentă de mobilitate urbană, ideal pentru astfel de răpiri.


[Mașina cu care am mers, o Toyota Corolla hybrid, găsită pe aplicație la 3 minute de plimbare – am calculat, fix 290 de metri din casă până la mașină]

Ca fapt divers și absolut în ton cu situația actuală, tocmai am citit cu mare bucurie pe pagina lor de Facebook, că se ocupă de dezinfectarea temeinică a fiecărei mașini după fiecare cursă. Sincer, în perioada asta, aș evita să aleg taxiul sau Uber și să merg cu o mașină unde nu am contact uman de niciun fel și am garanția că la ei dezinfectarea se face după fiecare cursă.

Voi rămâne, probabil, cu un gust tare plăcut după această experiență completă și cu imaginea de mai jos în cap. Prezint, totodată, oficial, scuzele mele tuturor bicicliștilor, alergătorilor sau celor care se plimbau vinerea trecută prin Herăstrău și s-au speriat de noi.


[Andreea, acompaniată de subsemnatul la celălalt binoclu, în timp ce învăța diferențele dintre cormoranul mare și cormoranul mic]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Un comentariu »

  1. Elia said,

    20 noiembrie 2020 @ 1:44 pm

    Da, dar Doamne fereste sa ai un accident in masina lor. Ceri degeaba explicatii despre dauna, despre procedura, despre service. Incompententa totala! Si daca apuci sa intri pe mana CEO-ului din Moldova, o sa iti fie frica sa nu iti vina rachetii la usa… 🙁

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu