A venit toamna de-a binelea, octombrie e pe final și pot să vă spun că puteți păcăli toamna cu câteva mici condiții. Cea mai importantă dintre ele rămâne însă sfatul din reclama Lion – „ieși dr@ku1ui din casă”. Așa că vă povestesc pe scurt cum puteți păcăli sezonul rece, prelungindu-l cu două sau chiar trei luni de vreme bună pe coclauri – adică „indian summer”, cum îi zice englezoiul.

[O șopârlă semeață din vestul Turciei – fără denumire populară, doar Anatololacerta anatolica]

Revenind la sfaturile de călătorie de toamnă, câteva gânduri:

1. profitați de vremea caldă din sud. Octombrie este o lună grozavă pentru țările mediteraneene, cu condiția de a rămână în apropierea mării și de a accepta și zile cu ploi serioase sau vânturi puternice. Dacă vara nu consult niciodată prognoza meteo, acum e important, că vă poate feri de neplăceri, dezamăgiri sau chiar de eșuarea completă a excursiei.
2. alegeți o destinație (sau mai multe) cu vreme stabilă și cu infrastuctură turistică bună. Dacă vara e omor la Santorini, în Lefkada, la Barcelona, la Veneția, în Sicilia sau Istanbul, acum, toamna, cazările sunt ieftine, biletele de avion așijderea, temperaturile plăcute și nici țipenie pe unele plaje sau locuri care in iulie-august și chiar prima jumătate a lui septembrie sunt ticsite de oameni.
3. luați în calcul că ziua se scurtează și se schimbă și ora (s-a schimbat deja, dar sunt sigur că veți reține asta pentru anii ce vin). Așadar, planuiți mai puține lucruri peste zi, aplicați dictonul „less is more” și bucurați-vă de toamna caldă ce domină bazinul Mediteranei, de la 42 de grade latitudine în jos (ideal 38!).

Dar cel mai bine este să vă povestesc din exemplul personal: în această lună am întreprins două expediții, una în vestul Turciei și una în Peloponez.

Turcia a fost o alegere firească – mai fusesem în țara mărilor (așa o alint eu, este una din puținele țări care este înconjurată de patru mări, deci are habitate costiere grupa mare). De această dată am mers chitit după herpetofaună și, deși nu am găsit speciile de șerpi pe care le căutam (socoteala de acasă știți bine, nu pușcă mereu cu realitatea din teren), am venit acasă cu informații noi pentru expediția din 2026 și cu o specie nouă de șopârlă, Anatololacerta anatolica.

Practic, am folosit aceste zile frumoase de toamnă (doare si 23-25 de grade maxima termică) pentru a documenta câteva locuri situate între Çanakkale și Izmir. Ambiția mea însă pentru 2026 este să ajung în centrul Podișului Anatolic, într-o zonă vulcanică celebră, dar puțin vizitată de turiștii care preferă să se înghesuie la baloane 😀

A doua tură din această frumoasă lună a lui Brumărel, sau Pyanopsion, cum o alintă grecii, a fost în peninsula Peloponez, unde am găsit mult mai multe reptile – nu uitați, Peloponezul este regiunea europeană cu cea mai mare densitate de reptile pe kilometru pătrat, plus o droaie de specii frumoase, care mai de care.

[Podarcis peloponesiacus, o altă specie endemică ce poartă în denumirea speciei numele regiunii, așa cum e și șopârla turcească de mai sus]

Chiar dacă e o specie pe care o avem și la noi, lumina bună aproape că m-a silit la acest cadru cu Testudo hermanni, țestoasa de uscat bănățeană. Mă rog, asta ar fi țestoasa de uscat peloponeziană, deși împarte arealul cu o altă țestoasă de uscat, Testudo marginata.

Nici șerpii nu s-au lăsat așteptați (ca în Turcia). Primul șarpe găsit ăe vestul peninsulei a fost șarpele lui Esculap, un exemplar subadult cu mult galben pe urechi.

Mulți îl confundă, din acest motiv, cu Natrix natrix, care la rându-i poate avea petele foarte asemănătoare, iar nuanța de galben poate fi chiar foarte apropiată. Las aici, pentru comparație, un larpe de casă cu „urechi” la fel de galbene, doar că e footografiat la noi în țară, în apropiere de București.

Un alt șarpe din același gen este șarpele-leopard (Zamenis situla). Considerat de mulți pasionați cel mai frumos colorat șarpe european, este tot o specie neveninoasă. Acest exemplar a fost găsit în apropiere de aeroportul de lângă Atena, unde merseserăm să lăsăm un combatant de-al nostru, mare fotograf de găi roșii (nu dăm nume).

Sigur, fotografia de mai sus nu-i face onoare, așa că am pentru voi și o imagine, tot din arhiva, cu un exemplar care furase startul la pigment roșu (acest exemplar e tot din Peloponez, dar dintr-o tură mai veche).

Un alt șarpe al ieșirii, vipera cu corn sudică, Vipera meridionalis. De notat că unii herpetologi încă se ceartă pe situația taxonomică a acestor animale – unii o dau de specie distinctă, alții susțin că e o subspecie a viperei cu corn care e și la noi. Eu le fotografiez și aștept deznodământul cu floricele și bere, pe margine: pentru mine rămân vipere, la fel de frumoase indiferent de clasificări și denumiri.

Chiar dacă nu sunt reptile, tot ce e veninos mă fascinează. Iar acest scorpion, probabil unul din cei mai mari scorpioni văzuți de mine, era și el sub un bolovan sub care speram să găsesc ceva mai mare și mai solzos. Iurus dufoureius este cel mai mare scorpion european, care poate ajunge la 10 cm. Nici cu el nu sunt la prima întâlnire, doar că pe vremea aceea nu aveam aparat care să știe focus stacking, așa că iată-l în focus complet, să puteți admira la el fiecare detaliu.

În aceeași zonă am gpsit și cealaltă specie de scorpion, mult mai abundentă, Aegeobuthus gibossus. Un scorpion galben, și el de talie mare (cam de două ori mai corpolent decât soprionul carpatic de la noi).

Și dacă tot vorbim de animale mari, deținătoare de recorduri locale, naționale sau mondiale, pun aici un portret cu un uriaș blând – Pseudopus apodus sau ofisaurul, cea mai mare șopârlă europeană, fără picioare (cum sunt năpârcile de la noi) dar care poate depăși 1,3 metri lungime!

Ramânem la șopârle pentru o altă nestemată a zonei, tot o specie endemică: Hellenolacerta graeca. Și numele e frumos… parcă te aștepți să apară o frumoasă Elena, nu o șopârlă negricioasă cu ornamente albăstrui pe flanc.

Inchid această pledoarie cu câteva destinații care merg și pentru luna ce vine, noroiembrie:

– Cipru (între 34 si 35 de grade latitudine nordică)
– sudul Spaniei (între 36 si 39 de grade latitudine nordică)
– Malta (36 de grade latitudine nordică)
– sudul Portugaliei (37 de grade latitudine nordică)
– Tenerife (28 de grade latitudine nordică)
– Creta (35 de grade latitudine nordică)
– Sicilia (între 36 si 38 de grade latitudine nordică)
– Maroc (între 37 si 35 de grade latitudine nordică)
– Mallorca (39 de grade latitudine nordică)
– Israel (ăsta mai pentru anii ce vin, acum chiar nu e bine să vă aventurați…)

Într-una din destinațiile acestea nu am fost încă, dar pentru noiembrie vizez măcar una din ele, dacă nu mai multe. Până atunci pregătesc partea a doua a acestui material, să pot trece în revistă toate jivinele pe care le-am găsit în Peloponez.
(va urma)