Restante foto: Unde as vrea sa merg mai des in 2013

Mi-am propus sa vad prea multe lucruri anul trecut. Asa ca am reportat cateva si pentru anul asta, mai ales ca anul trecut am iesit cam prea mult din tara si am neglijat niste coclauri dragi mie, unde vreau sa mai ajung sa le vad cu ochii, mintea si mai ales cu aparatul foto si tehnica de panda de lighioane de acum. Adica acolo unde m-am indragostit eu de pestereala si de coclauri.

Aici. Unde calcarul se ingemaneaza cu cerul, iar norul cu jneapanul.

rszPICT4971_1200x798

Aici. Unde mirosul de garofita iti muta nasul din loc, tintuindu-l acolo pe vecie. Al meu (nasul) e inca acolo, sa stiti.

rszPICT4934_1200x798

Aici. Unde crestele umbrite de norii intepati de brazii mangaiati de vant sunt atemporale. Ca si norii, brazii si vantul la un loc.

rszPICT5124_1200x798

Aici. Unde darele de apa din piatra murmura legenda viteazului ce a fugarit balaurul pana spre Ponicova. Si a mers cale lunga, asa cum zice legenda locului.

rszPICT4953_1200x798

Aici. Unde coralii de piatra ne bantuie, mustruluindu-ne ca nu am venit cu pestii de acasa prin buzunare. Dar zau ca nu e nevoie de pesti ca sa iti clatesti ochii in reciful asta rece, dar primitor.

rszpict5241crop_798x1200

Aici. Unde carari tainice prin care nu a trecut vreodata o masina se casca in piatra, spre pesteri de haiduci.

rszPICT5483_798x1200

Aici. Unde iti vine sa pui cortul si sa astepti ploaia izbavitoare. De s-ar inchide drumul, sa nu mai ajungem la liman.

rszPICT5125_1200x798

Aici. Unde umbrele se irosesc zvarlite in nestire ferindu-se de razele firave ce mangaie florile de piatra.

rszpict5255i_798x1200

Aici. Unde timpul iti impietreste respiratia precum ghrilandele albe ce te inconjoara reci si fudule.

rszPICT5471_1200x798

Si apoi aici. Drumul unduitor si darabit pe alocuri spre casa, musai cu vasla, casca, vesta, fluier, botosi, ismene de neopren. Sa nu ne fie frig.

rszpict5296_1200x798

Aici vreau sa ajung cat mai des in 2013. Undeva in Romania, unde acum ani de zile beam din apa tamaduitoare a muntelui gaurit de suvoaie inspumate si ma imbolnaveam iremediabil de coclaurita, uitand incet de nimicnicia orasului si gaunosenia omului zavorat in beton.

Anul asta o sa port casca mai des. Se impune.

[fotografiile sunt facute intr-un singur weekend, prin 2005. Morala: lasati naibii tastatura si puneti mana pe o harta si pe un maner de rucsac.]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Adina said,

    20 ianuarie 2013 @ 7:11 pm

    Spune-mi si mie te rog, unde sunt garofitele, cum ajungi la ele?

  2. Doru Panaitescu said,

    21 ianuarie 2013 @ 7:45 pm

    Ai de urcat, sa stii. Iti dau un mesaj privat.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu